Skip to content
Societate

Victimă de la Colectiv, mesaj devastator după 4 ani: O să mai cred în România când toţi cei care apar pe filmare vor fi în boxa acuzaţilor

Inquam Photos / Octav Ganea

Corina Gabriela Ioniţă, una dintre victimele tragediei din clubul bucureştean „Colectiv”, scrie despre emoţiile pe care le-a avut când a văzut filmarea realizată de ISU în timpul acţiunii de salvare şi despre nepăsarea cu care au fost trataţi supravieţuitorii în cei patru ani care au trecut de la acel moment, scrie adevarul.ro.

Corina Gabriela Ioniţă, una dintre victimele tragediei din clubul bucureştean „Colectiv”, a postat pe Facebook impresiile legate de filmarea difuzată de Libertatea:

În drum spre Tribunal am avut imprudenţa de a accesa filmarea. Deşi această filmare nu face altceva decât să ne confirme tuturor bănuielile, tot şochează. Şochează prin violenţa limbajului celor sosiţi acolo să ne salveze. „Lasă-i în plm (de morţi)!”, asta îmi răsună încontinuu în minte, de când m-am uitat. Şochează prin detaşarea cu care majoritatea celor de acolo priveau spectacolul groazei. Şochează prin lipsa de organizare, prin intervenţia haotică şi tardivă, şochează prin prezenţa acolo a celor responsabili, ca salvatori, nu ca ceea ce sunt de fapt, criminali. Nu e un montaj prost de film horror, e ceea ce am trăit noi în seara de 30.10.2015. Corpuri inerte cărate pe paleţi din lemn şi aruncate într-un colţ, civili care par mult mai dispuşi să ofere ajutor decât salvatorii în uniforme, primari, miniştri care îşi fac poze. Asta a fost seara în care România a murit şi nici măcar nu i s-a încercat resuscitarea. Simt că mă sufoc. Gheara din piept, nodul din gât, ţiuitul din urechi şi senzaţia de greaţă nu întârzie să apară. Ochii mi se împăienjenesc şi simt că o să pic. Ajung la tribunal şi merg teleghidată pe holuri în căutarea unui lift. Scările rulante sunt in revizie. Noi toţi suntem în revizie pe perioadă nedeterminată. Ajung în sală, îmi reperez avocata şi izbucnesc în plâns. Am fost tare, NU MAI SUNT. „Noapte bună, România! O să mai cred în tine doar în clipa în care îi voi vedea în boxa acuzaţilor pe toţi cei care apar pe această filmare

Corina se întreabă câte victime ar fi răspuns manevrelor de resuscitare, dacă acestea ar fi fost efectuate la timp: „Eu am fost scoasă din club după aproximativ 40 de minute de la declanşarea incendiului, adică în momentul în care au venit pompierii cu măşti şi tuburi de oxigen. După cum ştie toată lumea, incendiul s-a stins de la sine în foarte scurt timp de la izbucnire. Filmarea asta începe pe undeva pe la minutul 15, cred. Oare câte persoane din cele 27 ar fi răspuns manevrelor de resuscitare, dacă acestea ar fi fost efectuate la timp? Oare câte persoane din celelalte 38 ar fi supravieţuit dacă s-ar fi cerut ajutor extern pe loc? Oare câte mame şi-ar mai fi putut privi in ochi copiii, încă? Nu am răspuns la aceste întrebări. În ţara lui „Avem de toate” nu ai voie să pui astfel de întrebări. În ţara lui „Avem de toate” nu ai voie să simţi. În ţara lui „Avem de toate” eşti persecutat, batjocorit, nimicit dacă îndrăzneşti să spui adevărul. Şi aveţi astfel şi răspunsul la întrebarea „De ce a fost făcut public abia după 4 ani, acest film?”. Desigur, există şi un interes, vom afla în timp, al cui. Noapte bună, România! O să mai cred în tine doar în clipa în care îi voi vedea în boxa acuzaţilor, pe lângă Piedone şi cei 3 de la ISU, pe toţi cei care apar pe această filmare, plus Bănicioiu, managerii de spitale, şefii de secţii. Pa!”

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *