Premierul Marcel Ciolacu a anunţat, miercuri, în şedinţa de Guvern, lansarea Planului Naţional pentru Marea Industrie, cel mai important pachet economic de susţinere a economiei, de circa 2 miliarde de euro. Şeful Executivului a precizat că, simultan, Guvernul face şi o rectificare bugetară, bazată pe un plus de venituri.
Structurat pe trei piloni principali, acest plan este conceput pentru a stimula investițiile în industria de prelucrare, a sprijini marii jucători din sectorul industrial și a încuraja producția de materii prime esențiale. Deși este un pas curajos și necesar pentru economia României, planul ridică anumite întrebări legate de implementare și sustenabilitate. Totuși, Planul ridică anumite întrebări legate de implementare și sustenabilitate. Iată care ar fi principalele puncte forte și puncte slabe ale acestuia.
Puncte forte ale Planului
Unul dintre pilonii esențiali ai planului vizează sprijinirea investițiilor strategice în industria de prelucrare, cu un buget de peste 500 milioane de euro. Firmele care vor investi peste 150 milioane de euro vor beneficia de facilități fiscale, cu accent pe dezvoltarea regiunilor unde PIB-ul pe cap de locuitor este sub media națională. Această abordare poate contribui semnificativ la reducerea decalajelor economice dintre regiuni, promovând dezvoltarea uniformă și crearea de locuri de muncă în zonele mai puțin dezvoltate. În mod special, acest pilon are potențialul de a atrage investiții internaționale, ceea ce ar putea aduce tehnologii avansate și know-how în țară.
Al doilea pilon se concentrează pe sprijinirea companiilor mari care realizează investiții în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a consumului de energie. Cu un buget de 1 miliard de euro, companiile pot primi până la 100 milioane euro per proiect. Aceasta reflectă alinierea României la politicile europene de mediu și tranziția către o economie verde. Utilizarea fondurilor obținute din vânzarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon este o soluție pragmatică și poate susține atât dezvoltarea industrială, cât și respectarea angajamentelor climatice.
Al treilea pilon al planului, cu un buget de 250 milioane de euro, sprijină investițiile în producția de materii prime esențiale pentru industrie, precum aluminiul, cuprul, țevile și profilele metalice. Acest sprijin este vital pentru reducerea dependenței de importuri, consolidând capacitatea industrială internă și contribuind la securitatea economică a țării. Având în vedere contextul geopolitic și perturbările în lanțurile de aprovizionare globale, creșterea capacității de producție locală poate reduce vulnerabilitățile economice ale României.
Puncte slabe și provocări ale Planului
Deși 2 miliarde de euro reprezintă o sumă semnificativă, aceasta ar putea să nu fie suficientă pentru a stimula transformările structurale de care industria românească are nevoie. Sectorul industrial din România se confruntă cu numeroase provocări, inclusiv digitalizarea, modernizarea infrastructurii și inovația tehnologică. În acest context, alocările bugetare actuale ar putea să nu acopere integral necesarul investițional pentru o dezvoltare pe termen lung.
Planul pune accent în mod predominant pe companiile mari, ignorând potențialul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), care joacă un rol crucial în economia României. IMM-urile reprezintă aproximativ 99% din companiile românești și sunt un motor esențial al economiei, atât în ceea ce privește inovarea, cât și crearea de locuri de muncă. Lipsa unui sprijin adecvat pentru acest segment al economiei riscă să creeze un dezechilibru și să încetinească dezvoltarea economiei pe termen lung.
Un alt aspect problematic este capacitatea administrativă de a implementa rapid și eficient măsurile anunțate. România are un istoric de întârzieri în aplicarea unor politici similare, iar birocrația excesivă ar putea reprezenta un obstacol major. Dacă nu vor fi create mecanisme eficiente de monitorizare și evaluare a progresului, există riscul ca fondurile să fie utilizate ineficient sau să nu ajungă la beneficiarii potriviți.
Totodată, deși utilizarea fondurilor din vânzarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon este o soluție inovatoare, aceasta depinde de volatilitatea pieței de carbon. În cazul în care prețul certificatelor scade sau cererea pentru acestea se diminuează, finanțarea pentru cel de-al doilea pilon ar putea deveni insuficientă. Pe termen lung, aceasta ar putea afecta durabilitatea măsurilor de sprijin și capacitatea de a atinge obiectivele de reducere a emisiilor.
În concluzie, Planul Național pentru Marea Industrie este o inițiativă ambițioasă care marchează un pas important în modernizarea sectorului industrial al României și sprijinirea tranziției către o economie verde. Având în vedere importanța investițiilor în industriile de prelucrare și producția de materii prime, acest plan poate contribui la creșterea economică și la reducerea disparităților regionale.
Cu toate acestea, succesul său depinde de modul în care fondurile vor fi distribuite și de capacitatea guvernului de a evita capcanele birocratice. Lipsa unui sprijin adecvat pentru IMM-uri și provocările legate de finanțarea sustenabilă din vânzarea certificatelor de emisii sunt aspecte care trebuie adresate de guvern pentru a asigura impactul dorit pe termen lung.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
