Skip to content
Politică

Ziua Libertății Presei. Ciutacu pledează pentru o mai mare asumare din partea ziariștilor EXCLUSIV

Data de 3 mai marchează, anual, Ziua Mondială a Libertății Presei. În acest an, redacția PSnews.ro a hotărât să celebreze cea dea XXV-a aniversare a acestui eveniment prin realizarea unor interviuri cu cei mai cunoscuți ziariști români.

Activ în media încă din 1993, jurnalistul Victor Ciutacu (realizatorul emisiunii „Ediția de Seară” de la România TV) spune că principalele diferențe observabile între presa de atunci și cea din prezent sunt la nivelul tehnologiei. Cu toate astea, odată cu democrația a apărut și entuziasmul pentru jurnalism, mulți tineri întorcându-se spre acest domeniu, dominat în continuare de personajele deja consacrate.

„Era să întreb care libertate și care presă. Arată profund schimbat din foarte multe puncte de vedere. În primul rând, atunci când am intrat eu în presă – cum s-ar zice, înaintea erei noastre -, în 1993, primele începuturi (în 1995 m-am definitivat), deci sunt 25 de ani de când am dat eu cu nasul prima oară de presă; în primul rând e cu totul și cu totul alt peisaj și cu totul alt tip de presă. La vremea respectivă, nu existau posibilitățile de astăzi, nu se inventase Internetul, nu putea fi vorba de rețele sociale, de altele – nici măcar nu erau telefoane mobile. Dacă vrei, poți să zici că am făcut preistorică la începuturile democrației din România. Pe de altă parte, e un peisaj extrem de bogat din punct de vedere al presei scrise, un model la nivel de televiziune și era foarte mare entuziasmul – o  hotărâtă generație de tineri care, imediat după ’90, când s-a democratizat presa și au apărut primele ziare, să tindă în presă mulți dintre ei. Cei care, să spunem, generația mea, Dan Andronic, ăștia eram cei care eram tinerii reporteri la vremea respectivă și presa a fost dominată mulți ani de către oameni proveniți în marea lor majoritate din fosta presă comunistă – mă rog, singura care era pe vremea lui Ceaușescu – și care, ulterior, au dat cu nasul de avantajele trecerii la economia de piață și au devenit patroni, au devenit investitori în mai multe domenii, inclusiv în presă. Mă refer la domnii Dumitru Tinu – Dumnezeu să-l odihnească -, Sorin Roșca Stănescu, Horia Alexandrescu, Adrian Sârbu la începuturile lui. Cei care astăzi sunt veteranii presei românești”, a punctat ziarisul.

Totodată, Ciutacu subliniază că întotdeauna va exista un factor ce va influența media.

„Pe partea de libertate, să fim serioși: presa întotdeauna a fost supusă unor constrângeri, și nu numai la noi. Dacă vrei, în democrația supremă, Statele Unite. Constrângerile pot fi de mai multe feluri: de natură politică, de cele mai multe ori financiară, de interesele patronale, și de multe ori, de atitudinea jurnaliștilor (auto-cenzura), a afirmat Victor Ciutacu

Întrebat dacă, din punctul lui de vedere, libertatea presei e sinonimă cu cea a jurnalistului, a trustului, a investitorului ori a unui partid, realizatorul RomâniaTV a punctat: ”Nu e sinonimă, sunt niște paliere ale libertății. Tu, ca jurnalist, ești liber capital: cât ești în stare să fii de liber. Nu există, sau există doar ca deziderat, povestea asta a presei independente, cu oameni care n-au mamă, n-au tată, sunt cu ochii scoși în căutarea adevărului, a dreptății și a justiției sociale. Asta poate doar în filmele alea frumoase, la care se uită lumea pe net și după aia ne înjură pe noi că nu facem ca ăia de la televizor sau de pe ecranul laptopului”.

O altă caracteristică a presei românești care ar trebui însușită este tocmai asumarea preferințelor politice, prilej cu care fostul realizator de la Antena 2 a amintit de alegerile locale din 2008, când și-a declarat susținerea față de Sorin Oprescu.

„Da, sigur (n.r. că jurnaliștii ar trebui să-și asume mai mult culoarea politică), în limitele bunului simț și al politicii editoriale a zonelor media pentru care lucrează. Sunt zone extrem de asumate, atât în România, cât și în alte țări. Dacă nu te regăsești în politica editorială a unui trust, a unui ziar, site sau a unei televiziuni, poți să pleci. Ori să performezi pe cont propriu – ceea ce e extrem de greu, din motive economice, din motive de consum, din motive de conflict de piață – ori să te adaptezi. Eu sunt unul dintre primii oameni din presa românească a ultimilor ani care, de mai bine de 10 ani de zile, îmi expun public preferințele, antipatiile, îmi construiesc emisiunile și, din ce în ce mai rar, articolele scrise – totuși, la bază, sunt ziarist de presă scrisă; asta-i viața, s-a ales prafu de presa scrisă. Totu-mi construiesc în funcție de gândirea mea care este subiectivă – ca a oricărui om. Întotdeauna, însă, ținând cont de politica editorială asumată a postului de televiziune la care lucrez. Înainte, a ziarui la care eram angajat. Eu am fost primul om, spre exemplu, care a declarat într-o campanie ”many, many years ago” (în 2008, dacă nu mă înșel) susținerea publică pe care i-am acordat-o candidatului Sorin Oprescu la Primăria Capitalei. Ca un gest. Lucru care, în America, se întâmpla de zeci de ani de zile. Ulterior, ziarul la care eram și redactor-șef, Jurnalul Național, a decis în urma unei ședințe a conducerii editoriale să-și asume această poziție și, din acel moment, ziarul Jurnalul Național și eu, pe persoană fizică, în calitate de realizator de emisune TV, am emis o declarație programatică, anunțând că îl susțin pe Sorin Oprescu. Punct și de la capăt. Asta nu înseamnă că, la vremea respectivă, contracandidații lui (și erau nume grele: domnul Blaga, Orban, Cristi Diaconescu) au beneficiat de ostilitate din partea mea sau a ziarului. Li s-a oferit spațiu de exprimare, au avut expunere liberă și chiar egală cu a domnului Oprescu, dar a fost un gest public asumat. Nu am ars-o deontologic – cum îmi place mie să zic azi -, să lucrez în beneficiul unui candidat. N-a fost vorba despre asta. Cel care a avut beneficii la vremea respectivă de pe urma asta a fost domnul Oprescu. Nici eu și nici ziarul pe care-l conduceam nu ne-am bucurat de vreun avantaj din partea domnului Oprescu și nici nu i l-am cerut. Asta apropo de presa asumată”, a declarat jurnalistul, pentru PSnews.ro.

Cu toate acestea, Ciutacu consideră că cei care urmează agenda politică a vreunui partid și nu își asumă acest fapt sunt ipocriți: ”Ce mă deranjează este că se face presă asumată și nu se recunoaște. Mă deranjează acești apostoli ai presei românești, acești sergenți mesianici, cum le zice domnul Cristoiu, care au în general oameni fără performanțe jurnalistice deosebite și care dau ei și linii directoare de cum trebuie să se facă presa, ce-i bun și cei rău pentru presa românească, și care de fapt nu sunt altceva decât niște activiști politici, niște politruci, deghizați în jurnaliști. Sunt de o ipocrizie vecină cu greața. Asta mă deranjează. Ești susținătorul domnului Iohannis, ești susținătorul cui vrei tu? Asumă-ți, frate, chestia asta! Nu da direcții din calitatea ta de zeu aflat pe vârful Muntelui Olimp care privește superior către monitor și le spune ce e bine și ce-i rău. Oamenii au creiere să gândească cu ele, consumă ce le place, susțin de ce sunt atrași”. 

În încheiere, realizatorul emisiunii Ediția de Seară subliniază că presiunile venite din partea oamenilor politici există, însă sunt folosit de anumite persoane din presă pentru a se victimiza. Mai mult, Ciutacu spune că și el a cunoscut acest fenomen, însă a ales să se retragă o perioadă.

”(N.r. presiunile politice asupra jurnaliștilor) nu s-au schimbat, s-au diversificat. Dar nu e așa de dramatic și asta cu presiunile politice. Oameni pe care nu i-a sunat nimeni sau care nu le-a păsat niciodată să facă ceva se dau victimele represiunii și, respectiv, presiunii politice. Sigur că politicul are interes, întotdeauna politicul vrea să fie bine mediatizat (n-am întâlnit om pe planeta Pământ căruia să-i placă să fie înjurat de presă, oricare ar fi tipul ăla de presă). Evident că toți încearcă, atât cât le permite statutul, poliția, relația cu trustul de presă sau cu întreprinderea de presă care-i critică, să strângă ei șuruburile, dacă pot, sau să obțină lărgirea presiunii de partea ailaltă. Problema e că la multe te îndoi, și cât adevăr dețin detaliile pe care le livrezi opiniei publice. Am pățit și eu în viață lucruri (era să zic nefăcute, dar erau făcute și înainte și au fost făcute și după mine), dar n-am stat niciodată să mă tăvălesc că sunt victima represiunii politice. Am încercat să reglez situația cât am putut eu, cînd n-am mai putut, am plecat din presă. Am lucrat o perioadă de vreo trei ani de zile în administrația publică, nu mi-a plăcut, mi-am regăsit locul în presă, m-am întors fără nicio problemă. Fără să devin activist politic, fără să fiu victimă politică. Am rămas același, doar că am mai multă experiență administrativă”, a concluzionat Victor Ciutacu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *