Peste 60% dintre români ar vrea ca votul să devină obligatoriu. Comparativ cu situația de acum 10 ani, procentul e cu 20% mai mare, arată datele unui sondaj INSCOP. Aceștia consideră că dacă vor fi mai mulți oameni prezenți la urne, lucrurile se pot schimba în bine. La polul opus, peste 35% se opun votului obligatoriu, neavând încredere în actuala clasă politică. Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, a concluzionat că noile cifre reflectă un interes mai ridicat față de procesele democratice, precum și o înțelegere a faptului că fără o prezență ridicată la vot, legitimitatea conducătorilor și progresul în societate sunt imposibile.
Sociologul Darie Cristea, invitat în emisiunea „Puterea Știrilor” moderată de Marinela Angheluș, vorbește despre cum poate fi interpretată această stare a lucrurilor în rândul romanilor. Cristea vorbește și despre alegerile de la Primăria Capitalei subliniind: „Odată ce Sebastian Burduja intră formal, efectiv, în campania electorală, e posibil ca de abia de atunci să vedem procentul adecvat, pentru că una este să măsori pe cineva înainte să fie pus în situația electorală, alta este să fie pus în situația electorală”.
„Cred că este dificil. Ați văzut că și Remus, cel care a coordonat sondajul, a explicat acest lucru. Este foarte posibil ca această cifră să fie mai degrabă un martor indicator al interesului pentru vot decât pentru o schimbare legislativă. Chestia asta cu votul obligatoriu are o istorie proprie și putem să ne gândim foarte serios la la această poveste. Vedeți că votul e cumva și un drept, cumva și o obligație. Sunt sisteme care sunt centrate pe această asociere dintre drept și obligație și sisteme care sunt mai degrabă centrate pe ideea de drept. Realitatea este că, de obicei, votul este obligatoriu în alegeri și în sisteme electorale care au dimensiuni mai mici, de exemplu, numere mai mici de de votanți. Astăzi, evident, nu e atât de mult o problemă de a număra voturi a unei unei populații foarte mari. Avem posibilitatea să facem așa ceva, deci nu asta este chestiunea.
Votul obligatoriu are asociată și o legătură cu încrederea în sistem electoral
Pe de altă parte, ideea votului obligatoriu are asociată și o legătură cu încrederea în sistem electoral. Să nu uităm că, de-a lungul timpului, sisteme electorale care au promovat votul obligatoriu s-au temut de faptul că, în general, eventuale fraude electorale se fac tocmai pe seama celor care nu s-au dus la vot. Și atunci, cu cât participă mai multă lume, cu atât eventualele fraude ar fi mai mai neglijabile. Pe de altă parte, la noi nu s-a mai discutat foarte, foarte serios despre o fraudă electorală, în cel puțin la ultimele alegeri. Dacă-mi aducem aminte, știm că nu știu, acum 10 ani, acum 15 ani, era o nebunie întreagă cu operațiuni le autobuzul și cu alte povești de genul acesta. Ele totuși au dispărut de-a lungul timpului în în sistem, ajutor românesc și în percepția publicului. Deci probabil că rămânem la această explicație.
Să luăm ca exemplu alegerile locale. La sistemul cu un singur tur, la o rată de participare, să zicem, de nu știu 30 și ceva 40% 50% chiar 60% până la urmă, dacă ai 234 candidați de puteri mari (și noi vom avea trei candidați, poate chiar patru, de puteri relativ mari), am putea să discutăm. Și treaba asta riscă să ducă la alegerea unui primar, de exemplu, cu un procent extrem de mic din populația totală cu drept de vot.
La primarii de sector e cu atât mai mult periculoasă treaba asta și, în ultimă instanță, procesul electoral nu este, vă spun, o competiție sportivă în care să vedem care e mai bun și să facem circul ăla din sala alegerilor. Să ne uităm la sondaje, să le comparăm cu rezultatele și să vedem talkshow-ul ăla care ține de la 21:00 până până la 5:00. Problema este, în primul rând, această chestiune a legitimității.
Va fi legitim primarul care va fi ales?
Pentru că sistemul electoral este gândit să producă legitimitate. Să nu uităm că, după tot efortul de campanie și din ziua alegerilor, totuși democrațiile acceptă rezultatul votului dacă nu sunt suspiciuni deosebite. Și da, domnule, asta a vrut lumea. într-un sistem cu un tur, cu mai mulți candidați, de puteri destul de mari, cu absenteism destul de mare, putem să discutăm despre ultimele alegeri.
Absenteismul n-a mai fost atât de mare, ca de exemplu acum două tururi sau acum trei tururi. Dar problema rămâne. Problema există în continuare și în și sistemul nostru și există teama că, în ultimă instanță, acest sistem de vot nu va produce legitimitate.
Nu cred că vor fi patru (n.r. candidați). Eu mă refeream pur și simplu la cotele de piață. Știm câte ceva deja în contextul actual. Despre Cristian Popescu Piedone, știm, despre Nicușor Dan, știm despre Gabriela Fierea, datorită unor măsurători anterioare care s-au tot făcut.
Despre Sebastian Burduja știm mai puțin, avem niște cifre, dar știm oricum mai mai puțin decât știm despre ceilalți trei candidați. Sigur că are și el o cotă important acolo, dar e de văzut dacă este comparabilă cu celorlalți trei sau sau nu.
Cred că în momentul de față, cele mai mari șanse, ținând cont de sistemul de vot și de faptul că vor conta foarte mult diferențe extrem de mici, cred că prioritari sunt Gabriela Firea și Cristian Popescu Piedone, din ce am văzut, inclusiv pe măsurători le făcute până acum în aceste alegeri.
Desigur, odată ce Sebastian Burduja intră formal efectiv în campania electorală, e posibil ca de abia atunci să vedem, de exemplu, procentului adecvat, pentru că una este să măsuri pe cineva înainte să fie pusă în situația electorală, alta este să fie pusă în situația electorală. Vedem că au fost deja o grămadă de calibrări de mesaj între Piedone și Nicușor Dan. Vor intra în hora asta și ceilalți doi candidați importanți.
Depinde foarte mult și în ce măsură va exista, de exemplu, o dezbatere vizibilă pentru public. Cum spun, de o dezbatere cu toți patru la o masă.
Depinde cum va percepe publicul această dezbatere: ping-pong-ul de mesaje, de acuzații, de laude, de lucru de tipul acesta. Eu văd o campanie extrem de personalizată și care va fi din ce în ce mai personalizată.
În ultimă instanță, chestiunea asta cu discutăm pe proiecte, nu pe persoane. Da, e importantă, dar este sincer, ușor comică până la urmă. Ce probleme are Bucureștiul? Știm foarte bine, pentru că sunt același de foarte, foarte multă vreme. N-ai cum să vii cu niște soluții care să fie absolut revoluționare și să fie și pe placul electoratului.
Drept urmare, aici nu cred că problema în sine va fi cu ce idee vine unul dintre cei patru și probabil cheia va fi câtă credibilitate are unul dintre cei patru. Dacă reușește să implementeze acea soluție. Nu e niciun partid în România care zice, de exemplu, că nu vrea să construiască autostrăzi și tot nu se construiesc. Am ajuns să vorbim despre renunțarea la mașini și de abia acuma ne-am apucat de construcția de autostrăzi. Deci temele sunt cam aceleași.Va fi amprenta personală a candidaților privind această această idee. Reușesc să fac sau nu reușesc să fac această chestiune. Separarea alianței PNL-PSD, interesantă și din punctul acesta de vedere. Știți că era o glumă. La începutul apariției candidaturii doctorului Cârstoiu se spunea că nu știe dacă o să candideze.
Nu se știe dacă o să câștige, dar era deja cel care avea majoritatea în Consiliul Local. A cam dispărut și chestiunea asta și, probabil, repet, aici a fost principala grijă a Alianței să nu se provoace o ruptură.Se voia să se dea un mesaj național că uite, mergem împreună și cam ăsta e proiectul de alegeri, în contextul în care au doi candidați diferiți, doi candidați destul de bine individualizați. Doi candidați destul de combativi, aș spune, pentru că nu văd pe niciunul să renunțe. Așa cum vă spuneam, e de văzut în ce stare va fi Alianța în cel mai mare și mai important oraș al țării, după terminarea acestei campanii, indiferent cine câștigă primăria”, conchide Cristea.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
