Skip to content
Societate

Viitorul Europei, cu sau fără Moldova și Ucraina. Pippidi: E greu de la Kiev să accepți că nu numai Ucraina e în pericol, ci toată Europa

Jurnalistii.ro

Într-un editorial pentru România Curată, președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, susține că „Ucraina și Moldova sunt într-adevăr mai precare decît au fost vreodată între Rusia, izolată și agresivă, și un Occident interesat de ele mai ales ca frontiere ale Rusiei”. Pippidi este de părere că trebuie să le invităm în UE pe toate cele trei țări (Ucraina, Republica Moldova și Georgia) așa cum s-a făcut cu România și Bulgaria, „distruse de embargoul iugoslav și amenințate de naționalismul intern, care s-au angajat pe un traseu pozitiv de cum au primit invitația să adere la UE. O asemenea invitație e o ancoră politică și economică, și nu poți opri deriva și panica fără ea”.

„Ideea că dai drepturi de vot unor guverne conduse de crima organizată (proeuropeană, ce e drept) din Muntenegru sau Albania, ce să mai spun de Serbia, sau că aduci în UE Transnistria, Crimeea și Osetia de Sud, care vor toate să fie în Rusia, e absurdă. UE ar fi mai în formă dacă ar ieși Ungaria, ce să mai intre alții”, scrie președintele Societății Academice din România (SAR).

Redăm integral articolul semnat de Alina Mungiu Pippidi:

Președintele Zelenski e supărat pe președintele Macron că a făcut niște propuneri pentru viitorul Europei. La fel sunt și românii, că nu vrem Europă cu două ranguri, că e clar ce rang o să avem noi. Ucraina și Moldova sunt într-adevăr mai precare decît au fost vreodată între Rusia, izolată și agresivă, și un Occident interesat de ele mai ales ca frontiere ale Rusiei. Dar subiectul nu e simplu și clar, cum pare, și viitorul acestor țări este legat indisolubil de viitorul Europei. E greu de la Kiev să accepți că nu numai Ucraina e în pericol, ci toată Europa. Europa s-a salvat la limită din crizele precedente, mai ales cea euro, pentru că înțelepciunea Angelei Merkel a ținut Rusia deoparte în timpul refacerii noastre. Altfel nu mai aveam UE la ora asta. Evident, ca și azi, problema era Ucraina. Spre deosebire de Victoria Nuland, al cărei obiectiv era să diminueze Rusia întărind Ucraina, pilonul politicii estice americane de 30 de ani, Merkel avea obiectivul principal să salveze UE, nu granițele sovietice ale Ucrainei, și de asta Germania s-a opus – pe bună dreptate – unei acceptări, de altfel imposibile (că toți vecinii trebuie să fie de acord) a Ucrainei în NATO. Nu Merkel a vîndut Ucraina rușilor, ci Merkel a protejat Europa de ruși (pe care îi cunoaște bine, a crescut în RDG) într-o perioadă de mare vulnerabilitate pentru noi. Și rușii tot ne-au făcut, că nu există criză, de la Catalonia la Brexit unde să nu fi pus ei (nu că ei le-au creat) umărul lor de „ajutor”, ca în reclama la napolitane.

Răspunsul e de două feluri, pe termen scurt și pe termen lung.

Pe termen scurt cred că UE își pierde vremea schimbînd chestionare cu Moldova și Ucraina (și Georgia). Deși Zelenski nu are dreptate că ezităm din cauza lobbyului rusesc (ce lobby rusesc, au ajuns doar la Turkish Airlines zilele astea), are dreptate că o invitație imediată e singurul lucru pe care îl putem face. Trebuie să le invităm în UE (pe toate trei) așa cum s-a făcut cu România și Bulgaria, distruse de embargoul iugoslav și amenințate de naționalismul intern, care s-au angajat pe un traseu pozitiv de cum au primit invitația să adere la UE. O asemenea invitație e o ancoră politică și economică, și nu poți opri deriva și panica fără ea.

UE nu este însă în forma actuală capabilă să mai absoarbă nici o țară, nici măcar una mică din Balcanii de Vest, după Croația (care va adera cu Bulgaria la euro). Ideea că dai drepturi de vot unor guverne conduse de crima organizată (proeuropeană, ce e drept) din Muntenegru sau Albania, ce să mai spun de Serbia, sau că aduci în UE Transnistria, Crimeea și Osetia de Sud, care vor toate să fie în Rusia, e absurdă. UE ar fi mai în formă dacă ar ieși Ungaria, ce să mai intre alții. Uniunea noastră nu mai merge nicăieri, între populismele de toate felurile și o birocrație care a crescut dincolo de orice control ne consumăm toată energia pentru subzistență, nimic altceva. Am văzut la întîrzierea cu vaccinurile în ce formă suntem de fapt. Cei care se agită să sancționăm pe polonezi și pe maghari (pentru crima că gîndesc ca românii, pe fond, despre asta e vorba, ca în ultimul film al fratelui meu, că asta e Europa de Est profundă) sunt niște fundamentaliști periculoși care ne pun mai tare în pericol, încercînd să ne salveze. Da, Europa de Est e cam tradiționalistă, cam reacționară și cam rurală, știm din puținele sondaje pe care nu le face direct Comisia (că spre deosebire de americani în UE opinia publică e aranjată prin Eurobarometre de sus în jos, aproape că nu există sondaje independente). Ce mai lipsește la milioanele de est-europeni care nu au încredere în știință și statul secular, ci în armată și în Dumnezeu, niște milioane de ucraineni sau sîrbi, cu drepturi egale de vot? Priviți lucrurile din perspectiva lui Macron. Nu se poate. Orice extindere e nerealistă, Europa trebuie reorganizată ca să funcționeze. Românii, pe care îi înțeleg, nu pricep însă că status quo-ul nu e sustenabil. Ne opunem schimbării, dar nu avem o soluție pentru un impas. Și atunci UE stagnează, Orban își face jocurile, etc.

În realitate, soluția asta e. Invitație pe loc pentru cine are nevoie de ancoră, dar schimbarea UE pe termen mediu și lung (evident, prin tratate). Nu o Europă cu multe viteze, ci una cu cercuri concentrice de integrare, de la mai profundă la mai superficială, în care să luăm și Turcia, și Libanul, și Tunisia, și Marocul, toată Mediterana lui Braudel, că alt fel de a opri imigrarea din și prin aceste locuri nu există (numai Boris J cu trimiterea azilanților în Rwanda bate filmul). Evident, asta înseamnă mai puțin decît am promis la Salonic Balcanilor de Vest și o regîndire fundamentală, dar care este alternativa? Mai crede cineva să România o să ajungă ca Franța, altfel decît prin regresia Franței (foarte rapidă deja), în aranjamentul actual? Avantajele, și pentru cercul doi, și pentru cercul trei, vor fi foarte mari, dar fără chestionare cu 900 de întrebări, ca acum, Tunisia sau Moldova au nevoie disperată de Europa ca ancoră, nu Europa ca birocrație. Ce rost are să adopți standarde pe care nu le poți respecta? Ne trebuie o Europă mare, ca o navă performantă care are o plasă în jur de care sunt ancorate bărcile de salvare care altfel s-ar duce la fund, dar ideea de a da drepturi de vot egale bărcilor de cauciuc e sinucigașă, și toți știm. Da, ca români vrem pe navă, e de înțeles, dar cine e de vină că ne-am îndepărtat de zona euro și că țara a ajuns să fie guvernată cvasilimitar, ca unică formă de raționalizare posibilă? Să fim realiști, barca noastră e de cauciuc și ea. Nu depinde decît de noi să urcăm la bord, dar nu trebuie să sabotăm nava pentru că nu putem, că ne ducem la fund cu toții.

Și această mare Europă tot va trebui să găsească o soluție cu Rusia, alta decît războiul, și aici nu există mari idei și suflu, decît tot la Macron. Nu că el are vreo soluție, dar măcar își pune problema care trebuie. Europa, că va fi mare sau că va fi mică, trebuie să se stabilizeze. Nu putem trăi cu o Rusie care ne sapă pe timp de pace, și care ne ruinează pe timp de război ca preț al înfrîngerii ei. Și nu e nevoie. Ne trebuie o relație rațională, reciproc avantajoasă sau măcar nu reciproc dezavantajoasă cu Rusia.

Navalny, din închisoare, și nu Putin a recomandat să fie votat Macron în turul doi. Oare de ce? Macron nu vrea să vîndă pe nimeni lui Putin. Dacă facem vinovați pe puținii noștri lideri care au curajul să gîndească și să nu ne trateze ca pe publicul telenovelei lui Zelinski, ci ca pe niște votanți raționali nu avem nici un fel de viitor, o să avem numai lideri care ne spun ce vrem să auzim ca să se facă aleși și nu rezolvă niciodată nimic.

1 comentariu la “Viitorul Europei, cu sau fără Moldova și Ucraina. Pippidi: E greu de la Kiev să accepți că nu numai Ucraina e în pericol, ci toată Europa

  1. @ Dacă mai dă și domnu’ Soros ceva lu’ doamna Alina Mungiu, ca să funcționeze și societatea occiderntală în România, cu „combustibilul occidentalilor”, după ce doamna Alina Mungiu a descoperit de ce la schimbarea sistemelor mor mai mulți ortodocși decât alte religiii, când câștigă teritorii societatea occidentală, cum era pe vremea războaielor cu motivații religioase , probabil, ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *