„România și miliardele SAFE: între birocratie, datorii și șansa de a renaște industria de apărare”, un editorial pe care Vasile Dîncu, vicepreședinte al Delegației Parlamentului European la Adunarea Parlamentară a NATO (AP NATO) și fost ministru al Apărării în România îl semnează în exclusivitate pentru DefenseRomania.
E vorba de programul european prin care România primește 16,6 miliarde de euro pentru înarmare, miliarde care sunt de fapt un împrumut, e adevărat la dobânzi avantajoase, dar care vin cu obligativități privind achiziții comune europene și cu un preț: Adio contractelor pe termen lung cu SUA, industrie parteneră pe care România și-a construit securitatea, precum și cu provocări birocratice. Însă marea provocare va fi renașterea industriei de apărare și cum va reuși România să implice industria de apărare în SAFE, în așa mod încât să devenim producător și nu doar cumpărător.
Redăm integral textul semnat de Vasile Dîncu:
În ultimele două zile am fost inundați de declarații triumfaliste: România primește 16,6 miliarde de euro din noul program european SAFE. Politicienii au aplaudat, comentatorii au vorbit despre o victorie strategică. Dar în tot acest entuziasm s-a pierdut un adevăr simplu: SAFE nu înseamnă cadouri de la Bruxelles, ci împrumuturi. Și împrumuturile au o singură regulă: trebuie returnate.
SAFE – Security Action for Europe cere Guvernului să prezinte până la 30 noiembrie 2025 un plan național de investiții în apărare. Planul trebuie să conțină ce vrem să cumpărăm, de unde, în ce ritm și cu ce garanții. Dacă documentul nu este credibil, Comisia poate să-l respingă. Asta înseamnă că există un risc real ca miliardele promise să rămână doar pe hârtie. Nu e suficientă voința politică. E nevoie de o administrație capabilă, de instituții dedicate, de coordonare între Ministerul Apărării, Ministerul Economiei și Finanțe. Dacă fiecare trage în altă direcție, dacă birocratia blochează deciziile, pierdem banii.
Achiziții cu restricții
SAFE nu ne lasă libertate totală. Banii pot fi folosiți doar pentru achiziții comune în industria europeană de apărare. Adio contracte directe, pe termen lung, cu furnizori din SUA sau Israel, acolo unde România și-a construit tradițional securitatea. Doar până în mai 2026 pot fi acceptate contracte naționale, și numai dacă beneficiile sunt împărțite și cu alte state. Cu alte cuvinte, SAFE ne împinge să cumpărăm european. Dintr-o perspectivă, e logic: Uniunea vrea să-și întărească propria industrie. Dar pentru România, asta poate însemna o reducere a flexibilității strategice și a parteneriatelor tradiționale.
Împrumuturile SAFE vin la pachet cu reguli dure. Comisia va monitoriza ca utilizarea banilor să fie compatibilă cu regulile fiscale ale UE. Deficitele și datoria publică sunt deja o problemă la București. Orice derapaj poate duce la blocarea finanțării.
Nu există marjă de manevră: SAFE înseamnă bani cu condiții, plăți etapizate, verificări periodice și transparență totală.
Nu toți au spus „da”
Opt state membre, printre care Germania, Olanda și Suedia, au refuzat SAFE. Motivul? Se pot împrumuta singure, mai ieftin, pe piețele internaționale. Totuși, aceste state participă la achizițiile comune, pentru a-și susține industriile.
România, însă, nu are acest lux. Suntem obligați să apelăm la SAFE pentru a putea moderniza armata și salva industria de apărare. Dar tocmai de aceea presiunea e mai mare: dacă ratăm, nu avem plan B.
Cel mai mare pericol nu e doar fiscal, ci de imagine. Dacă România nu reușește să acceseze sau să gestioneze corect fondurile, mesajul către Bruxelles va fi devastator: o țară incapabilă să-și respecte angajamentele, chiar și atunci când e vorba de propria securitate.
O oportunitate industrială pentru România
Privită cu luciditate, SAFE e și o șansă rară. Industria noastră militară, de la Uzina Mecanică Cugir până la Aerostar Bacău și IAR Brașov, are nevoie disperată de capital și modernizare. SAFE poate oferi exact asta – linii de producție noi, parteneriate cu giganți europeni, exporturi către piața comună.
Dar nu e suficient să cumperi arme. Regulile cer ca banii să fie folosiți pentru achiziții comune în industria europeană. Asta înseamnă că România ar putea deveni parte din proiecte de anvergură: tancul european, dronele MALE, producția de muniție de artilerie. Dacă jucăm inteligent, nu doar cumpărăm, ci și producem și exportăm.
În plus, SAFE are o clauză cheie: achiziții „cu, în și pentru Ucraina”. România, cu granița sa lungă și cu infrastructura deja tensionată de război, poate deveni un hub logistic și industrial pentru reconstrucția militară ucraineană.
Lecția PNRR – fără instituții clare, banii rămân doar promisiuni
Am mai trecut prin febra „fondurilor europene” odată cu PNRR. Și știm cât de greu e să treci de la anunț la implementare. SAFE seamănă cu PNRR prin logica sa: Comisia dă bani, dar doar dacă prezinți un plan național credibil. Diferența e esențială: PNRR combina granturi și împrumuturi, SAFE aduce doar credite.
Pentru România, asta înseamnă că datoria publică va crește, iar fiecare tranșă accesată va fi verificată la sânge. O administrație care s-a poticnit cu PNRR trebuie acum să livreze rapid un document mult mai sensibil politic și financiar.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
