Skip to content
Editorial Opinii

Venezuela, țara celor doi președinți și finalitatea unui regim iliberal

psnews.ro

În ultimele zile, atenţia pe mapamond a fost atrasă de situația excepțională din Venezuela. Din data de 5 martie 2013, țara este condusă în mod autoritar de Nicolas Maduro, acesta depunând ultima dată jurământul pentru un nou mandate de președinte pe 10 ianuarie anul curent. În acest timp economia s-a prăbușit în mod dramatic, inflația ajungând la o cifră record de 1.000.000%, egalată poate doar de situația Germaniei de după Primul Război Mondial.

În ciuda faptului că Venezuela deține cele mai mari reserve de petrol din lume, țara se află în colaps economic ca urmare a măsurilor luate de Maduro. Criza politică și economică a produs o criză a refugiaților: numai puțin de 3 milioane de emigranți, adică 10% din populație au plecat spre țările din America de Sud sau de Nord. Cazul Venezuelei reprezintă o lecție. El ne demonstrează cât se poate de clar cum se termină un regim iliberal – cu un colaps economic și o criză umanitară de proporții.

Statele autoritare sprijină regimul lui Maduro

Între timp, la 23 ianuarie 2019, președintele parlamentului de Venezuela, Juan Guaidó, folosește Articolul 233 din Constituție pentru a se proclama președinte interimar. Astfel, avem situația în care Venezuela este guvernată de doi președinți. Interesant de observat este modul în care s-au poziționat restul statelor lumii în susținerea dictatorului Maduro sau a lui Juan Guaidó. Statele autoritare precum Rusia sau Cuba îl susțin pe Maduro, în timp ce majoritatea statelor din Uniunea Europeană și Statele Unite, adică majoritatea democrațiilor consolidate, îl susțin pe Guaidó. Un fapt de remarcat e că România nu s-a pronunțat în privința susținerii niciunuia dintre cei doi. Putem spune chiar că evenimentele din Venezuela reprezintă un test. În funcție de poziția adoptată de țara noastră mai devreme sau mai târziu în această privință, putem să ne dăm seama de valorile pe care le îmbrățișăm.

Într-un editorial apărut în New York Times la sfârșitul lunii ianuarie, Juan Guaidó declara că opoziția dorește consolidarea Adunării Naționale ca bastion al democrației, consolidarea susținerii internaționale și dreptul cetățenilor la autodeterminare. Pe scurt: sfârșitul regimului Maduro.

Drumul către autoritarism și perspectivele de viitor

Venezuela a mai fost confruntată în trecut cu crize, dar niciodată de proporțiile celei din prezent. Deriva autoritară a regimului nu poate fi negată, cum nu poate fi negat nici refuzul lui Maduro de a găsi o cale pașnică impasului. Încă de la alegerea sa în 2013, regimul de la Caracas s-a confruntat cu proteste masive care au făcut în jur de 200 de victime și 600 de prizonieri politici. În decembrie 2015, Parlamentul era dominat de Coaliția Unității Democratice (MUD) din care făcea parte și partidul lui Guaidó, Voluntad Popular (Voința Populară). Pentru a-și subjuga puterea legislativă, Maduro a blocat puterea Congresului ales în favoarea unei guvernări prin decrete prezidențiale.

Anul 2017 a văzut proteste masive din nou, după ce președintele Maduro a încercat înlocuirea Adunării Naționale cu Tribunalul Suprem de Justiție. Gradual, președintele Maduro a reușit să consolideze un pseudo-parlament fidel lui, o Adunare Constituantă. Prin intermediul acestei Adunări, democrația a fost complet abolită, odată cu decizia de a interzice partidele de opoziție.

În urma refuzului Greciei și al premierului Tsipras, al cărui partid Syriza a fost finanțat de regimul Chavez, și al Italiei lui Matteo Salvini, din cauza legăturilor cu Rusia lui Putin, UE nu a avut o poziție comună în ceea ce privește recunoașterea lui Guaidó. Totodată, ținând cont de istoria intervențiilor americane în zonă, Statele Unite se vor limita cel mai probabil doar la recunoașterea lui Guaidó.

Dacă grupul statelor din UE și de peste Ocean vor reuși să articuleze o voce comună și eventual să suplimenteze această poziție prin acțiuni directe care să izoleze diplomatic și economic Caracas-ul, atunci regimul lui Maduro ar putea avea zilele numărate. Momentan, avantajul lui Maduro rezidă în loialitățile din cercul său de putere și în susținerea oferită de statele autoritare, precum Rusia lui Putin.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *