Într-o mișcare neașteptată, dar cu rezonanțe geopolitice puternice, România a decis să-i interzică accesul în țară primarului general al Chișinăului, Ion Ceban. Conform comunicatelor oficiale, măsura vizează întreg spațiul Schengen și este justificată prin „considerente de securitate națională”. Deși motivele concrete nu au fost detaliate public, decizia transmite un semnal clar: relația cordială cultivată de ani între Ceban și o parte din clasa politică românească nu mai este acceptabilă.
Această turnură abruptă de situație scoate la iveală două aspecte esențiale: ambiguitatea politică a lui Ion Ceban, dar și inconsecvența strategică a României în raport cu Republica Moldova. Fostul „frate” politic al primarilor și liderilor de partid din România devine peste noapte un actor indezirabil. De ce?
Portretul politicianului duplicitar
Ion Ceban nu este un necunoscut în politica moldovenească. A intrat în Parlament din partea Partidului Socialiștilor, formațiune pro-Kremlin, unde a deținut funcții cheie, inclusiv pe zona de ideologie. În 2019, câștigă primăria Chișinăului, după alegeri marcate de suspiciuni și dispute juridice, poziționându-se ca lider regional puternic.
După ce și-a adjudecat fotoliul de primar, Ceban a început un proces amplu de repoziționare: și-a creat propria formațiune – Mișcarea Alternativa Națională (MAN) – și a adoptat un discurs mai moderat, centrist, cu accente pro-europene. Însă „renunțarea” la moștenirea socialistă a fost mai mult de fațadă. Rămân numeroase semne de întrebare asupra sincerității acestei transformări, mai ales în contextul în care a ezitat să condamne Rusia pentru invazia în Ucraina, făcând acest pas abia în octombrie 2022, și atunci cu formule diplomatice vagi, a fost acuzat că a beneficiat de sprijinul indirect al Kremlinului, inclusiv prin consilieri cu legături rusești, conform unui comunicat al guvernului SUA din 2022 și a continuat să mențină o retorică ambiguă, fluturând steagul europenismului în România, dar evitând ferm delimitarea de influențele rusești în plan intern.
Această strategie l-a ajutat să-și mențină sprijinul în rândul electoratului conservator prorus, dar și să se legitimeze în fața electoratului indecis și al partenerilor externi.
România, „scena” perfectă pentru rebranduirea lui Ceban
Ceban a înțeles rapid că România poate fi o platformă excelentă pentru reabilitarea imaginii sale. Și a acționat în consecință. Acesta a avut zeci de întâlniri cu lideri politici români în perioada 2021–2023. Aici putem aminti participări la evenimente culturale, forumuri, întâlniri oficiale, unde a ținut discursuri și a pozat în „european convins”; colaborări și parteneriate transfrontaliere, adesea însoțite de finanțări directe din partea unor primării sau consilii județene românești; campanii mediatice în România care l-au prezentat ca un exemplu de „model administrativ” și „punte de legătură” între Chișinău și București.
Ceban a fost primit cu brațele deschise de lideri din toate taberele: de la PSD (cu Marcel Ciolacu și Gabriela Firea în prim-plan), la PNL și USR. Într-un context regional tensionat, în care Republica Moldova era sub presiunea destabilizării, o parte a clasei politice românești a pariat pe Ceban ca pe o investiție politică sigură, un potențial contrabalans la PAS-ul Maiei Sandu.
Ce s-a schimbat? Pe lângă presiunile externe – în special din partea SUA și partenerilor europeni – privind monitorizarea influenței ruse în regiune, interdicția semnalează o reevaluare a riscurilor de securitate asociate cu relația netransparentă dintre lideri locali români și un politician moldovean cu trecut pro-Kremlin.
România pare să fi înțeles (în sfârșit) că imaginea de „european” promovată de Ceban era o mască oportunistă, folosită pentru a accesa fonduri, legitimitate externă și un capital electoral în fața electoratului moldovean mai sceptic față de Rusia. În același timp, el a evitat mereu să-și asume cu adevărat agenda pro-UE. Decizia de a-l interzice poate fi privită și ca un semnal indirect pentru alte entități politice din Moldova: dacă joci dublu și subminezi valorile occidentale, nu mai ești binevenit.
Ion Ceban nu este singurul caz în care România a susținut lideri moldoveni controversați. Lista e lungă și notorie: Vladimir Plahotniuc – oligarh fugar, protejat politic în România timp de ani buni sau Iurie Leancă – fost premier cu imagine de pro-european, anchetat ulterior pentru abuzuri.
De fiecare dată, România a mizat pe figuri carismatice, aparent reformiste, dar vulnerabile și coruptibile. De multe ori, Bucureștiul a căzut în capcana pragmatismului de conjunctură, în loc să construiască relații sustenabile cu instituțiile moldovenești și cu societatea civilă. Apropierea de Ceban a fost doar cea mai recentă greșeală într-un șir lung de erori strategice.
Povestea lui Ion Ceban este mai mult decât biografia unui politician abil. Este o oglindă în care se reflectă naivitatea, lipsa de coerență și vulnerabilitatea strategiei României în raport cu Republica Moldova. Fostul „frate” care poza alături de primari, miniștri și lideri de partid români a devenit, prin propriile alegeri, un dușman strategic. Nu doar pentru că a jucat la două capete, ci pentru că a subminat în mod sistematic încrederea într-un parteneriat sincer între Chișinău și București. România are acum șansa de a învăța din această greșeală. Să nu mai investească în personaje, ci în instituții, în transparență și în viziuni politice pe termen lung.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
