România nu mai funcționează bugetar în regim normal. O spune indirect chiar Ministerul Finanțelor, care a emis recent un document ce impune o programare riguroasă a cererilor de deschidere de credite, diferențiat pe titluri de cheltuieli și capitole bugetare. Salariile și drepturile sociale vor fi cerute până în 20 ale lunii, restul după. Ce pare o măsură tehnică de optimizare este, în realitate, un semnal clar de lichiditate critică la nivelul aparatului central al statului.
Această decizie nu vine într-un gol instituțional, ci într-un moment în care bugetul României este tensionat la maximum, cu un deficit ce sare de 8,7% din PIB și o datorie publică care, conform metodologiei UE, se apropie periculos de 60%. România trăiește azi din amânări, împrumuturi scumpe cu dobânzi imense aproximativ 8% și pseudo-reforme, iar măsurile de tip „raționalizare a plăților” sunt, de fapt, o încercare disperată de a masca incapacitatea de a plăti toate obligațiile asumate.
Statul plătește doar ce nu poate amâna. Salariile și pensiile – adică segmentul social exploziv – sunt prioritizate printr-o procedură fixă. Restul cheltuielilor intră într-un „purgatoriu bugetar”: întreținere, investiții, contracte publice, servicii, proiecte europene. Acestea pot fi amânate, diminuate, blocate temporar. E un model de gestionare de avarie, nu de economie planificată.
Din acest moment totul devine foarte periculos.
Firmele care au lucrări publice cu statul român – constructori, furnizori, prestatori de servicii – sunt obligate să-și achite la termen taxele și contribuțiile către bugetul de stat, altfel li se blochează activitatea prin popriri, executări sau pierderea licențelor. Statul nu le plătește facturile la timp, dar le cere punctual taxe pe care nu le pot achita fără încasări.
Aceste companii vor fi forțate să apeleze la finanțări scumpe, la linii de credit pe termen scurt, pentru a acoperi salarii, taxe pe muncă și furnizori. Această presiune financiară generată de blocajul de plăți publice va duce inevitabil la:
• Un val de insolvențe și falimente de răsunet, în special în sectorul construcțiilor și al serviciilor externalizate către stat.
• Concedieri masive și creșterea șomajului, în special în județele unde economia locală depinde de proiecte publice.
• Efectul de domino asupra IMM-urilor și subcontractorilor, care nu vor mai încasa nimic.
• Presiune suplimentară asupra bugetului de stat, care va trebui să acopere ajutoare de șomaj și eventuale scheme de sprijin post-faliment.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
