Premierul Marcel Ciolacu aplică noi metode în campania sa electorală, alegând o cale pe care predecesorii săi au încercat-o înaintea sa: rugăciunea și reculegerea la mănăstire. Cu doar câteva zile înainte de anunțarea oficială a candidaturii sale pentru alegerile prezidențiale, Ciolacu s-a lăsat ghidat de credință, sperând că acest gest va atrage simpatie și încredere din partea electoratului. Însă, această strategie nu este deloc nouă în politica românească, ci reprezintă o repetare a unor pași făcuți anterior de alte figuri politice importante.
Rugăciune și reculegere: un nou episod în campania electorală
Într-o încercare evidentă de a atinge sufletul alegătorilor, Marcel Ciolacu a decis să își îndrepte pașii către o mănăstire, pe 15 august, în speranța că liniștea și spiritualitatea locului îl vor ajuta să ia decizii în ceea ce privește viitorul său politic.
Deși gestul poate fi interpretat și în cheie religioasă, vorbim mai degrabă despre un exercițiu de imagine. Asta, cu atât mai mult cu cât și predecesorii săi au recurs la strategii similare în momentele lor electorale cheie. Unii critici sugerează că această mișcare ar putea fi mai degrabă una electorală decât o autentică căutare spirituală, având în vedere precedentul stabilit de Victor Ponta și Viorica Dăncilă.
Modelul Ponta și Dăncilă
Nu este prima dată când un lider politic din România alege calea rugăciunii și a spiritualității în timpul unei campanii electorale. În 2014, Victor Ponta a fost surprins în vizită la mănăstiri, încercând să își asigure sprijinul unui electorat creștin ortodox puternic, în contextul alegerilor prezidențiale de atunci. Vizitele nu l-au ajutat în final pe Ponta care a pierdut alegerile în fața lui Klaus Iohannis.
De asemenea, Viorica Dăncilă a urmat aceeași rețetă în 2019, în încercarea sa de a câștiga simpatie în rândul votanților creștin ortodocși. Nici pe aceasta nu au ajutat-o pre mult vizitele, Dăncilă pierzând alegerile prezidențiale șa o diferență zdrobitoare în fața aceluiași Klaus Iohannis.
Acum, Marcel Ciolacu pare să preia această strategie, sperând ca „a treia oară să fie cu noroc”. Deși istoria a arătat că astfel de gesturi nu au garantat succesul electoral, ele par să fie parte integrantă din arsenalul politic al unor lideri care caută să se apropie de oameni prin intermediul credinței. Ciolacu pare să fie conștient de puterea simbolică a acestui demers și de impactul pe care îl poate avea asupra unei părți din electorat și mizează pe aceeași strategie ca și predecesorii săi.
Ciucă și Ciolacu, două abordări diferite
În timp ce Marcel Ciolacu alegea calea mănăstirilor, Nicolae Ciucă își petrecea timpul participând la evenimente oficiale, cum ar fi Ziua Marinei, prezentându-se electoratului ca un lider demn de încredere și capabil să reprezinte România pe plan internațional.
Pe de o parte, Ciucă mizează pe experiența sa militară și pe imaginea de om de stat, în timp ce Ciolacu încearcă să fie perceput ca un lider apropiat de valorile tradiționale ale românilor. Această dualitate în abordare ar putea dezvălui nu doar o diferență de stiluri, ci și o luptă pentru voturile unui electorat fragmentat, care își dorește atât competență, cât și autenticitate spirituală.
Rămâne de văzut dacă rugăciunile lui Marcel Ciolacu îi vor aduce succesul mult dorit. În final, alegătorii sunt cei care vor decide dacă gestul său este unul autentic sau doar o altă tentativă de a câștiga capital politic prin mijloace deja cunoscute. Într-o lume politică din ce în ce mai complexă și imprevizibilă, spiritualitatea poate juca un rol important în imaginea unui candidat, dar nu garantează victoria.
Marcel Ciolacu, aflat la un moment de răscruce în cariera sa politică, pare să fie dispus să încerce orice cale pentru a atinge inima românilor.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
