Cristian Grosu, redactor șef al publicației Curs de guvernare, este de părere că nominalizarea de către USR a Oanei Ţoiu pentru Ministerul de Externe este jenantă, el subliniind că “nicio literă din scurta și încețoșata biografie profesională a distinsei doamne nu o recomandă pentru poziția de ministru de externe al României”. “Însă absolut totul din această biografie strigă că NU e nici pe departe ceea ce avem nevoie la Externe” adaugă Grosu.
„Pentru că la prezidențialele din iarnă și cele din luna mai România l-a văzut pe diavolul rusesc, victoria lui Nicușor Dan a trimis-o, acum, pe culmile relaxării:
nu mai vedem erorile începutului de drum, pentru că le judecăm prin comparație cu ce ar fi fost dacă ar fi câștigat populiștiizăltații lui Georgescu-Simion.
Chiar acum e fac nominalizările pentru membrii guvernului Bolojan. Noi, tribul de la gurile Dunării – cu tot ce implică geografia asta – avem o problemă mai mare decât a Cehiei, a Ungariei sau a Croației, de exemplu:
dacă rezumi guvernul țării de la gurile Dunării în 2 personaje și le așezi pe un balansoar, pe o parte stă Bolojan, iar pe cealaltă parte stă … ministrul de externe – exact ăsta ar trebui să fie raportul de greutate:
poziția geopolitică,
zig-zagul de alianțe care se fac în chiar interiorul Occidentul în acești ani de redesenare a echilibrelor globale și
complicatul joc pe sârmă pe care și-l fac unele în fața celorlalte SUA și stale UE,
războiul hibrid în care suntem atacați zi de zi,
falia care se construiește aici, în Est, pentru cine știe câte zeci de ani între Baltica-Marea Neagră – Mediterana, cu Polonia, Ucraina și Turcia,presupun un ministru de externe cu MARE experiență, cu MARE inteligență, deja CABLAT la rețeaua de politici externe europene.
E o poziție pe care, personal, ca cetățean român și european, stau cu ochii așa cum stau cu ochii pe ministrul de la Finanțe sau pe cel de la Economie.
Or, pe toate canalele tv si online văd că USR pregătește jenanta nominalizare a doamnei Oana Țoiu: pregătire pe… muncă și ajutoare sociale (la Comisia de Muncă în Parlament – secretar de stat la Ministerul Muncii și protecției sociale), la care se adaugă multe conferințe de ”politică externă”, în genul celor la care mulți dintre noi nu mergem pentru că nu avem timp.
Nicio literă din scurta și încețoșata biografie profesională a distinsei doamne nu o recomandă pentru poziția de ministru de externe al României – însă absolut totul din această biografie strigă că NU e nici pe departe ceea ce avem nevoie la Externe.
Las la finalul acestui articol CV-ul doamnei (importantă e partea a doua a CV-ului, unde descrie pregătirea profesională – că CV-ul începe cu lunga listă de conferințe și comitete…) – tocmai pentru a atrage atenți că entuziasmul produs de cuplul Dan-Bolojan riscă să ne ia mințile – nu înainte de-a face câtva observații, lucruri despre care tot scriu de niște ani:
1, ministrul de externe al României trebuie să fie unul din cei care au în telefon 50 de numere de telefon de la lideri occidentali sau ministri de externe occidentali, la care, dacă sună, i se răspunde; în România extstă 3-4 astfel de oameni;
2, poziția de ministru de externe presupune un mix de:
înaltă înțelegere a funcționării lumii în acest moment, un foarte vast bagaj despre relațiile dintre decidenții persoane fizice în ce privește politicile externe ale statelor UE, experiență de viață și despre natura umană, o foarte mare capacitate de organizare a SISTEMELOR și cunoaștere a mafiilor din aceste sisteme;3, ministrul de externe al României trebuie să fie o personalitate umană în sine: să privim la întâlnirile externe de toate felurile, atunci când liderii si reprezentanții statelor interacționeză fizic: vezi acolo, în limbajul trupurilor, în ce fel se respectă unii pe alții și în ce fel se poziționează unii față de competența, forța, anvergura, personalitatea celuilalt.
În urmă cu vreo câțiva ani, discutam cu unul din politicienii pe care eu îi consider de mare bună credință și îl întrebam de ce nu intră în luptă pentru poziția de premier sau chiar de președinte. ”Domnu Grosu, citesc, studiez, mă pun la curent cu toate zilnic: cu toate astea, am o strângere de inimă când mă gândesc că nu aș fi stăpân pe mine la politica externă, acolo unde întotdeauna lucrurile sunt mai complicate decât acasă.” – mi-a răspuns.
Domnul Dominic Fritz nu pare să aibă nicio strângere de inimă când o propune pe doamna Țoiu. Și nici nu pare să fi reflectat la caracteristicile unui ministru de externe pe care le-am anumerat mai sus.
Toată lumea vorbeste de reformele politicilor interne, dar ele nu pot fi în ACEST MOMENT disociate de reforma manierei în care România își face politica externă: începând de acasă, de aici – unde diplomația economică pe care marșează state ca Polonia a ajuns la noi o cloacă de sinecuri – și până la Berlin, Paris, Washington etc – unde suntem mereu cu unul sau mai mulți pași în urma evenimentelor, astfel că nouă doar ni se aduce la cunoștință un lucru sau altul.
E drept, Constituția României spune că politica externă e apanajul președintelui. Adică cum: ministrul de externe chiar nu conteză? Haideți să ne uităm în jur la Ungaria și Polonia.
Asta pentru că nu doar decretăm ”suntem în NATO și UE” și gata, asta e toată politica noastră externă:
să ne închipuim cu ar trebui să fie ministrul de externe român, la masă cu ceilalți crocodili care pun Europa și lumea la cale și cu ce cărți ar trebui să intrăm noi în joc. În loc de asta, ne paște aceeași băltire reactivă, ba chiar defensivă, moștenită din epoca Iohannis.De fapt, cred că ideea ca Externele să fie date la USR a fost una proastă: USR se află încă în procesul greu al definirii unei ideologii particulare – e pe drumul cel bun, dar mai e mult până departe. Are câțiva oameni foarte capabili care să intre în jocul guvernamental – dar cu doamna Țoiu ne trezește la realitate: chiar nu se poate mai mult?
Ne mai amintim ”prestațiile” de la dezbaterile pe politica externă ale dnei. Elena Lasconi? Îl supunem la o astfel de dezbatere si pe viitorul ministru de externe?
Mai jos, CV-ul viitorului ministru de externe al țării de la gurile Dunării ((importantă e partea a doua a CV-ului, unde descrie pregătirea profesională – că CV-ul începe cu lunga listă de conferințe și comitete…): suprapuneți imaginea peste cea a ministruui de extern de care are ACUM nevoie România.
Da – avem cuplul Dan-Bolojan, dar să nu plecăm prea repede în vacanță: greșelile de-abia acum încep.(Vedeți AICI CV-ul prezumtivului nostru ministru de Externe)”
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
