La finalul campaniei prezidențiale, Nicușor Dan a semnat o declarație scrisă, asumată public: „TVA-ul nu va crește dacă ajung președinte”. A fost un răspuns direct la temerile tot mai mari legate de o posibilă majorare a taxei pe valoare adăugată. Promisiunea a devenit parte a identității sale electorale.
Zilele acestea, însă, la doar câteva săptămâni după ce a preluat mandatul de președinte, Guvernul condus de alianța care îl susține a anunțat creșterea TVA, în cadrul unui pachet mai amplu de măsuri fiscale menite să reducă deficitul bugetar.
În tot acest timp, Nicușor Dan tace. Pe modelul Klaus Iohannis.
Nu există nicio reacție publică, nicio nuanțare, niciun apel la coerență fiscală ori la onorarea promisiunilor făcute în fața alegătorilor. Președintele care a cerut încrederea cetățenilor garantând stabilitate fiscală pare acum absent dintr-o dezbatere esențială.
Ce s-a schimbat între promisiunea semnată în campanie și ceea ce se întâmplă în aceste zile?
Austeritatea, în România, este mereu pentru ceilalți. Pentru antreprenori, pentru salariați, pentru familii, pentru pensionarii obișnuiți. Niciodată pentru cei care au făcut carieră din politică și s-au înșurubat într-un sistem construit să le servească doar lor. Când vine vorba de românii de rând, guvernanții se mișcă rapid: taxe mărite, reguli noi, eforturi cerute de la cei care deja duc greu. Dar când vine vorba de tăiat pensiile speciale, de eliminat privilegiile nejustificate sau de reformat instituții ineficiente, totul devine brusc „delicat”, „neconstituțional” sau amânat pe termen nedefinit.
România trăiește o formă de austeritate selectivă. E o formă de ipocrizie de stat, în care discursul despre „responsabilitate bugetară” e doar un paravan pentru protejarea propriilor interese. Se cere solidaritate de la oameni, în timp ce statul rămâne captiv intereselor unui grup restrâns, dar extrem de influent.
Promisiunile făcute în campanii se evaporă imediat după alegeri. Minciuna politică a devenit normă, nu excepție. Am ajuns să ne așteptăm ca orice angajament public să fie încălcat, iar orice declarație de bună-credință să aibă o notă de cinism în subtext.
De ce tace Nicușor Dan?
Românii merită un răspuns.
Chiar și atunci când răspunsul nu este comod.
Mai ales atunci.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
