Diplomați occidentali detașați în trecut la Budapesta atenționează asupra pericolului ca Rusia să încerce să folosească teritoriul Ungariei drept bază a operațiunilor de colectare de informații din țările Uniunii Europene și NATO. Ipoteza că Rusia ar intenționa să-și crească numeric și să-și răspândească teritorial rețeaua de ofițeri de informații rezidenți pe teritoriul Ungariei este susținută și de un număr de ofițeri superiori din forțele armate și structurile militarizate ale aliaților din NATO.
Declarații îngrijorătoare ale diplomaților și militarilor occidentali detașați la Budapesta
Un fost funcționar în ambasada SUA din Budapesta a oferit următoarele declarații, sub protecția anonimatului: ”Există îngrijorări serioase că Ungaria reprezintă o bază pentru operaţiunile serviciilor ruse de informaţii din ţările NATO şi din Uniunea Europeană (…) În 2014-2015, numărul ofiţerilor de la informaţii (care se află pe teritoriul Ungariei și sunt în serviciul activ al Guvernului Federației Ruse, fiind monitorizați de contrainformațiile maghiare, n.r.) a crescut de la 50-100 până la peste 300”.
Conform mărturiilor acestuia, printre activitățile spionilor ruși care lucrează în Ungaria se numără interceptarea telecomunicațiilor, recrutarea, antrenarea și coordonarea activităților surselor umane din propriile rețele de agentură de pe teritoriul tuturor țărilor europene, pregătirea și lansarea acțiunilor de sabotaj cibernetic (hacking), utilizarea serviciilor rețelelor de criminalitate organizată și sprijinirea politicienilor din partidele și organizațiile non-guvernare cu activități politice din Ungaria, de genul partidului fascist Jobbik, cu informații sau cu bani.
Comunitatea de informații militare a NATO își pierde rapid încrederea în Ungaria
”Toată lumea crede că Ungaria este compromisă”, a spus un fost angajat detașat la Budapesta al NATO, cetățean al unei țări occidentale, de asemenea sub protecția anonimatului. Acesta a atras atenția asupra incongruențelor din ansamblul acțiunilor diplomatice și militare ale statului maghiar. În timp ce o brigadă a armatei Ungariei se antrenează în Estonia alături de alte țări aliate din NATO, iar trupele maghiare sunt desfășurate în Kosovo și Afghanistan în misiunile de pacificare de care este responsabilă Alianța nord-atlantică, Ungaria însăși este locul în care armata SUA coordonează în prezent exercițiile militare multinaționale ale NATO ”Saber Guardian”. În tot acest timp, guvernarea de la Budapesta dă asigurări aliaților că Ungaria va rămâne dedicată colaborării în NATO, iar premierul maghiar Viktor Orban spune că țara sa își va ridica procentul din produsul intern brut alocat cheltuielilor militare la 2%, alăturându-se SUA, Marii Britanii, Greciei, Poloniei și Estoniei ca a șasea țară membră a NATO care atinge ținta de cheltuieli militare impusă țărilor aliate de SUA și agreată de principiu în toate celelalte 27 membre ale Alianței Nord-atlantice. Judecând doar pe baza acestor acțiuni oficiale ale Budapestei, la prima vedere s-ar părea că Ungaria este o țară exemplară în NATO și un prieten de încredere pentru ceilalți aliați nord-atlantici, printre care se numără și România. Dar Viktor Orban și guvernul acestuia menține, în același timp, relații economice apropiate cu Federația Rusă, sfidând atât angajamentele luate în UE și NATO din momentul agresiunii militare și politice a Rusiei împotriva Ucrainei, cât și principiile democrației prin obsesia de a construi un model economic și politic desemnat în mod voit drept ”iliberal” pentru a insinua într-o manieră ideologizată că democrațiile occidentale sunt ”neoliberale” adică supuse modelului ”liberal” ”impus” de SUA pe tot globul, care nu mai poate fi acceptat de Ungaria pentru că distruge societatea maghiară – o viziune absolut identică aceleia promovate în Rusia de aproape 20 de ani, de la venirea lui Putin la putere, la început mai distant și voalat, iaracum în mod absolut deschis și nonșalant.
Mai mult, un fost ofițer de legătură al NATO de la Budapesta, care a lucrat pe parcursul mandatului lui Orban, a spus că i s-a ordonat să nu ofere Ungariei informații clasificate ale NATO, chiar dacă ofițerii de informații ai armatei maghiare care urmau să le primească ar fi avut autorizare de securitate (adică ar fi fost acreditați de guvernul maghiar să dețină și să gestioneze acte pe suport de hârtie sau electronic conținând informații cu marca ”secret de stat” sau ”strict secret” ale Ungariei și țărilor partenere din NATO, n.r.). Acesta a declarat: ”Mi s-a spus să nu dau mai departe maghiarilor nicio informaţie clasificată, chiar dacă aceştia aveau autorizare de securitate”.
Budapesta se disculpă cu jumătate de gură. Însă faptele din teren confirmă temerile ofițerilor de informații din NATO
Înalții demnitari publici de la Budapesta se apără cum pot în fața acestor acuzații. ”Politica NATO reprezintă o excepţie, pentru că a rămas constantă în Ungaria (…) Ungaria este destul de activă în a aduce informaţii aliaţilor, în special despre Ucraina şi ţările din Vestul Balcanilor.”, a declarat un oficial de la Budapesta preferând să-și păstreze numele în taină. Acesta a spus că nu a simțit vreodată că Ungaria ar fi luată în serios de către partenerii din NATO.
De asemenea, un purtător de cuvânt al Guvernului de la Budapesta a dezmințit îngrijorările cu privire la operațiunile de informații ale Rusiei în Ungaria. ”Nu există nicio relaţie specială între Rusia şi Ungaria”, a declarat acesta.
Declarația Guvernului de la Budapesta este dezmințită, însă, de realitate. După ce partidul FIDESZ a câștigat detașat alegerile parlamentare din 2010, propulsând un fost lider al revoluției anticomuniste din Ungaria anului 1989 și beneficiar de granturi ale Fundației pentru Societatea Deschisă pe nume Viktor Orban în funcția de prim-ministru (pe care o mai deținuse între 1998 și 2002), acesta din urmă s-a făcut cunoscut în Europa prin frecvența crescândă a întâlnirilor sale cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Aceste întâlniri au dus, în timp, la creditarea Ungariei cu un împrumut de 10 miliarde de euro de către o bancă din Rusia. Banii urmau să fie investiți în proiectul nuclear Paks II, constând din construirea unei noi centrale nucleare în orașul maghiar Paks, firmele constructoare urmând să fie tot din Federația Rusă, stat al cărui ascendent din punct de vedere juridic, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), construise și prima centrală nucleară de la Paks, închisă în anii tranziției post-comuniste.
La sfârșitul anului 2016, un ziar din Ungaria a publicat o investigație din care reieșea că unul dintre liderii organizațiilor paramilitare fasciste maghiare, acuzat că împușcase un polițist, lua parte de ani de zile la întâlniri cu ofițerii de informații ruși rezidenți pe teritoriul Ungariei.
Investigația mai releva și faptul că ofițerii Direcției Centrale a Statului Major General al Armatei Ruse, care reprezintă în același timp atât serviciul de informații externe al Ministerului Apărării al Federației Ruse cât și structura centrală de spionaj și coordonare a activităților de cercetare-diversiune a Forțelor Armate ale Rusiei (cunoscută și prin denumirea veche din perioada sovietică – Direcția Centrală de Cercetare sau Главное разведывательное управление – ГРУ – G.R.U., n.r.), aflați în Ungaria, s-au infiltrat în mediul grupărilor înarmate de extremiști de extremă dreaptă (fasciști) din Ungaria, dezvoltând relații speciale cu conducătorii acestora. Spionii aflați în serviciul armatei ruse, acționând cu acoperirea statutului lor privilegiat de diplomați ai Federației Ruse în Ungaria, au participat la competiții cu arme airsoft (replici fidele non-letale ale armelor de asalt care împușcă proiectile din plastic și materiale biodegradabile, n.r.).
Serviciul maghiar de informații interne tolerează înmulțirea activităților de spionaj ale Rusiei în Ungaria
Contrainformațiile maghiare au permis ca aceste evenimente să se desfășoare fără impedimente, însă unii ofițeri de informații maghiari își manifestă îngrijorarea că Ungaria devine din ce în ce mai vulnerabilă în fața operațiunilor ruse de spionaj civil și militar ca urmare a politicilor oficiale și semi-oficiale ale Guvernului Orban. Astfel, fostul director al operațiunilor de contraspionaj și contraterorism al Oficiului pentru Protecția Constituției (Alkotmányvédelmi Hivatal în maghiară, acronim AH, serviciul intern de informații și contrainformații al Ungariei, adică echivalentul SRI în România, n.r.), Ferenc Katrein, dă următoarea apreciere situației create în ultima perioadă: ”Dacă ne uităm doar la ultimele şase luni, atunci vedem cu siguranţă activităţi ruse care nu pot fi explicate într-un stat normal din NATO şi UE”. Fostul ofițer superior de informații din Ungaria a atenționat asupra transmiterii datelor personale ale cetățenilor Ungariei pe un server aparținând Federației Ruse, dar și asupra prezenței în capitala Ungariei, Budapesta, a unor etnici ceceni, cetățeni ai Rusiei, care s-au implicat în acțiuni de intimidare a activiștilor partidelor de opoziție din Ungaria, informează Adevărul.
Ungaria le poate părea țărilor vecine ieșită din limitele bunului simț, însă este rațională în ceea ce face
Informațiile prezentate mai sus relevă un fapt care trebuie spus franc, adică fără ocolișuri: Rusia folosește teritoriul Ungariei pentru a spiona Europa.
Statul ungar, pe de altă parte, este un actor rațional, la fel ca toate statele lumii, în pofida faptului că Viktor Orban, prim-ministrul autoritar și dispunător de majoritate solidă în Parlamentul de la Budapesta, se comportă irațional din perspectiva angajamentelor Ungariei în fața NATO, alianță defensivă din care statul ungar face parte.
Există, totuși, o raționalitate a comportamentului Ungariei, din perspectiva servirii propriilor interese ale acestei țări, definite ca agendă internă și diseminate public în conformitate cu interesul de a obține în mod precis anumite reacții din partea țărilor care înconjoară Ungaria, țări care reprezintă principalele zone de interes strategic înțeles drept preocupări de durată lungă (decenii) sub aspect documentativ și acțional ale instituțiilor de informații civile și militare ale statului maghiar aflate sub autoritatea Guvernului republicii parlamentare de la Budapesta în care prim-ministrul înseamnă, de facto, șeful statului, funcția de președinte al Republicii Ungare fiind una decorativă prin Constituție.
Aceste interese merg acum, în 2017, mână în mână cu interesele Federației Ruse de a obține neutralizarea a ceea ce Kremlinul prezintă voit din 2014 drept amenințări la adresa securității naționale a Rusiei cu surse în țările Europei Centrale și de Est care au făcut parte din blocul sovietic (lagărul socialist) până în anul 1990 și sunt în prezent membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) dar și în țările din Europa Occidentală care au fost din 1949 încoace cele mai apropiate aliate ale țării pe care Kremlinul o consideră adversar strategic de la finele celui de-al doilea război mondial, Statele Unite ale Americii. Este vorba, în special, despre Marea Britanie și Danemarca, dar și, într-o mai mică măsură, Norvegia.
Rusia vrea mai puțin decât vrea să se creadă, Ungaria vrea mai mult decât spune
Polonia, România, Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Estonia, Letonia și Lituania sunt țările de pe flancul vestic și estic european al NATO pe care Rusia le prezintă voit în 2017, folosindu-și aparatul de propagandă prin media cu acoperire mondială drept ostile atât la adresa propriei sale securități naționale, cât și la adresa intereselor ei în țările din fosta URSS pe care Moscova le definește pentru consum intern drept zonă legitimă de extindere a dominării și proiecție a puterii sale civile și militare cu denumirea ”vecinătatea apropiată”.
Diplomația Federației Ruse încearcă, mai ales din 2014, să obțină de la Washington recunoașterea oficială, prin tratat internațional garantat de SUA și aliații occidental, a celor 11 state din fosta URSS (Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kîrgîzstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan), cu o populație de aproximativ 145 de milioane de persoane (aproximativ egală cu cea de astăzi a fostei lor metropole, Imperiul Rus/URSS) drept regiune în care Rusia dispune de drepturi economice și politice prioritare în fața intereselor statelor din exterior.
Ungaria folosește iliberalismul de origine rusă drept paravan pentru ceea ce urmărește de fapt – autoritarism, fascism și iredentism
Ungaria declară public, prin vocea premierului ei la putere din 2010, Viktor Orban, că dorește să-și apere propriile interese și dreptul de a avea relații economice strânse cu orice stat din lume în fața a ceea ce Budapesta oficială de astăzi prezintă drept restricții, limitări și presiuni din partea Comisiei Europene și a altor instituții publice ale Uniunii Europene, alianța politico-ecomică a țărilor europene cu instituții și reguli centrale agreate prin consensul tuturor țărilor membre, deci și prin acordul Ungariei atunci când a semnat tratatul de aderare și a devenit parte integrantă a UE pe data de 1 mai 2004. În această ordine de idei, Budapesta oficială, prin instituțiile media afiliate guvernării, prezintă pentru consum intern Ungaria drept o cetate asediată pe care cetățenii acelei țări sunt chemați s-o apere în fața ingerințelor Occidentului. Acesta este setul de motivații folosit de Viktor Orban și acoliții săi politici pentru a construi și exporta în Europa Centrală, prin intermediul structurii organizației de cooperare regională Grupul de la Visegrad, din care alături de Ungaria mai fac parte Polonia, Cehia și Slovacia,modelul politic și economic iliberal – o acoperire lexicală pentru populismul naționalist antidemocratic care permite liderului național din orice țară să-și conducă poporul cu mână de fier în mod relaxat, oferind corpului cetățenesc pâine și circ contra obedienței conștiente față de Putere. Asta face Putin în Rusia – și reușește, deocamdată, să se mențină la putere. Aparent, asta vrea să facă și Viktor Orban în Ungaria, iar modelul ideologic guvernant al Rusiei numit suveranism democratic sau, peiorativ, democratură, îi servește liderului de la Budapesta drept far călăuzitor în itinerariul său de conducere a poporului maghiar pe care-l dorește, după câte se pare, de cât mai lungă durată. Democrația suverană, sau suveranismul democratic rus inventat la începutul anilor 2000 de unul dintre ideologii Kremlinului, Vladislav Surkov, constă în dreptul suveran al liderului rus să facă orice vrea în Rusia și, eventual, în vecinătatea apropiată a Rusiei, și reprezintă pasul rusesc de ieșire din ansamblul prevederilor legislației internaționale în domeniul guvernării democratice și a drepturilor omului al cărei principal campion global sunt Statele Unite ale Americii.
Viktor Orban denigrează UE pentru că nu-și poate permite să atace SUA pe față, așa cum i-ar plăcea lui Putin
Viktor Orban și acoliții săi din regimul autoritar în devenire de la Budapesta nu-și pot permite să atace în mod direct SUA, după cum deja a început să-și permită liderul unui alt stat membru al NATO care-și dezvoltă o relație bilaterală privilegiată cu Kremlinul, Recep Tayyip Erdogan al Turciei. De aceea, Budapesta oficială atacă visceral Uniunea Europeană și principalele instituții ale acesteia – Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul UE inventând adesea pretexte supte din deget pentru a ridica în mod conștient nivelul tensiunii dintre Ungaria și UE, folosind în acest scop, ca principal instrument de discurs, Brexitul Marii Britanii.
Până unde-l va ține Rusia pe Orban drept copil de suflet, iar Ungaria ca ”tovarășă de drum”?
Ungaria va merge alături de Rusia până în momentul în care gradul de control al Moscovei asupra economiei vecinei României va atinge o cotă în care marile obiective infrastructurale industriale și energetice vor fi deținute formal de oameni de afaceri ruși sau întreprinderi ruse în parteneriat public-privat, iar informal, adică în realitate, de cercul interior al președintelui autoritar rus Vladimir Putin, adică de zona decizională a Kremlinului, unică formatoare a politicii externe a Federației Ruse.
În acel moment din viitor, deloc greu de anticipat, Ungaria limitată în capabilitățile ei economice și militare ar putea înțelege, în ceasul al doisprezecelea, că a fost prea mare prețul plătit Moscovei pentru ca aceasta să-i faciliteze satisfacerea intereselor de proiecție a puterii moi (soft power) și, foarte de nedorit pentru Budapesta, dure (hard power) a statului maghiar în teritoriile care au făcut parte din Regatul Maghiar până în 1918-1920 și care cuprind minoritățile etnice maghiare din țările vecine. Rusia, pe de altă parte, nu a fost niciodată ezitantă în a abandona unele țări luate ca tovarăși de drum pentru satisfacerea propriilor ei interese în favoarea altora. Budapesta va înțelege că Moscova nu crede niciodată în lacrimi și, poate, pentru propriul ei bine, își va aminti de Octombrie 1956 sau chiar de 1849, atunci când trupele Imperiului Rus l-au obligat pe Kossuth Lajos și alți lideri maghiari să fugă din țară, Kossuth ajungând în exil până în SUA, țara pe care Viktor Orban nu are curajul să o atace pe față cu aceeași ardoare cu iz hitlerist cu care pune la zid Uniunea Europeană.
Până atunci, statele din jurul Ungariei urmăresc cu îngrijorare înflorirea spionajului rusesc în această țară și, evident, nu uită că și ele, în calitate de actori raționali pe scena internațională, au propriile lor interese, dintre care cel mai important este asigurarea securității naționale și ordinii publice în propriul teritoriu național.
