La 8/20 februarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza era primit cu entuziasm la Bucureşti, rostind în aceeaşi zi o proclamaţie către ţară. Primirea de către bucureşteni a noului domnitor ales a luat caracterul unei manifestaţii extraordinare, cum nu se mai văzuse niciodată, subliniază istoricul Constantin C. Giurescu în lucrarea sa „Istoria Bucureştilor” (Editura pentru Literatură, Bucureşti,1966).
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi suita sa plecaseră din Iaşi la 4 februarie şi, în drumul spre Bucureşti, au trecut prin Focşani, Râmnicu Sărat, Buzău. Pretutindeni, Cuza a fost întâmpinat cu mult entuziasm, atât în satele, cât şi în oraşele străbătute.
La sosirea în Buzău, Cuza a fost întâmpinat de comandantul dorobanţilor, venit cu drapelul tricolor, iar sunetul clopotelor a vestit intrarea sa în oraş. Seara, întregul oraş avea un aspect sărbătoresc, fiind iluminat şi pavoazat cu tablouri simbolizând Unirea, iar populaţia a manifestat până târziu pe străzi, potrivit volumului „Cuza Vodă” (autor Marin Mihalache, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967). La 7 februarie, domnitorul a intrat în Ploieşti, unde a fost întâmpinat de mulţime cu ovaţii prelungite, cântându-se cu însufleţire „Hora Unirii”. Steaguri împodobeau ferestrele, iar orchestra a cântat până a doua zi în centrul oraşului.
În dimineaţa zilei de 8 februarie, domnitorul şi-a continuat drumul spre Bucureşti, unde a ajuns în după-amiaza aceleiaşi zile. Aici au ieşit să-l întâmpine aproximativ o sută de mii de oameni, care i-au făcut o primire triumfală. Alexandru Ioan Cuza era însoţit de colonelul Pisoschi, prieten apropiat şi şef de cabinet, de căpitanul aghiotantul său Costache Silion şi de Dimitrie A. Sturdza, secretar particular.
„Tot poporul îl aştepta; se înşirase, de o parte şi de alta a drumului, cu 15 kilometri înainte de intrarea în oraş; Podul Mogoşoaiei gemea de lume; până şi acoperişurile caselor erau pline”, arată istoricul Constantin C. Giurescu în „Istoria Bucureştilor”. ”Sentimentul bucureştenilor faţă de noul ales s-a manifestat cu toată puterea cu prilejul sosirii acestuia în oraş. Încă în ajun, la 7/19 februarie, Kogălniceanu, care rămăsese aici, în aşteptarea domnului, îi scrie acestuia: ‘Situaţia este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi oraşul e în sărbătoare. Toată lumea a ieşit în stradă.’ (…) Într-adevăr, a doua zi, o imensă mulţime a întâmpinat pe Cuza. Până dincolo de pădurea Bănesii se înşiraseră, de ambele părţi ale şoselei, zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii (…)”. (Constantin C. Giurescu, „Viaţa şi opera lui Cuza Vodă”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966).
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
