Prin declarațiile publice de vineri, președintele Klaus Iohannis a oferit argumentele pentru care refuză în continuare remanierea miniștrilor propuși de Guvern pentru ministerele Transporturi și Dezvoltare. Primul argument privește direct guvernul: Guvernul nu are prim-ministru, își începe Iohannis discursul. Al doilea argument se referă la partidul de guvernare care, spune președintele, nu mai știe să facă politică, sau cel puțin nu una care să meargă dincolo politica de partid.
Astfel, președintele a dat cărțile pe față și a definit termenii în care se joacă conflictul instituțional. Astfel, primul-ministru nu se gândește nicio clipă să caute colaborarea, în mod direct, nu prin trimiterea de hârtii la semnat și se grăbește să meargă la CCR; în timp ce PSD, partidul care deține majoritatea parlamentară, „sub Dragnea”, și-a pierdut abilitatea de a acționa politic, de a negocia.
În acest context, redacția PSnews a luat legătura cu jurnalistul Victor Ciutacu pentru a lămuri fațetele luptei în derulare între Klaus Iohannis și PSD și a noilor săi termeni, având în vedere declarațiile președintelui.
Concret, întrebat dacă premierul Dănicilă pare o țintă mai potrivită decât Dragnea în acest moment, jurnalistul n-a lăsat nici o urmă de îndoială: premierul e doar un obstacol de parcurs, obiectivul e doborârea lui Dragnea.
În ceea ce privește reușita acestui nou „exercițiu de forță” al președintelui, care se apropie chiar și ca limbaj de Traian Băsescu, Ciutacu e de părere că nu avem în față o modalitate autentică de acțiune politică. De altfel, observă jurnalistul, mijloacele politice de manevră îi lipsesc lui Klaus Iohannis: nu-i un „combinator” cum era fostul președinte și nu are un partid puternic in spate. Singura șansă ar fi una informală, prin apelul la statul paralel și la tertipurile sale.
„Ținta finală a domnului Iohannis e domnul Dragnea, este indiscutabil. Doamna Dăncilă e un mijloc prin care Iohannis încearcă să-l doboare pe Dragnea. Însă nu știu dacă îi va fi foarte ușor, cel puțin momentan, și fără un sprijin al ceea ce ne place să numim noi statul paralel, statul subteran șamd. Pur politic s-a dovedit că nu poate. Din varii motive: în primul rând că nu-i dânsul un combinator de tipul lui Traian Băsescu. În al doilea rând, că n-are partid în spate. Partidul care l-a propusat la președinție este absolut jalnic, și mă refer la Partidul Național Liberal la nivel de leadership și trăiește exclusiv din a fi de acord cu domnul președinte Iohannis. Indiferent ce zice Iohannis, PNL -ul iese să spună că e perfect de acord și în general că Dragnea e un om rău, ceea ce credeam că am convenit deja. Așa că domnul Iohannis poate să-l rezolve pe domnul Dragnea și evident, obstacolul de traseu, doamna Dăncilă doar cu ajutorul, repet, informal al serviciilor secrete, procuraturii și altele care însumate dădeau ceea ce am numit statul paralel, statul subteran: dacă le mai ia niște oameni cu procuratura, alții să dezerteze și eventual să voteze moțiunea de cenzură, pe care înțeleg că o va introduce entuziast opoziția la începutul săptămânii viitoare. Poate, dar altfel, repet, strict pe baze politice, doar din faptul că îl face de două, trei ori pe săptămână pe Dragnea infractor la televizor și încearcă să o desconsidere pe doamna Dăncilă în discursul public, asta nu e o modalitate de acțiune politică. E aproape mahala, se apropie de Traian Băsescu, mai are să înjure de mamă.
Confruntat cu ideea că președintele Iohannis a arătat o atitudine foarte hotărâtă, de încredere că ar putea să câștige la CCR de data aceasta, jurnalistul și-a exprimat scepticismul, sugerând că Iohannis a anunțat și altădată „obiective mărețe,” care însă nu i-au și reușit în aceeași măsură.
„Domnul Iohannis, dacă vă amintiți, în general pleacă cu foarte mare avânt și sfârșește prin a călca pe greblă și a-și da cu coada în cap singur. Dacă ne aducem aminte ultimul exercițiu de forță pe care a încercat să ni-l propună a fost amânarea pentru o lungă perioadă a deciziei în ce privește numirea doamnei Andronescu ca ministrul al Educației. Amânarea care a fost atât de lungă, încât a fost anunțată la sfârșitul săptămânii și la începutul săptămânii viitoare s-a transformat în decizia numirii doamnei Andronescu în funcția de ministru al Educației. Eu nu m-aș lua neapărat după avântul pe care și-l ia domnul Iohannis pentru că până acum n-a demnonstrat că de fiecare dată când și-a propus obiective și a anunțat public obiective mărețe i-au și ieșit până la capăt.”
