Capitanul-comandor (r) Laurențiu Buzenchi și expertul în securitate Hari Bucur Marcu explică decizia piloților români de a nu doborî drona care a intrat în spațiul aerian românesc, spre deosebire de decizia colegilor polonezi.
De ce nu au doborât și piloții români drona rusească, precum au făcut-o omologii polonezi – este o întrebare care a stat pe buzele multor români în urma incidentelor din ultimele zile.
Președintele Asociației Române de Propagandă și Istoria Aeronauticii, căpitan-comandorul în rezervă Laurenţiu Buzenchi, pilot de elicoptere cu 3.700 de ore de zbor la active, susține că: „Nu pot să iei decizia de a lovi o asemenea țintă când nu este foarte bine identificată. Așa cum a dat și el exemplu, dacă era o bombă biologică cu antrax și se răspândea peste tot. Putea să fie o provocare”.
„Folosești o rachetă care costă de la 35.000 de euro la 600.000 de euro”
Comandorul susține că cei mai evoluați în contracararea dronelor sunt ucrainenii, care au conceput inclusiv „drone vânător” care sunt un răspuns mult mai eficient în cazul unor astfel de incidente. „Acestea presupun prețuri relativ mici, 10, 12, 15 mii de euro și este nevoie să folosești o rachetă care costă de la 35.000 până la 600.000 de euro”, a explicat el. În plus, situația ar fi mult mai complicată dacă ar fi un atac de 400-500 de drone. „Pe care le alegi?”, se întreabă el retoric.
Întrebat cât de periculoasă ar fi fost doborârea dronei, Buzenchi a susținut: „Nu cred că ar fi fost neapărat periculos. Cert este că chiar dacă rușii spun că a scăpat de sub control, ea a fost tot timpul sub control. Ei încearcă să ne verifice vigilența și să vadă metodele de contracarare. Poate chiar și să ne epuizeze resursele pe care le avem, destul de puține, în muniție specializată, că e artilerie antiaeriană, că sunt rachete sol-aer sau aer-aer. De regulă, un stat se aprovizionează pentru pace și nu deține stocuri mari de muniție. N-are sens să le ții în depozite pentru că au termen de valabilitate, 3 ani, 5 ani, 7 ani, 10 ani și după aceea trebuie să le distrugi pentru că nu le mai poți folosi. Și atunci este o investiție nerațională”.
Trebuie să facem distincția dintre aprovizionare la pace și aprovizionarea la război, a explicat specialistul.
În ceea ce privește comparația care se face cu modul în care s-a acționat în Polonia, comandorul susține: „Pentru că nu s-a demonstrat un anumit grad de pericol, s-a preferat să nu fie doborâte. Acum, chestiunea este că acolo a dat un exemplu. Și am făcut serviciul ăsta de luptă gradul 2. Asta înseamnă să fii la unitate, să fii la celula de alarmă și ai timp de intervenție undeva la 10-15 minute baremul de decolare. Dar atunci ținta o vezi din timp. Acum când sunt sute și sute de drone care acționează în limita noastră apropiată, este greu de intuit care vine la noi și care rămâne acolo. Asta complică foarte mult lucrurile.”
Buznechi susține că trebuie să gândim foarte mult la acest aspect modern al războiului demonstrat în conflictul dintre Rusia și Ucraina în ultimul an. „Adică trupele la sol sunt cele care cuceresc terenul. Ca să cucerească terenul cu pierderi cât mai mici este practicat acest război aerian care înainte vreme era cu bombardiere, cu vânătoare-bombardament, cu aviație de vânătoare. Acum cu aceste drone de mici dimensiuni și cu încărcătură variabilă, variabilă și în sensul greutății ei, dar și eficacității la țintă, atunci se schimbă radical regulile războiului. Și noi trebuie să ne adaptăm la experiența pe care o au ucrainenii. Au un avantaj net din acest punct de vedere. În plus, au spus că vor să producă câte o mie de drone pe lună.”
Laurenţiu Buzenchi face trimitere la explicațiile expertului în securitate Hari Bucur Marcu, care a făcut, pe Facebook, o analiză a deciziilor luate de autoritățile din România în cazul dronei rusești care a survolat spațiul aerian al țării la final de săptămână: „Sunt de acord cu analiza colegului nostru Hari Bucur Marcu.”
Hari Bucur Marcu: „Orice obiect care intră în spațiul aerian românesc trebuie mai întâi identificat”
În analiza la care făcea referire Buznechi, expertul în securitate Hari Bucur Marcu a scris: „În cazul concret de la noi, cu un război la graniță, război care are o componentă aeriană complexă (în sensul că se duc lupte aeriene și se execută lovituri din aer asupra țintelor terestre, cu mijloace de lovire variate, cu și fără pilot), supravegherea spațiului aerian devine aproape irelevantă, din perspectiva avertizării privind un eventual atac aerian asupra României.”
Oricând se poate întâmpla ca aeronave participante la operații aeriene în vecinătate să își schimbe în aer misiunea și să se îndrepte, în doar câteva minute, spre ținte din România. „În aceste condiții, intercepția se poate face doar cu avioane aflate deja în aer, ceea ce presupune un consum enorm de resurse”, explică el.
Orice obiect care intră în spațiul aerian românesc trebuie mai întâi identificat: „În funcție de această identificare, se stabilește gradul de ostilitate și de pericol pe care îl reprezintă obiectul respectiv, ceea ce poate dura secunde, minute sau, în cazul balonului de cercetare chinez, ajuns deasupra Statelor Unite, în mandatul Administrației Biden, câteva zile.”
Pilotul care execută poliție aeriană are un rol crucial: „Observarea directă, din apropiere, rămâne una dintre cele mai sigure metode de identificare”.
De ce nu se doboară imediat dronele
Decizia de a doborî o dronă nu este niciodată automată. „Fără identificarea corectă și stabilirea gradului de periculozitate, nu se poate vorbi despre doborârea ei, chiar dacă pare un simplu obiect neînsuflețit.”
Specialistul avertizează și asupra riscurilor ascunse: „Imaginați-vă că un terorist pune pe o dronă o încărcătură de muniție biologică. Distrugerea în aer, deasupra unei zone populate sau agricole, ar putea declanșa un dezastru. În astfel de cazuri, capturarea dronei este mult mai sigură decât distrugerea ei.”
Nici în cazul în care se bănuiește că drona ar avea doar misiunea de cercetare sau de testare a sistemelor de supraveghere și de lovire românești nu se recomandă distrugerea ei în aer, ci doar capturarea ei, cât de cât întreagă, pentru a se putea vedea ce echipamente de cercetare avea la bord și eventual ce informații a cules și trimis spre operatorii dronei, detaliază Bucur Marcu.
Când este justificată doborârea
Există totuși situații în care riposta imediată devine obligatorie. „Singurul argument pentru doborârea unei drone evident ostile este dacă aceasta prezintă un pericol major și iminent asupra unei ținte românești. În acel moment, alegerea armamentului se face în funcție de valoarea țintei atacate, nu de valoarea dronei.”
În final, expertul subliniază că intenția agresorului contează decisiv: „Dacă este evident că drona a fost trimisă de un actor ostil, cum s-a întâmplat recent în Polonia, atunci vorbim de un atac. Dacă nu, incidentul trebuie tratat ca atare, iar capturarea dronei este întotdeauna de preferat.”
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
