Fostul șef al Curții Constituționale din Moldova intervine în scandalul alegerilor: Votul e mai puternic decât glonțul

„Dificultatea de a contrazice ideea că populismul și radicalismul subminează valorile constituționale fundamentale ale unei țări devine evidentă în contextul gândurilor sale. Sunt de acord cu domnul profesor atunci când afirmă că angajamentele europene și internaționale ale României au devenit părți organice ale identității noastre naționale, integrate în esența ordinii constituționale. Aș merge chiar mai departe și aș susține că aceste valori sunt parte a identității noastre constituționale, având rădăcinile în tradiția constituțională românească, încă din Constituția din 1866. Concluzia sa, că „votul înregistrat sub numele unui radicalist extremist este nul de drept,” reprezintă un corolar logic al acestui raționament”, spune fostul șef al Curții Constituționale din Republica Moldova.

„Populismul și demagogia exploatează avantajele democrației pentru a accede la putere, însă, odată ajunși la cârmă, acești lideri demontează sistematic mecanismele democratice, împiedicând alternanța guvernamentală și subminând pluralismul politic. Pentru liderii „carismatici,” democrația nu reprezintă un obstacol, ci un instrument temporar, utilizat cu cinism pentru a-și consolida dominația. Printr-o conexiune pretins directă cu divinitatea, aceștia promit să „fericească” masele pe care le păstoresc, transformându-le însă în turme docile, lipsite de voință proprie.

Istoria ne oferă exemple zguduitoare de astfel de lideri maniaci cu apucături mesianice – de la Hitler la Putin – care, sub masca salvatorilor națiunii, au provocat doar suferințe și tragedii popoarelor ce le-au încredințat destinul. Acești autoproclamați „eliberatori” nu aduc decât o iluzie a măreției, urmată de prăbușirea inevitabilă în haos și dezastru.”

„Revenind la tema nulității juridice a votului pentru extremiști și populiști, este greu de imaginat că o instanță constituțională, oricât de progresistă, ar putea invalida un scrutin pe acest motiv. Nici măcar Curtea Supremă din Israel, considerată până de curând un etalon al activismului judiciar, nu ar adopta o astfel de măsură. În lumea reală, principiul că „votul este mai puternic decât glonțul” continuă să ghideze practica democratică”, spune acesta.

„Cea mai gravă provocare a societăților moderne rezidă în degradarea intelectuală tot mai accentuată. În mod paradoxal, deși dezvoltarea tehnologică a propulsat progresul, aceasta a generat pentru o bună parte a omenirii, o stagnare intelectuală alarmantă. Milioane de oameni par să funcționeze într-o stare de „standby” cognitiv, unde cunoștințele fundamentale despre lumea în care trăim sunt preluate de pe TikTok. Într-o lume în care o simplă căutare pe Google oferă răspunsuri sumare la aproape orice întrebare, importanța lecturii și a educației aprofundate este tot mai neglijată. Această carență educațională, combinată cu o lipsă de înțelegere a trecutului și a contextului, produce o masă de oameni prinși într-un „somn al rațiunii.

În acest vid intelectual, populismul, radicalismul și extremismele de tot felul găsesc un teren fertil pentru proliferare, punând în pericol valorile democratice și stabilitatea socială. Ignoranța este incapabilă să distingă nuanțele, motiv pentru care cultivă o atracție profundă față de liderii mesianici, aceștia pretinzând că dețin soluții simple și rapide pentru orice provocare, iar fatalismul divin a ajuns să fie justificarea supremă.”

„Prostul satului” din trecut a devenit acum influencer, politician sau vedetă pe Tik Tok

„Dacă în trecut „prostul satului” se limita la inscripții obscene pe garduri, în prezent acesta își găsește o platformă de expresie mult mai amplă, devenind influencer, politician sau vedetă pe TikTok. Prin idei absurde, promovate cu abilitate, reușește să capteze atenția publicului, transformându-și absurditățile în mesaje populare, adesea chiar virale.

Absența cronică a unei educații solide a erodat imunitatea societății moderne în fața populismului și demagogiei, deschizând calea unei perpetuări alarmante a mediocrității și ignoranței. În acest peisaj, tragediile shakespeariene, cu toată profunzimea lor, dobândesc o dimensiune tragicomică, fiind chiar optimiste în contrast cu amploarea prostiei”, a concluzionat Alexandru Tănase.