Pe coasta de est a Americii e ora 12.00 cand Skype-ul lui Vladimir Tismaneanu incepe sa sune. Apelul jurnalistului aktual24.ro il gaseste pe celebrul politolog in fotoliu, cu tableta in mana. Va urma un dialog in care profesorul se va dovedi nu doar in verva, dar si excelent informat despre situatia din Romania, desi – dupa cum marturiseste chiar el – n-a mai dat prin tara de sapte ani, „iar vestile care vin de acolo nu ma fac sa ma grabesc“.
Discutia va baleia de la turbocapitalismul pe care elita miliardarilor din jurul lui Trump il pregateste lumii pana la resorturile „fenomenului Calin Georgescu“ si creatorii din umbra ai acestuia, „factiunile impenitente, sa le spunem nepocaite, ale fostelor structuri de putere“.
Pentru profesor, a carui ultima carte „Aventura ideilor. Cum ne putem elibera din mrejele ideologiilor totalitare“, a aparut anul trecut si in limba romana, explicatiile apar natural pentru ca lucrurile „trebuie puse laolalta“. Cand stii de unde vin lucrurile, intelegi mai usor ce se intampla si incotro ne indreptam.
Vladimir Tismaneanu stie si stie ca stie. Explica: intuitia sa nu apare din neant, vine din cunoastere. Fiecare afirmatie e argumentata. Iti explica de ce Musk isi trage ideologia – de care nu e constient – de la Cecil Rhodes, „tatal“ imperialismului. Actuala elita oligarhica aflata la putere in SUA are banii, teoreticienii si puterea necesare sa-si propuna schimbarea lumii pe care o considera decazuta. Ce urmeaza? Colonizarea stelelor, asta ne spune si Cecil Rhodes. Si apoi? E greu de spus, dar Vladimir Tismaneanu aminteste ca, in „Originile totalitarismului“, dupa imperialism vine antisemitismul.
Despre Romania? Aici, fenomenul Georgescu a fost pregatit de vechii securisti. Calin Georgescu e un produs al vechilor ideologi ceausisti, precum Adrian Nastase, sau al urmasilor lor de generatia a doua si a treia. Este acea parte a vechiului Sistem care vrea sa se intoarca la butoane.
Acest lucru n-ar fi fost posibil insa fara regimul Iohannis. Votul pentru „Pacalin“ Georgescu – cum ii spune politologul – „a venit dintr-o imensa frustrare a poporului roman, o frustrare colectiva, un sentiment al abandonului, in care oamenii au simtit ca sunt dispretuiti de Iohannis si sicofantii sai. Timp de 10 ani, Romania a avut un regim sicofantic, in care slugi scarboase au acces la putere si resurse ploconindu-se in fata lui Iohannis. Ceva ce am vazut si in timpul regimului Ceausescu. Romanii au simtit ca Puterii nu ii pasa de ei. Si au reactionat in consecinta”. Razbunarea lor, acest vot „de-al dracului“, ne-ar putea costa insa enorm ca tara.
Vladimir Tismaneanu sugereaza, in treacat, si solutiile. Spune ca, asta-toamna, Elena Lasconi a schimbat regulile jocului. Iar acum, Nicusor Dan ar putea reprezenta elementul salvator.
„Mie imi plac oamenii care sunt cei mai buni in domeniul lor si pentru care politica vine ca o alta treaba. Nicusor Dan era foarte bun in domeniul lui, in matematica, si a fost foarte bun ca primar. Eu as spune despre Nicusor Dan ca are o coerenta pe care Georgescu nu o are“, spune politologul. In ceea ce-l priveste pe Calin Georgescu, acesta va capota mental, asa cum cum s-a intamplat cu Ceausescu pe 21 decembrie 1989. Se va intampla asta, mai ales ca Georgescu nu se compara, ca inteligenta, cu fostul dictator, mai adauga Vladimir Tismaneanu.
Matei Udrea: Domnule Tismaneanu, vreau sa va trag un pic spre Romania. Dumneavoastra ati lucrat la raportul acela de condamnare a comunismului. Ne aducem aminte cum a fost adoptat. Sedinta aceea din Parlament pe care am vazut-o atunci in direct mi-a sugerat mai degraba o sedinta de exorcizare decat de citire a unui raport. Va aduceti aminte ca erau niste oameni care urlau in sala, acolo, se agitau, se tavaleau pe jos…
Vladimir Tismaneanu: Sigur, eu eram in prezidiu, iar nevasta-mea cu fiu-meu erau in balcon, acolo, impreuna cu Horia Patapievici, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihaes si doamna Doina Cornea. Eu eram ingrozit ca i-am vazut pe batausi, pe derbedeii aia, ajungand in balconul respectiv. Atunci a fost celebra scena cu Horia Roman Patapievici ridicandu-se, cerandu-i lui Vacaroiu, care era presedintele Senatului: „Domnule Vacaroiu, cum permiteti asa ceva?“. Vacaroiu statea impasibil, imperturbabil, ca pisica.
Matei Udrea: Azi avem un candidat aflat in topul preferintelor romanilor la presedintie, Calin Georgescu, care a spus zilele trecute, intr-un interviu acordat lui Robert Turcescu, ca acest raport de condamnare a comunismului a fost o rusine…
Vladimir Tismaneanu: As vrea sa precizez un lucru. Am citit foarte atent ce a spus si cum a spus. Turcescu i-a pus trei intrebari atunci sa raspunda scurt.
Matei Udrea: Da, asa e.
Vladimir Tismaneanu: Si era despre „cum priviti actul de condamnare a comunismului“. N-a pomenit raportul. A spus „actul de condamnare a fost unul istoric sau unul rusinos?“. El a raspuns „rusinos“. Voiam sa fie foarte clar. Deci e vorba de intreaga condamnare a comunismului, nu doar de un raport. Iar despre Revolutie ati vazut ce a spus! Ca revolutia a fost, de fapt, lovitura de stat.
Matei Udrea: Intrebarea mea era urmatoarea: cum priviti acest curent revizionist deosebit de puternic din Romania? Curent care pare sa-l aiba in momentul asta ca varf de lance pe Calin Georgescu.
Vladimir Tismaneanu: Pai, aici se intelege foarte bine cu fostul presedinte Iohannis, care se incapataneaza sa-si zica presedinte. Ma rog, cel putin ironic pot sa spun si eu acest lucru. Pentru ca Presedintia a scos – nu stiu daca chiar acum – Raportul (de condamnare a comunismului adoptat de Parlamentul Romaniei in 2006 – n. red.). Eu l-am trimis prietenilor, pentru ca este pe site-ul Centrului International Wilson de la Washington.
„Călin Georgescu vine în urma unei imense frustrări colective și personale!”
Matei Udrea: Da.
Vladimir Tismaneanu: Dar este un document adoptat, a aparut in Monitorul Oficial! Iohannis nu avea dreptul sa-l scoata! Nici Iohannis, nici consilierii sai – intre care este actualul ambasador la Washington, Muraru, si frate-sau si altii care au facut acest lucru – nu aveau dreptul! N-a facut-o Iohannis personal, aici au fost oameni care plateau polite conducerii fostului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si asa mai departe. Foarte, foarte jos a fost acest lucru. Miza insa nu e jos! Miza e foarte sus! Deci, lasand deoparte acesti profitori ai epocii Iohannis, multi dintre ei oportunisti si parveniti si cu toate elementele de acest gen… Priviti pozele, cum se prosterneaza si Rares Bogdan, si Morarii si altii in fata lui Iohannis, efectiv iti vine sa vomiti! Daca vreti, puteti sa le scoateti din interviu, dar eu mi le asum, pentru ca e fapt! Conceptul de sicofantocratie nu l-am creat eu, dar aici avem de-a face cu un regim sicofantic! Efectiv este un regim sicofantic. Care era si in jurul lui Ceausescu, de altfel, ducand mult mai departe ceea ce fusese cultul lui Dej. Cultul lui Dej a fost un joc de copii comparat cu cultul lui Ceausescu.
Matei Udrea: Asa este!
Vladimir Tismaneanu: Iar ceea ce s-a petrecut sub Iohannis… Calin Georgescu vine in urma unei imense frustrari colective si personale! Frustrarile pot da nastere la dorinta de compensare. Fenomenul Georgescu este un fenomen compensatoriu. El compenseaza sentimentul abandonului, sentimentul ca oamenii se simt dispretuiti, ceea ce a fost caracteristica fundamentala a Epocii Iohannis. 10 ani din istoria Romaniei! Nici despre Iliescu, nici despre Basescu, nici despre Emil Constantinescu nu se poate spune ca generau acest sentiment. Basescu era populist, Constantinescu incerca, dar el structural era alta natura, iar Iliesc era un aparatcik apropiat de popor, cum s-ar spune. Un tovaras de nadejde apropiat de popor. Sunt ironic, evident. In momentul de fata este cineva care se „enficheaza“ de popor (de la expresia franceza „ je m’en fiche“, adica „nu-mi pasa“ – n. red.). Nu-i pasa! Si pentru ca clasa politica s-a pretat si se preteaza inca la acest joc al lui „nu-mi pasa“, oamenii spun: „Domnule, nu-mi pasa nici mie ca asta a spus tot felul de bazacornii! Lasa, sa-i vad ce-o sa faca cand o sa intre asta la Cotroceni! Uite-asa!“.
Matei Udrea: Deci dumneavoastra spuneti ca e ca un fel de razbunare.
Vladimir Tismaneanu: Din razbunare, din „de-al naibii!“. Uite, de-al naibii! Expresia populara prinde foarte bine: „Uite, de-al dracului! Ia sa le vad mutrele atunci! Hai sa ne distram!“. Ei, acest tip de distratie poate sa ne coste foarte mult!
Matei Udrea: Ce anume ne poate costa?
Vladimir Tismaneanu: Sigur ne costa foarte mult, pentru ca e vorba de intreaga credibilitate a Romaniei in aliantele din care face parte! Interesul national al Romaniei este sa intareasca aceste aliante, nu sa le slabeasca! Calin Georgescu vine sa le slabeasca. Clasa politica ar face bine sa nu-si mai puna in continuare bigudiuri in fata oglinzii si sa faca tot felul de tampenii, intre care promovarea lui Crin Antonescu pentru candidatura prezidentiala. Cine poate crede sincer ca televiziunile arondate pot schimba perceptia a milioane de oameni? Antonescu este perceput ca non-existent! Lasam deoparte si conditia lui de casnic si toate celelalte elemente. Il stiu bine pe Crin Antonescu inca de cand era la PAC (Partidul Aliantei Civice – n. red.). Vreau sa va spun, apropo de Raport, ca in momentul debandadei din Parlament, Crin a fost cel care s-a dus la Vacaroiu! Tin minte perfect, i-a spus „opriti aceasta chestie!“. Deci, eu n-am o treaba personala cu el. Ma distrez uneori pentru ca este atat de pompos si gaunos incat e foarte greu sa nu vezi acest lucru. Daca as putea, i-as spune: „Draga Crin, calmeaza-te, baiatule! Las-o moarta, nu vezi ca astia isi bat joc de tine?“. Sincer, cum i-as fi spus si vechiului meu amic Mircea Geoana cand s-a bagat in toata cursa asta: „Nu ai cum sa castigi! Aici sunt alte jocuri!“. Cine cred ca a schimbat foarte puternic regula jocului a fost Elena Lasconi! Dar asta e alta istorie, nu stiu, n-am destule date, nu stiu cum va fi relatia intre ea si Nicusor Dan. Cred ca Nicusor Dan poate fi… Eu am un test si de-asta am fost foarte pro-Manolescu in perioada cand era presedintele PAC. Nu foarte apropiat uman de Nicolae Manolescu, dar las sa-i fie amintirea binecuvantata, s-a stins din viata anul trecut. Dar mi-a ramas o chestie. Mie imi plac oamenii care sunt cei mai buni in domeniul lor si pentru care politica vine ca o alta treaba. Nicusor Dan era foarte bun in domeniul lui, in matematica, si a fost foarte bun ca primar. Toti spun: „Au fost si intreruperi de apa…“. Sigur ca au fost, si totusi a fost ales a doua oara. Asta e un test foarte important, cand cineva e ales a doua oara. O sa-mi spui: „Si Trump!“. Ei, nu, Trump n-a fost ales a doua oara una dupa alta! Nicusor Dan a fost ales a doua oara consecutiv. Asta, pentru mine, este testul unui om care in ceea ce si-a propus a reusit suficient de bine ca sa poata sa fie reales. Despre asta e vorba.
Matei Udrea: Mie mi se pare ca, intr-o mare masura, Nicusor Dan a castigat anul trecut la Primaria Bucuresti la fel ca cum a castigat Calin Georgescu in primul tur de la prezidentiale. A fost un extraordinar vot de fronda la adresa partidelor-sistem care incercau, cum au incercat si in campania electorala din toamna, sa incalece tot. Practic, Nicusor Dan era linsat de dimineata pana seara la posturile de televiziune, nu avea loc pe nicaieri. Si atunci, oamenii au zis: „Uite, de-al dracu’ – cum ati spus dumneavoastra mai devreme – il votam pe asta, numai ca sa nu va bagam mafiotii in Primarie!“.
Vladimir Tismaneanu: Om muri si-om vedea! Cred ca asta era vorba lui Ghita Dinu, poetul suprarealist. Dar pe de alta parte imi vine expresia pe care a spus-o la procesul sau in 1958, la Budapesta, Imre Nagy (premierul reformist al Ungariei prins si executat dupa ce sovieticii au innabusit revolutia maghiara – n. red.), cu asta si-a incheiat pledoaria in fata tribunalului unde a fost condamnat la moarte. Si a spus: „Cine va trai, va vedea!“. Dar, ma rog, sigur ca oamenii se schimba. Eu as spune despre Nicusor Dan ca are o coerenta pe care Georgescu nu o are. Dar Georgescu vine dintr-o zona care apartinea, era ipotecata de fostii ideologi ceausisti sau a doua si a treia generatie a lor. Unde il plasez si pe Adrian Nastase! Adrian Nastase lucra la Institutul de Cercetari Juridice. Era in aparatele ideologice de stat ale regimului ceausist, fiind la Institutul de Cercetari Juridice. A aparut dupa aceea si stim cu ce s-a ocupat. Calin Georgescu era apropiat de Mircea Malita. Mircea Malita a fost, intr-adevar, unul dintre cei mai polished („lustruit“ in engleza – n. red.), rafinati, avea toata aceasta poleiala. Era printre cei mai bine poleiti. Intr-atat de bine poleiti ca nu i se vedeau epoletii, ca sa ma joc cu cuvintele. Malita era mai elegant, era cu totul altceva. In primul rand, era un om politicos, era un personaj respectat si respectabil. Nimeni nu-l intreba: „Cum ai putut sa stai 30 de ani in anturajul lui Ceausescu?“. Cum se purta Ceausescu cu el… Malita a scris niste memorii, dar, ma rog, poate sa fie foarte mult pro domo acolo. De pilda, spune ca l-a cunoscut pe Gheorghiu Dej, care era un om foarte bland si care n-ar fi putut sa omoare nici macar o gaina. Pai, cred ca nici Hitler n-ar fi omorat o gaina! Adica chestia asta cu blandetea… Dej n-a fost deloc bland cu adversarii lui! N-a fost deloc bland cu Iuliu Maniu, n-a fost deloc bland cu Mihalache si asa mai departe. Ca sa vorbim de blandetea lui Gheorghiu-Dej. Deci, asta era Malita! Si Malita l-a recuperat (pe Calin Georgescu – n. red.). Cine i l-a plasat, cum i l-a plasat… L-a trimis Fundatia asta a Marii Negre, care are tot felul de lucruri interesante acolo pe care mi le explic sau nu mi le explic: Dungaciu (Dan Dungaciu, propagandist al Rusiei – n. red.) si actualul ministru de Externe (Emil Hurezeanu – n. red.) in board…
Matei Udrea: Foarte ciudat!
Vladimir Tismaneanu: Foarte ciudat! Si nimeni nu considera ca trebuie explicat! Si eu sunt vechi amic cu Emil! Ne stim, am un volum intreg din scrierile mele de la Deutsche Welle cand el era seful sectiei romane! Scrisori din Washington. Am avut o relatie exceptionala si cand era sef la Europa Libera. Cred ca exista zona asta, oameni care fac tot felul de zig-zag-uri, nu vreau sa spun alunecoasa… Tineti minte ca exista tergalul sanjant, stofa din care se faceau pantaloni, si pe care daca il priveai dintr-o directie era albastru, daca te uitai din cealalta directie era verde si daca te uitai de sus era galben. Deci, personajele sanjante.
Matei Udrea: Cameleonii. Dar dincolo de Malita, personaj care are un anumit staif, sa zicem, sau memoria lui are un anumit staif, dincolo de asta noi vedem ca, in 2023, ultima carte a lui Calin Georgescu a fost lansata de doi istorici ai Securitatii ceausiste. Vorbim de generalul Troncota, care a si fost ofiter in Securitate, si un domn pe nume Lupu care a scris o carte in care albea Securitatea si spunea ca, daca Securitatea ar fi acces la putere, ar fi fost mult mai bine pentru Romania. Pentru ca Securitatea, spune el, era un factor de progres pentru Romania. Deci, Calin Georgescu este apropiat de niste oameni care au legaturi directe cu vechea Securitate si vedem ca in emisiunile la care participa preia foarte multe din teoriile conspirationiste ale acestor securisti batrani. Le zic asa ca sa-i deosebesc cumva de securistii tineri.
„Prezența în discursul public a lui Călin Georgescu a început mai devreme. El a tot fost împins. E un fel de hopa-Mitică”
Vladimir Tismaneanu: Da, probabil ca securistii tineri folosesc teorii conspirationiste mai recente, ca si protocronistii tineri care vin cu teorii protocroniste mai noi. Dar paternul, matricea ramane aceeasi. Foarte mult din ceea ce traim – sau traiti, mai exact spus, ca eu n-am mai fost in tara de 7 ani, iar vestile care vin de acolo nu ma fac sa ma grabesc – este provincialism. Este foarte mult provincialism. Provincialismul joaca un rol extrem! Securitatea era o institutie extrem de provinciala ca gandire. Sa-l lasam pe Ceausescu de-o parte. Mi s-a intamplat sa-l cunosc destul de bine pe Magureanu (Virgil Magureanu, primul sef al SRI dupa 1990 – n. red.). Nu stiam ca este securist, banuiam doar. Era asistent profesorul Trasnea, cu care faceam stiinte politice. Era un bolnav imaginar, avea si astm, dar era si extraordinar de obsedat de boli.
Matei Udrea: Ipohondru.
Vladimir Tismaneanu: Ipohondru, asta-i cuvantul! Asadar, nu venea la cursuri si atunci fostul lui student, Virgil Magureanu, care era asistent la „Stefan Gheorghiu“ (Academia de partid care producea viitorii politruci comunisti transformata dupa revolutie in SNSPA – n. red.) venea la noi, la Universitate, si tinea cursuri. Cum el era doctorandul lui Trasnea, Trasnea nu trebuia nici sa-i plateasca nimic, Trasnea stia el sa obtina de la fiecare diverse avantaje. Si asa l-am avut pe Virgil Magureanu profesor. Dintre toti studentii, m-a remarcat. Citea, in general lua cartile, cred ca nu citea in engleza, citea in franceza. Si… Ma rog, la nivelul ca mai mult ghicea ce citea in franceza. Multe se traduceau, pentru ca la „Stefan Gheorghiu“ aveau un birou de traduceri si sinteze unde a lucrat la un moment dat si prietenul meu Mihail Radu Solcanu. Astia erau oameni care citeau si faceau sinteze, atat! Deci n-a avut niciun fel de colaborare cu regimul comunist, fata de Hurduzeu, care era redactor la Editura Politica. Deci, ei vin din aceste aparate, se leaga unele lucruri. Tin minte ca cineva m-a intrebat: „Cand ai citit prima oara Hannah Arendt? Cred ca „Originile totalitarismului“ am citit-o intr-un exemplar xerox pe care il avea Virgil Magureanu, dar cred ca era mai degraba unul din volumele despre totalitarism. Cum spuneam, editia franceza inca nu aparuse ca editie integrala. In orice caz, am citit anumite carti de la Virgil Magureanu care erau xeroxate. Originale in franceza si xeroxate. Si cand veni vorba, la un moment dat, despre Hannah Arendt, asa cum se stie, Hannah se termina cu „h“. Asta este transcriptia biblica, a numelor Sara, Ana, Maria. Toate sunt cu „h“ la sfarsit, daca vrem transcriptia aramaica (limba semitica din antichitate si a carei scriere a stat la baza alfabetului ebraic mai tarziu – n. red.). Si care dispar in unele conditii, iar in altele exista pana azi. Exista Hanna fara „h“ si exista Hannah cum si-a scris ea numele. Dar dar in romana, daca un nume are la sfarsit un „h sau o consoana la sfarsit, de obicei este nume de barbat. Drept care Magureanu spune: „Cand o fi migrat Hannah asta din Germania?“. Zic: „Nu stiu!“. Discutia am purtat-o numai de amuzament, pentru ca era vorba de un barbat. Deci, Hannah Arendt era un barbat! Nu pot inventa intr-o conversatie cu Matei Udrea un asemenea subiect!
Matei Udrea: Va cred!
Vladimir Tismaneanu: Astia erau! Foarte primitivi! Le-am spus provinciali din politete. Un primitivism. Deci, Securitatea nu a fost o institutie meritocratica. Era totul pe baza de dosar! Ca si in alte parti. Daca existau si oameni rafinati in Securitate, fie fusese de multa vreme eliminati, fie erau de o perversitate care nu-i recomanda sub nicio forma. Nu il cunosc pe domnul Troncota si cu atat mai putin pe personajul numit Corvin Lupu. Stiu ca s-a ocupat la un moment dat de mine, stiu ca este profesor la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu si stiu ca este un infocat admirator al maresalului Antonescu si al Legiunii (adica al miscarii legionare – n. red.). Asta este zona Cristoiu. Eu pe acolo il plasez. Cum Dumnezeu pot sa fie simultan si cu Antonescu, si cu legionarii? Macar legionarii aveau consecventa lor! Horia Sima era foarte anti-antonescian! Adica Antonescu masacrase Legiunea! Decimase Legiunea! Deci, din punctul asta de vedere, nu poti fi pro-Gheorghiu-Dej si, in acelasi timp, sa fii si pro-Ceausescu. Sunt niste elemente!
Matei Udrea: Da, da, da, clar!
Vladimir Tismaneanu: Exact! Deci, Georgescu este produsul lor. Troncota a facut foarte mult pentru albirea Securitatii, cum am facut si Stoenescu (Alex Mihai Stoenescu – n. red.), cum au facut si altii. Ce este Georgescu si fenomenul Georgescu? Multi din cei care-l voteaza nu au idee despre chestiunile astea si nici nu cred ca-i intereseaza. Daca a putut sa circule aberatia ca e fiul lui Teohari Georgescu (fostul ministru de Interne de la inceputurile regimului comunist – n. red.)… Astea sunt prostii! Intamplator, Teohari Georgescu a avut trei copii. Cu prima sotie Lenuta, a avut-o pe Anca Georgescu, care a facut medicina, si cu a doua, cu fosta sotie a lui Grigore Geamanu, a avut doi gemeni. Pe unul l-am cunoscut, am si fost la o tabara de copii antifascisti in Germania, la 17 ani, si era unul din cei doi gemeni ai lui Teohari Georgescu. Unul din ceilalti copii care erau acolo nu-l scotea din „bai, Teohari!“. Nici vorba sa fie Calin Georgescu baiatul de Teohari Georgescu! Si Georgescu nu-i chiar asa un nume neobisnuit in Romania. Calin Georgescu nu e baiatul lui Teohari Georgescu, dar este in mod cert baiatul unei institutii legate de Teohari Georgescu!
Matei Udrea: Adica Securitatea!
Vladimir Tismaneanu: Prezenta in discursul public a lui Calin Georgescu a inceput mai devreme. El a tot fost impins. E un fel de hopa-Mitica, apare in diverse situatii cand te astepti mai putin. Cineva-i spune Pacalin Georgescu si e buna formularea. Precum Pacalici, jocul pe care-l jucam noi cand eram mici. Deci, l-au construit. Ca insasi constructia de candidat independent si accentul pe candidatii independenti. Aparuse asa, la alegerile din 2004, daca tineti minte, cam prin iulie, direct din seninul cerului, candidatura Liei Roberts. Era o romanca care se casatorise in Nevada. Ia uitati-va acolo, ce scrie? Candidata independenta Lia Roberts! Si cine a venit la Bucuresti si a facut campanie pentru ea, platit gros de tot? Dick Morris (consultant politic, prieten si consilier al lui Bill Clinton – n. red.)! Celebrul Dick Morris. Si avea si relatii cu diverse persoane din America care o sustineau si asa mai departe. Eu am fost sunat de o persoana care mi-a spus ca ar vrea Lia Roberts sa o consiliez. I-am spus ca eu nu fac niciun fel de lobby pentru nimeni si nici nu consiliez pe nimeni. „Pai, da-i un telefon, macar sa stai de vorba din politete!“ Am zis, hai sa dau un telefon! Era intr-un hotel si mi-a spus: „Sunt foarte ocupata acum! Sunt intr-un lift si merg la o…“. Genul asta era. I-am spus: „Doamna, va doresc sedere placuta in Washington, numai bine, la revedere!“. Unica mea relatie cu ea. S-a dus si asa cum s-a dus a si plecat. Dar crescuse in diversele sondaje! Independenta Lia Roberts. Ce vreau sa spun este ca ei – prin ei inteleg factiunile impenitente, sa le spunem nepocaite, ale fostelor structuri de putere, care sunt troncotii, stoenestii si cine o mai fi fost din aceasta zona – sunt pe acolo! Si in aceeasi masura vine si tot acest meteorit Georgescu. A aparut deodata ca un meteorit, ca ne-a cazut in cap. Fiul meu era terorizat, cand era mic, nu voia sa stie despre dinozauri pentru ca, in viziunea lui, dinozaurii pierisera ca specie din cauza unui meteorit. Era ingrozit de venirea meteoritului. Uite, Georgescu e un fel de meteorit, un meteorit politic care poate sa aiba consecinte foarte grave. In general, cred in intuitia mea. Intuitia, in general, joaca un rol important in analiza politica. Nu e singurul element, in primul rand trebuie sa fim informati. In al doilea rand, trebuie sa avem o perspectiva comparativa. Pentru ca aceste fenomene de aparitii mesianice se petrec si in alte tari. In Italia era partidul unui clovn: a luat foarte mult! Poate sa fie orice! Poate sa fie partidul bautorilor de bere. Deci, apar tot felul de partide si tot felul de fictiuni de acest gen. Vom vedea daca personajul numit Calin Georgescu este o fictiune care se va evapora precum alte fictiuni sau o sa fie o fictiune costisitoare in termeni umani, politici si asa mai departe, cum s-a mai intamplat.
Matei Udrea: Dar flerul dumneavoastra ce va spune?
Vladimir Tismaneanu: Hai sa iti dau un exemplu de intuitie si pe ce ma bazez. Nu cred ca trebuie sa demonstrez, sunt o serie de elemente pe care chiar le stiu. Suntem pe 21 decembrie 1989, sunt la patra sau a cincea aparitie consecutiva in cea mai importanta emisiune politica a televiziunii americane, televiziunea publica, iar emisiunea se chema MacNeil NewsHour. E si acum: PBS. Intre 6 si 7 milioane de oameni se uita la NewsHour si este de departe cea mai importanta pentru ca este cea mai analitica si fara reclame si asa mai departe. Si aceasta era tinuta de marele jurnalist american Jim Lehrer – l-ati vazut pe urma moderand dezbaterile prezidentiale – si canadianul Robert MacNeil, caruia prietenii ii spuneau Robin. Fusesem de patru-cinci ori in misiunea lor si m-au adus pe 21 decembrie. Era discursul lui Ceausescu. Vazandu-l, am spus: „E terminat!“. La care Robin MacNeil zice: „It’s a very strong statement! It is over?“. Raspund: „In my view, it is over!”, adica „in opinia mea este gata!“. „Cand crezi ca se va petrece?“, m-a intrebat. „Foarte curand, maybe tomorrow!“. Si atunci seful meu din epoca, de la institutul unde lucram, mi-a trimis un mesaj in care mi-a scris: „Ti-ai pus in balanta intreaga cariera, pentru ca in stiintele politice nu spui «maine». Si daca nu se petrece? Pe ce te-ai bazat?“. Eu fusesem coleg cu Nicu (Ceausescu, fiul cel mare al dictatorilor – n. red.) si stiam de la Nicu faptul ca la sfarsitul anilor 50 si inceputul anilor 60 – lucru care nu e in nicio biografie – Ceausescu a luat lectii intense logopedice, pentru a-si mentine discursul intr-un anumit ritm. Forma pe care au luat-o aceste lectii de logopedie era miscarea mainii in ritmul vorbirii. Sau rostirea in ritmul miscarii mainii. In momentul cand am vazut ca vorbeste si ca mainile – ca la Musk, intr-un fel! – o iau razna, e terminat! N-a mai putut sa tina dictia. Ganditi-va, totusi, ca intre 1965, cand a tinut raportul la Congresul IX (al PCR – n. red.) si noiembrie 1989, cand a tinut raportul la Congresul XIV, omul asta a actionat si a functionat pe aceasta coordonare biela-manivela, daca vreti. Si s-a pierdut! Si atunci am spus: nu stiu cand se va petrece, dar este clar ca s-a pierdut ceva, inclusiv mental! Pentru ca aceasta coordonare nu se poate face decat prin exercitiu mental. L-am urmarit pe Calin Georgescu inclusiv in discutia cu Turcescu. Mie mi se pare ca este un element mental care va capota acolo! La fel cum a capotat la Ceausescu! Nu spun ca e acelasi nivel, Ceausescu era deasupra lui Georgescu intelectual, sincer vorbind. Ceausescu nu avea un vocabular foarte bogat, dar din punct de vedere al inteligentei naturale era foarte bun, fara indoiala. Si cu o memorie absolut extraordinara. Am terminat impreuna cu fiul meu o noua biografie a lui Ceausescu in engleza si care il pune intr-o perspectiva comparativa globala si il pun in comparatie cu diversi alti dictatori. Adica ma intereseaza nu ce manca Ceausescu si nu ce era in bucataria lui Ceausescu, asta nu e subiect care sa intereseze mai mult de 100 sau 1.000 de oameni in Romania. Eu vorbesc de oameni care vor sa inteleaga mecanismele dictaturii. Si mecanismele dictaturii pot fi discutate comparativ, intr-un fel sau intr-altul. Cam asta este ce as fi vrut sa spun. Deci, intuitia mea se bazeaza pe cunoastere!
Matei Udrea: Am inteles. Va multumesc foarte mult!
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
