Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, Valer-Daniel Breaz, a transmis, de Ziua Mondială a Teatrului, un mesaj în care vorbeşte despre rolul curativ al acestei arte şi este de părere că ea trebuie să revină în programele educaţionale.
Ministrul Breaz şi-a început mesajul citând din dramaturgul Ion Luca Caragiale: „Teatrul, după părerea mea, nu e un gen de artă, ci o artă de sine stătătoare”.
„Nu întâmplător, suntem tentaţi să aşezăm sărbătoarea dedicată tuturor reprezentanţilor lumii teatrului, fie ei persoane sau instituţii, sub acest semn de nobleţe al artei totale, care depăşeşte graniţele uzuale dintre categoriile estetice şi formele de exprimare specifice artelor consacrate”, a continuat el.
Vlad Voiculescu, sfidător şi evaziv în privinţa studiilor: Găsiţi diploma mea pe contul meu de Facebook
CNCAV anunţă reluarea programării pentru vaccinarea cu serul Pfizer/BioNTech
Continuă dezbaterile în Parlament la proiectul legii bugetului de stat
Oameni noi în politică: USR propune drept prefecți un liberal vopsit la Galați și ginerele unui fost baron local la Gorj
Scandalul fraudei de la Facultatea de Drept ia amploare! 45 de studenţi au fost propuși pentru exmatriculare
„Dincolo de puterea de a fi oglindă multiplă a lumii, teatrul are şi rol curativ”, a mai scris Breaz. „Pune în faţa publicului marea provocare a introspecţiei şi, obligatoriu, stârneşte dorinţa de a continua Povestea. În fond, au spus-o atâţia gânditori: lumea este o imensă scenă şi singurul lucru cu adevărat important este frumuseţea jocului, nu grandoarea rolului. În teatru, ca şi în viaţă”.
El a îndemnat la o „adâncă reverenţă culturală” în faţa tuturor celor care fac posibilă întâlnirea cu lumea-ca-artă: creatorii de piese, actorii şi oamenii teatrului cu numeroasele lor specializări şi, nu în ultimul rând, publicul, scrie news.ro.
„Nu doar astăzi, când în întreaga lume este marcată Ziua Mondială a Teatrului (instituită în anul 1961, la Viena, de către Institutul Internaţional de Teatru) ar trebui să stăm în preajma maeştrilor, ci într-un exerciţiu permanent de cunoaştere şi de întâlnire. Cultura teatrală trebuie să revină, cu celeritate, în programele educaţionale, într-o necesară misiune de conştientizare a patrimoniului pe care cultura română îl are şi în această direcţie. A vorbi despre cultura naţională în context universal presupune, la loc de cinste, şi valorificarea imensului fond patrimonial al teatrului românesc întrucât, trebuie să recunoaştem deschis, actorii sunt, prin excelenţă, ambasadori ai spiritualităţii româneşti pretutindeni în lume, iubiţi, respectaţi, percepuţi ca modele”.
