ActiveWatch și Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) atrage atenția, într-un comunicat de presă, asupra imposibilității ca CNA să aibă capacitatea de a monitoriza obiectiv tot conținutul video online.
„Am afirmat în comunicatul nostru de săptămâna trecută, generat de o decizie controversată a Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), că această instituție și-a lărgit ilegal domeniul de aplicare a legii audiovizualului la tot conținutul video online. În plus, am afirmat că CNA ia măsuri disproporționate în ceea ce privește acest conținut online, comparativ cu serviciile radio-TV clasice.
E important de subliniat că nu este vorba doar de un singur caz problematic sau discutabil (de altfel am citat 6 cazuri distincte în comunicatul menționat). Avem de-a face cu o problemă sistemică ce relevă modul inadecvat în care CNA acționează în ceea ce privește conținutul online, ceea ce generează un pericol substanțial de cenzură sistematică pe termen mediu și lung”, arată ActiveWatch și ApTI.
În continuare, semnatarii comunicatului explică detaliile juridice, tehnice și logice pe care se bazează aceste afirmații.
CNA este singura autoritate din UE care reglementează tot conținutul video online
„Până de curând, CNA nu a amendat decât serviciile radio-TV (radiodifuzorii) clasici, fără a-și îndrepta atenția asupra mediului online, cu câteva mici excepții.
Ca o urmare a alegerilor prezidențiale anulate din noiembrie 2024, CNA a început să emită din ce în ce mai multe decizii prin care sancționează, cu eliminarea, postări din mediul online, mai exact de pe platforme și rețele sociale. Din analiza acestor decizii (“ordine de eliminare”) reiese că CNA aplică legislația audiovizuală, în integralitatea ei, tuturor persoanelor care postează conținut audiovizual pe internet, deci inclusiv unor persoane publice sau private care nu sunt furnizori de servicii media audiovizuale. Astfel de cazuri în care CNA a dispus sancționarea referindu-se la legislația audiovizuală au vizat, de exemplu, un utilizator numit muepsd0 ANNA, sau doi politicieni, Diana Șoșoacă și George Simion.
În opinia noastră, dacă CNA dorește să lărgească legislația națională în ceea ce privește categoria de “furnizori de servicii media audiovizuale la cerere” ar trebui să o facă pe baza unor criterii și proceduri transparente, astfel încât legea să poată fi predictibilă pentru subiecții acesteia. Însă – mai ales dacă ne referim și la Regulamentul european privind libertatea mass-mediei – EMFA – un furnizor mass-media nu va putea include orice utilizator care publică un conținut media online, mai ales utilizatori privați sau politicieni.
În acest context, dorim să atragem atenția că, în acest moment, majoritatea autorităților de reglementare din domeniul audiovizualului din Europa au o interpretare restrânsă a categoriei “furnizori de servicii media audiovizuale la cerere”, incluzând aici conținutul tradițional, “la cerere” (de ex. platforme ca Netflix, Max, AntenaPlay sau Voyo). Unele autorități – cum sunt cele din Franţa, Irlanda sau Olanda au publicat linii directoare explicite în acest sens tocmai pentru a fi clar ce reglementează și ce nu.
Mai mult, autoritatea de reglementare din Franța, ARCOM (cea care e folosită drept model de CNA) refuză să primească orice raportare de conținut ilegal cu privire la conținutul găzduit de rețelele de socializare. Aceasta indică explicit pe site-ul propriu că “ARCOM nu este autoritatea de reglementare pentru conținutului disponibil pe rețelele sociale” și îndrumă cetățenii către site-urile principalelor platforme sau către cel al unui departament specializat al Poliției.
Alta țări, cum ar fi Spania, au creat o categorie specială în lege, cea a vloggerilor (“usuarios de especial relevancia”), definiți pe baza unor criterii clare – inclusiv existența unor venituri de minim 300 000 de euro /an din acea activitate – și cu un set specific și limitativ de obligații legale dintre cele prevăzute de legea audiovizualului.
ERGA (entitatea europeană care reunește autoritățile de reglementare din domeniul audiovizual, și din care CNA face parte) a publicat rapoarte încă din 2021 și 2022 în care analizează cum ar putea să fie reglementați vloggerii ca furnizori de servicii media audiovizuale, care sunt criteriile, dar și obligațiile ce ar putea fi relevante pentru această categorie, prezentând exemple din Austria, Belgia, Germania sau Olanda.
În orice caz, niciunul din documentele citate nu face referința la practica unei țări care ar începe să reglementeze tot conținutul audiovizual din media online pe baza legislației audiovizuale și nici la existența practicii de a include politicieni sau utilizatori privați în categoria de furnizori de servicii media audiovizuale.
Atunci când reglementează conținutul online, CNA nu ia măsuri proporționale
Termenul de “ordin de eliminare” folosit de CNA în deciziile sale recente este impropriu. Mai exact, conform bazei legale invocate în deciziile CNA (art. 7 din Legea 50/2024 și art. 9 din Regulamentul Serviciilor Digitale – DSA), acesta se numește “ordin de a acționa împotriva conținutului ilegal”. Termenul este mai generic tocmai pentru că eliminarea conținutului de către un intermediar online (cum sunt, de ex., platformele și rețelele sociale) este doar sancțiunea cea mai gravă și în consecință ultima, pe care o autoritatea ar trebui să o ia în calcul, în condițiile în care altă opțiune nu există și în funcție de gravitatea faptei.
Mai mult, faptul ca legea audiovizualului îți dă dreptul de a da o amendă pentru o anumită încălcare, nu înseamna ca, automat, ai și dreptul de a decide eliminarea acelui conținut.
Astfel, fiecare autoritate competentă în domeniul său de activitate ar trebui, în primul rând, să vadă dacă nu poate să sancționeze direct persoana responsabilă (cu somație, amendă sau altă sancțiune) și să-i ceară, eventual, modificarea publicării sau limitarea accesului public, după caz. Abia apoi, în subsidiar, ar trebui să ia în considerare ce acțiune poate lua prin terți (cum sunt platformele online), acțiune care poate merge până la eliminare (cum ar fi, de ex., în cazul pornografiei infantile) sau la restricționarea accesului public la acel conținut.
Mai mult, în cazul eliminării trebuie avut în vedere că acest lucru poate să ducă la ștergerea tuturor informațiilor legate de acel conținut, iar uneori trebuie păstrate meta-datele – mai ales dacă dacă este nevoie să fie identificată și trasă la răspundere penală respectivă persoană.
Dar mai există și alte tipuri de acțiuni ce pot fi luate direct de către platformele online și care includ restricționarea vizibilității, retrogradarea conținutului, limitarea plăților sau monetizarii (de ex. în cazul încălcării drepturilor de autor) sau chiar suspendarea furnizării serviciului către unul sau mai mulți utilizatori. De asemenea, pe anumite nișe, se poate cere și ștergerea datelor colectate ilegal de către operatorul vizat (de ex. în Regulamentul GDPR este prevăzută o astfel de sancțiune corectivă explicită).
Este esențial ca autoritățile române să înțeleagă că eliminarea conținutului nu este doar cea mai gravă sancțiune din punctul de vedere al respectării dreptului la libertatea de exprimare, dar este și cea care nu ar trebui luată decât atunci când există un risc iminent ca drepturile altora să fie lezate în mod semnificativ (cum ar fi, de ex., în cazul pornografiei infantile). Altfel, cererea de eliminare poate fi similară cu a cere unui ziar online să șteargă din arhiva proprie un articol, ceea ce este contrar practicii CEDO (vezi cazurile Wegrzynowski and Smolczewski vs.Polonia, M.L. and W.W. v. Germany sau Times Newspapers Limited vs Marea Britanie nr. 1 și 2).
Practic, dacă CNA ar aplica aceleași principii pe care le aplică utilizatorilor de platforme și rețele sociale și în cazul televiziunilor clasice ar însemna, de exemplu, că ar cere operatorilor de cablu să întrerupă o emisiune TV, înainte de permite reprezentanților postului TV să își exprime punctul de vedere în fața acestui for, înainte de a le da amendă sau de a le cere să ia alte măsuri.
Tocmai de aceea, decizia cu privire tipul de acțiune specifică fiecărui caz, ar trebui să fie clar reglementată în legea fiecărei autorități competente pe nișa ei și, în mod normal, ar trebui să fie graduală, cu excepția situațiilor care implică încălcări grave și riscuri iminente, așa cum sunt acestea definite de legislația europeană în domeniu.
CNA își lărgește jurisdicția la domenii pentru care nu are atribuții legale
Deși domeniul de reglementare al CNA este explicit stabilit de legea audiovizualului, inclusiv prin definirea unor atribuții specifice în funcție de categoria de actori reglementați, această instituție afirmă în documente publice recente că ar avea o jurisdicție mai largă. Baza legală pentru o astfel de jurisdicție este fie neclară, fie chiar inexistentă, în opinia noastră. Astfel:
-
Într-un ghid promovat împreună cu Ministerul Educației Naționale, CNA afirmă că ar avea competență și jurisdicție în domenii cum ar fi: vânzarea de produse interzise, strategii coordonate de dezinformare, teorii conspiraționiste dovedit false, promovate în mod deliberat, publicarea de date personale fără consimțământ.
Pentru claritate merită să menționăm că acestea pot fi conținut ilegal, doar că CNA nu are competența legală de a decide acest lucru, ci, de principiu, instanța de judecată sau, în alte cazuri specific reglementate, organele de cercetare penală, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Autoritatea pentru protecția datelor (ANSDPCP), ș.a.m.d.
- Într-un un comunicat de pe propriul site, CNA prezintă o altă listă, care conține exemple de termeni ca “dezinformarea gravă cu impact asupra siguranței publice”. Nici acest domeniu specific nu este prevăzut de legislația audiovizuală pentru furnizorii de servicii media audiovizuale. În schimb există o posibilitate a CNA de a amenda direct utilizatori, contestată de noi încă de anul trecut, deoarece utilizatorii privați nu ar trebui să fie reglementați de legea audiovizualului și nici nu există o obligație expresă pentru ei de a respecta anumite prevederi legale. Aceasta posibilitate de a amenda este prevăzută în art. 91 indice 2 din legea audiovizualului, dar acest articol nu se referă la dezinformare, ci la materiale care “aduc atingere ori prezintă un risc serios și grav de a aduce atingere securității sau sănătății publice, inclusiv securității și apărării naționale.”
- Intenția anunțată de CNA de a combate dezinformarea – materializată prin mai multe ordine care dispun eliminarea conținutului pentru dezinformare – trebuie subscrisă atribuțiilor sale legale. Astfel, art. 3 alin. 2 al legii audiovizualului obligă doar furnizorii de servicii media audiovizuale (deci nu utilizatorii de social media sau platforme) „să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.” Deocamdată, aceasta este singura coordonată legală pe care CNA o poate invoca în atribuţiile sale și care nu conține termenul de “dezinformare”. În concluzie, cu titlu de glumă, putem afirma că există riscul ca CNA, care încearcă să reglementeze dezinformarea, să ne “dezinformeze“, în fapt, cu privire la jurisdicția sa și domeniul său de competență.
Abordarea drastică riscă să nu fie o soluție, ci o problemă
Măsurile acestea în care CNA își arogă rolul de ciocan care trebuie să se miște repede, chiar dacă lovește și peste degetele celor nevinovați, nu sunt benefice într-o societate democratică. Mai mult, CNA nu are resursele umane și financiare pentru a putea să rezolve, în mod real, nici măcar o mică parte din problemele de conținut ilegal în format video în mediul online.
Este importantă și respectarea dreptului de apărare și a etapelor regimului sancționatoriu (avertisment, corectarea aspectelor ilegale, amendă, publicarea sancțiunii), indiferent de mediul de distribuție, mai ales dacă vorbim de categoria furnizorilor de servicii media audiovizuale, care fac obiectul reglementărilor CNA. În contextul intrării în vigoare din august 2025 a Regulamentului european privind libertatea mass-mediei – EMFA, este și mai clar că eliminarea conținutului unui furnizor de servicii media audiovizuale trebuie să fie ultima soluție.
Trebuie luat în calcul și scopul măsurilor, mai ales când exact același conținut – dar în format text – este legal și nu produce nicio consecință juridică, nici din partea CNA, nici din partea vreunei alte autorități. În schimb, în momentul în care un astfel de conținut apare într-un video, devine un conținut ilegal din perspectiva și la interpretarea CNA. Aceasta nu poate avea vreo explicație logică.
CNA poate juca un rol în limitarea conținutului ilegal din online, dar în limitele legale. Sunt necesare soluții sistemice
Dacă CNA vrea să joace un rol activ în raportarea conținutului audiovizual ilegal de pe platforme, cum este, de ex. cel care îndeamnă la săvârșirea unei infracțiuni, instigare la ură și violență pe motive de discriminare, trebuie să folosească măsurile legale care se referă la obligațiile platformelor de partajare a materialelor video, prevăzute de Directiva Serviciilor Media Audiovizuale – AVMSD (în special articolul 28b), corelat cu Regulamentul Serviciilor Digitale – DSA.
Dar acest rol nu înseamnă că CNA trebuie să ia decizii de eliminare a conținutului, ci că ar trebui să facă o raportare către platforme a conținutului care încalcă termenii și condițiile acestora (conform art. 28b) – mai ales pentru că platformele nu sunt sub jurisdicția directă a CNA.
Și mai important însă, pentru eficiență pe termen lung, este necesară analiza modului în care platformele respectă aceste obligații, inclusiv a raportărilor care vin de la utilizatori simpli sau notificatori de încredere. Pentru a produce schimbări sistemice, la aceasta se adaugă eventuala folosire a instrumentelor Directivei Serviciilor Media Audiovizuale – AVMSD (cum este comitetul ERGA), a Regulamentului EMFA sau a Regulamentului Serviciilor Digitale DSA (unde Comisia Europeană are un rol cheie), pentru raportarea riscurilor sistemice pe care le ridică conținutul publicat pe astfel de platforme online.
În acest context, ne exprimăm dezamăgirea că întâlnirile facilitate de ANCOM cu autoritățile publice (la unele dintre acestea am participat și noi) nu duc la interpretarea și implementarea corectă a Regulamentului Serviciilor Digitale (DSA), iar autoritățile publice își arogă noi competențe și interpretări ale propriilor legi, ce pot duce la o limitare excesivă a exercitării dreptului la libertatea de exprimare”.
Concluziile raportului ActiveWatch și ApTI
Cele două organizații care au realizat raportul atrag atenția că „CNA, ca și alte autorități, trebuie să înțeleagă că a lua la puricat fiecare postare online, chiar și cu conținut ilegal sau dăunător, mai ales în contextul în care platformele nu sunt înregistrate în România, nu este o soluție sistemică și nici nu rezolvă problemele de fond”.
„Cel mult pot rezolva unele chestiuni punctuale, dar identificarea mecanismelor eficiente conform cadrului legal și a riscurilor sistemice necesită o abordare mai puțin intempestivă, însă cu șanse de reușită pe termen lung.
Iar în luarea deciziilor cu privire la conținut online, toate autoritățile ar trebui sa pornească de la respectarea principiilor libertății de exprimare (în formele explicate în detaliu de jurisprudența CEDO), ca fundament al oricărei decizii individuale, care ar limita arbitrariul unor astfel de decizii”.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
