În teorie, România stă bine la egalitate de gen și reprezentare politică a femeilor: există legi, acorduri și convenții. În practică este însă o altă discuție, una a inegalităților și a subparticipării și subreprezentării politice, economice și sociale.
În raportul privind discrepanțele de gen realizat de către Forumul Economic Mondial, România ocupă locul 88 din 146 de țări, în cădere cu 42 de locuri din 2006, când ocupa poziția 46. Nici raportat la nivelul UE, România nu stă bine, ocupând, conform celui mai recent index al egalității de gen (realizat de EIGE – European Institute for Gender Equality) locul 26 din 27, ultima poziție fiind ocupată de Grecia.
Raportul EIGE arată discrepanța accesului la putere politică și capacitate de decizie economică între femei și bărbați. „Din 2019, scorul României în domeniul puterii a scăzut cu 2,1 puncte din cauza creșterii nivelurilor de inegalitate de gen în subdomeniul luării deciziilor politice. În acest subdomeniu, scorul României a scăzut cu 4,9 puncte, ceea ce a dus la o scădere a clasamentului României de pe locul 22 pe locul 24”, se arată în document.
Concret, luând cazul României în ceea ce privește componența guvernului, spre exemplu, aflăm de ce suntem cotați prost în rapoartele de țară: slaba reprezentare politică a femeilor, printre altele.
Reprezentarea politică și participarea politică a femeilor, nu doar un deziderat
Reprezentarea descriptivă și reprezentarea substanţială sunt despre cine și ce reprezintă, așa cum notează autoarea Oana Băluță, specialistă pe reprezentare politică și Conf. univ. dr. la Universitatea București. Pe scurt, un stat are nevoie de femei în poziții de conducere politică, precum cele de ministră, care să reprezinte de facto interesele femeilor.
„Prezenţa femeilor în politică în calitate de reprezentanţi crește probabilitatea reprezentării intereselor de gen și a intereselor femeilor[16]. În al doilea rând, politica prezenţei trebuie asociată cu dreptatea socială și cu crearea unor alte modele de rol pentru femei. Nu în ultimul rând, prezenţa femeilor în politică ar putea aduce o schimbare a setului de valori, norme și practici asociate acestui spaţiu”, arată Băluță.
Guvernul român mai are pași mulți până la „egalitate de gen”
Există o îmbunătățire în noul Executiv: de la două femei, numărul a crescut la șase.
În componența actualului Guvern sunt șase femei și 13 bărbați.
Femeile din Executiv sunt: Simona BUCURA-OPRESCU, ministra Muncii și solidarității sociale, Natalia-Elena INTOTERO; ministra Familiei, tineretului și egalității de șanse; Alina-Ștefania GORGHIU, ministra Justiției; Ligia DECA, ministra Educației; Raluca TURCAN, ministra Culturii; Luminița-Teodora ODOBESCU, ministra Afacerilor externe.
Apoi, din Cancelaria premierului fac parte 9 femei și 19 bărbați.
În guvernul precedent, condus de Nicolae Ciucă, au fost două femei: Ligia Deca, ministra Educației și Gabriela Firea, Ministra Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, 20 de miniștri și doi vice-premieri.
În perioada decembrie 2020-noiembrie 2021, în guvernul condus de Florin Cîțu, au fost două femei: Raluca Turcan, la Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ioana Mihăilă (5 luni), la Sănătate.
Reprezentarea de gen este o condiție sine qua non pentru politici publice adecvate la nevoile femeilor și bărbaților.
„A avea o reprezentare de gen echilibrată în pozițiile publice mi se pare o chestiune de bun simț în secolul în care trăim. Este ca o regulă de minimă decență democratică, ca să zic așa. Dincolo de asta, ideal să vedem mai multe categorii de cetățeni reprezentanți în funcții publice, să vedem femei rome sau persoane LGBTQ reprezentate în diverse funcții. Însă nu se reduce totul la numere, ci este și mai important ca politicile guvernamentale să țină cont de impactul asupra cetățenilor mai puțin privilegiați, ceea ce din păcate în momentul de față nu se întâmplă. Sănătatea, Educația, Asistența Socială sunt domenii în care Statul alocă bugete insuficiente (în comparație cu armata, de exemplu), iar pentru multe femei acest lucru înseamnă mai multe munci domestice de îngrijire a copiilor, bolnavilor, persoanelor cu dizabilități sau vârstnicilor din familiile lor. Când statul eșuează să ofere servicii de îngrijire adecvate pentru oamenii aflați la nevoie, îngrijirea este preluată în mod tradițional ca muncă neremunerată depusă de femei. Prin urmare, dincolo de numerele din pozițiile publice, o politică feministă înseamnă și politici guvernamentale, adică politici bine finanțate pentru îngrijire, egalitate, solidaritate socială și incluziune”, arată Tudorina Mihai, președintă FRONT/Pagina Feminism România.
Situația în UE și la nivel mondial
În oglindă, pe scurt, în alte țări din UE, observăm tendințe spre paritatea de gen.
- Guvernul spaniol are 13 ministre și 7 miniștri (În martie, premierul spaniol Pedro Sanchez a anunțat o lege privind egalitatea de gen care va impune o reprezentare mai egală a femeilor și bărbaților în politică, afaceri și alte sfere ale vieții publice);
- Guvernul suedez are 11 ministre și 12 miniștri;
- Guvernul italian are 3 ministre și 5 miniștri.
În ceea ce privește ponderea femeilor în funcțiile ministeriale la nivel mondial, 11 din 146 de țări, în frunte cu Albania, Finlanda și Spania, au cel puțin 50% sau mai mulți miniștri care sunt femei.
Cu toate acestea, 75 de țări au 20%, sau mai puțin de 20% de miniștri femei. În plus, țările dens populate precum India, Turcia și China au mai puțin de 7%, iar țări precum Ungaria, Azerbaidjan, Arabia Saudită și Liban nu au nici măcar o femeie ministru.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
