SRI a expulzat ieri un student palestinian pentru că manifesta simpatie pentru Hamas. Apropb, aplaud, îmi imaginez că puzderia de migranți care vine spre noi este filtrată la fel de bine, deși nu prea pricep cum. Mai rămâne ceva: ne-migranții. Ăștia, dintre ai noștri. Noi.
Am fost și sunt împotriva excesului de restricții și constrângeri de orice fel. Sunt pentru libertatea de exprimare în aprope orice formă a ei. De-aia sunt destul de confuz pe tema subiectului fierbinte al zilei. Adică, nu știu de unde să-l apuc.
Israelul chiar a ocupat ilegal o parte din statul palestinian, motiv pentru care Hamas chiar a săvârșit niște atrocități incredibile împotriva civililor. Cum naiba te poziționezi, ca stat terț, în cazul ăsta?
Ce faci dacă mâine doi români din Iași și unul din Pucheni scriu pe Facebook „Je suis Palestina”?
Cum încadrezi o tentativă de boicot a unor produse și servicii israeliene?
Dacă Palestina ne cere ajutor oficial în eliberarea teritoriului ocupat de Israel, exact cum a făcut Ucraina, cum procedăm?
Cum ne poziționăm oficial pro-Israel fără să acutizăm sentimentele unor palestinieni din România care au rude pe-acasă?
Eu n-am o soluție. Și asta mă sperie foarte tare. Am mai scris aici că nu mai votez din 2012, pentru că n-am mai vrut să pun ștampila pe oameni mai proști decât mine. Or, acum aștept o soluție, o strategie, ceva echilibrat și benefic, de la oamenii pe care nu-i consider în nici un fel superiori mie.
Cred că suntem în punctul în care toate mințile luminate ale acestei țări, nu numai cele din Guvern și din CSAT, trebuie să se adune și să stabilească niște reguli noi pentru noul context internațional în care ne aflăm. Iar politicienii să asculte și să facă ce spun mințile astea luminate. Să nu ne comportăm ca niște slugi, ca niște fraieri, sau ca niște proști. Dosarul Israel e de zeci de ori mai complicat decât dosarul Ucraina.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
