Scriitoarea Ana Blandiana declară într-un interviu că a luat în considerare să emigreze din România dacă extremistul Călin Georgescu ar fi devenit președinte.
Blandiana spune că nu a s-a gândit să emigreze în timpul dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceausescu, însă în cazul Georgescu situația ar fi fost alta.
Nu cred că aş fi rezistat nici ca om, nici ca scriitor. Legătura cu întrebarea dumneavoastră este că, gândindu-mă la perspectiva care fusese foarte probabilă – sper că nu mai e probabilă şi acum – de a câştiga Georgescu m-am gândit: „S-ar putea întâmpla să ajung acum să fiu obligată să emigrez?“. Adică pare de neînchipuit, dar mi se pare mai probabil! Pentru că atunci simţeam că toată lumea este ca mine. Şi chiar aveam dovezi, în perioada când eram interzisă găseam flori prinse în poartă sau pe scări, deci întotdeauna aveam acest sentiment, că acasă lumea este cu mine. Cred că şi ăsta era unul din motivele pentru care nu-mi puneam problema să plec, nu văd cum aş mai fi putut continua să scriu ştiind că nu mă mai citeşte nimeni. Asta era o paranteză. În timp ce acum asta era cel mai teribil: majoritatea ar fi votat aceste idei, în caz că ar fi câştigat Georgescu! Şi atunci, de ce aş mai fi rămas? Doar pentru frumuseţea pământului, care era şi mai dureroasă în condiţiile astea?”, a declarat Blandiana pentru news.ro.
Scriitoarea se arată convinsă că în spatele amplelor tulburări politice din România se află Rusia, indicând „capacitatea extraordinară de manipulare pe care au avut-o întotdeauna comuniștii”.
„Uniunea Sovietică a fost, fără îndoială, infinit mai puternică în manipulare, în felul în care a pătruns în ţările capitaliste, decât ţările capitaliste în Uniunea Sovietică. Ţările capitaliste făceau filme cu Agentul 007, dar în timpul ăsta ruşii chiar dominau. Cea mai bună dovadă despre cât de tare dominau e că în două dintre principalele ţări europene, Franţa şi Italia, cel mai puternic partid a fost ani de zile Partidul Comunist. De fiecare dată erau gata-gata să câştige alegerile şi trebuiau să se unească toţi ceilalţi ca să nu-i lase să câştige. Ei bine, aceste două partide au dispărut ca prin farmec în momentul în care a dispărut Uniunea Sovietică! Vă daţi seama că singura explicaţie este că erau plătiţi, organizaţi şi aşa mai departe de Moscova.
Deci n-am nicio îndoială că şi la noi în ţară această nebunie e legată de Rusia. Pentru că, logic, n-ai cum să explici cum nişte oameni care au trăit 45 de ani în comunism, care ştiu ce înseamnă, să se comporte astfel. Şi nu există o scuză nici pentru tinerii care s-au născut după aceea. Este clar că e vorba de o influenţă ocultă a Rusiei. Dar, dincolo de asta, sunt tot felul de nemulţumiri. La noi, de exemplu, împotriva corupţiei. Peste tot, clasele politice sunt mizerabile, începând cu fruntea Uniunii Europene. Nu mai poţi să dai exemplu de un singur om politic, într-adevăr, cu statură de om de stat.
Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, există însă şi felul în care a progresat progresismul, iertaţi-mi jocul de cuvinte! Toată corectitudinea politică, tot acest fel aberant de a merge împotriva naturii umane. Spun împotriva naturii umane pentru că se merge şi împotriva democraţiei, după părerea mea, deoarece a sprijini tot timpul minorităţile este de fapt un fel de a contracara principiul democraţiei, care este majoritatea, nu? Noi mergem la vot ca să se afle cine are mai multe voturi! În timpul ăsta, în multe alte domenii ţinând de moralitate, în primul rând, sunt protejate minorităţile de diverse feluri. Deci, sunt convinsă că oamenii simpli…”, a mai spus Blandiana.
„Dacă Europa pierde acum definitiv bătălia, nu văd cine altcineva ar continua democraţia! La ora asta, doar Europa se încăpăţânează. De altfel, Europa este autoarea drepturilor omului. Europa pierde din viteză inclusiv pentru că este credincioasă propriilor idei, nu? Sigur că Italiei sau Germaniei nu le era uşor să primească migranţi în permanenţă şi să nu ştie ce să mai facă cu ei, dar o făceau în numele drepturilor omului, în primul rând, pentru că ideea Angelei Merkel că vor avea în felul acesta braţe de muncă a căzut în cel mai scurt timp. S-a văzut că nu braţe de muncă câştigă, ci câştigă persoane pe care trebuie să le întreţină. Toţi voiau în Germania pentru că în Germania primeau prin lege ajutoare.
(…)Dar sper din toată inima că nu vor ceda. Uite, Ucraina este un bun exemplu de ce se poate face prin încăpăţânare şi prin voinţă, ca să zic aşa. Adevărul e că din prima clipă, când a început războiul, şansele lor păreau mici. Şi totuşi, în jurul lor s-a creat o bulă care ţine democraţia în strălucire, ca să mă exprim aşa, solidaritatea democratică din lume. Am citit o carte apărută în urmă cu vreo 20 de ani, cred, a unui sociolog american, cartea se numeşte „Sfârşitul Europei“. Ţin minte că am luat-o pentru titlu şi am citit-o cu mare curiozitate. Erau foarte multe argumente, autorul fiind sociolog, mergea mai mult pe cifre, pe statistici. O cifră era aceea – deci asta în urmă cu 20 de ani! – că în Europa o femeie şi un bărbat produc 1,2 copii. Deci, cifra de înmulţire este 1,2, în timp ce în Islam este 8. Şi după aceea, mai târziu, am aflat că în America Latină este chiar 10. Deci, asta e o chestie din afara politicii, ca să zic aşa. Asta ţine doar de faptul că, în general, oamenii în bunăstare devin mai egoişti şi se gândesc să le fie viaţa mai uşoară. Deci, extraordinar de mulţi factori contribuie în acest sens. Dar există în româneşte un proverb extraordinar: tot răul e spre bine. Eu sunt convinsă că acest moment îngrozitor pentru Europa este spre bine, pentru că Europa intrase într-o libertate leneşă. Adică o libertate şi o stare în care dormita”, a mai punctat scriitoarea.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
