Într-un moment geopolitic și economic tensionat, Comisia Europeană a prezentat zilele acestea un proiect de buget multianual pentru perioada 2028–2034 în valoare de 2.000 de miliarde de euro, un salt semnificativ față de precedentul cadru financiar de 1.210 miliarde aprobat în 2020. Cu accent pe competitivitate, apărare și acțiune externă, noul buget propus de Ursula von der Leyen își propune să răspundă noilor realități globale.
Bugetul propune o arhitectură mai flexibilă, grupând fondurile în trei mari piloni:
- Pilon I – agricultură, coeziune, pescuit (865 mld. €);
- Pilon II – competitivitate, cercetare, apărare (410 mld. €);
- Pilon III – acțiune externă (200 mld. €).
Însă în ciuda creșterii nominale, acest buget a fost întâmpinat cu un val de critici din partea Parlamentului European, a statelor membre și a actorilor sociali. În continuare, analizăm în detaliu cele mai importante neajunsuri ale proiectului, pe baza informațiilor oficiale și a surselor externe.
Plafonul bugetar de 1,26% – o ambiție limitată de realități fiscale
Plafonul bugetar stabilește limita maximă a cheltuielilor Uniunii raportat la Produsul Național Brut al celor 27 de state membre. Pentru CFM 2028–2034, Comisia propune un plafon de 1,26% din PNB al UE, dintre care 0,11% este deja angajat pentru rambursarea datoriei generate de instrumentul NextGenerationEU (folosit în contextul pandemiei COVID-19).
Totuși, în termeni reali (ajustați cu inflația și creșterea PIB), acest buget nu reflectă o creștere efectivă. Nivel actual al inflației la nivelul UE pentru luna iunie 2025 se situează la 2,2%, în timp ce în zona euro inflația este la aproximativ 2%. Totuși, există discrepanțe mari între țările din vest și cele din est. România este în continuare țara cu cea mai mare inflație din UE – 4,9%.
Programele tradiționale (coeziune, agricultură) și cele noi (digitalizare, apărare comună, sănătate publică) vor concura pentru resurse limitate. Acest „joc cu sumă zero” provoacă inevitabil tăieri în domenii esențiale. Această observație a fost făcută și de către Roxana Mînzatu, comisara europeană responsabilă de drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire, înaintea anunțului Ursulei von der Leyen.
Coraportorii pentru CFM subliniază de altfel deficiențele fundamentale ale planului Comisiei.
„Oricum am încerca să prezentăm acest pachet, avem de a face cu o înghețare a investițiilor și a cheltuielilor reale – plus rambursarea împrumuturilor NextGenerationEU. Acesta este statu-quo-ul, despre care Comisia a insistat întotdeauna că nu este o opțiune”, afirmă coraportorii.
„Actualul CFM a arătat în mod clar riscurile de a asocia rambursarea dobânzii NextGenerationEU cu bugetele programelor. Acest lucru exercită o presiune enormă asupra priorităților de bază și duce la tăieri ale fondurilor. Un buget al UE mai puternic nu poate fi construit pe greșelile din trecut”, a subliniat coraportorul Siegfried Mureșan.
„Nu vom permite ca finanțarea priorităților noastre esențiale să fie compromisă de rambursarea NextGenerationEU”, a declarat coraportoarea Carla Tavares.
Reduceri semnificative în agricultură
Tot în completarea celor expuse anterior, principalul sector lovit este agricultura. Alocarea pentru agricultură (prin Politica Agricolă Comună – PAC) și dezvoltare rurală scade la aproximativ 300–302 miliarde euro pentru perioada 2028–2034, față de 386 miliarde în 2021–2027. Asta în ciuda faptului că agricultura a fost menționată de șefa Comisiei Europene drept unul dintre cele „cinci domenii cheie”.
Reducerea vine în plină criză de încredere a fermierilor europeni, cu proteste masive în anii anteriori în Franța, Germania, Polonia sau România. Fermierii din aceste țări, alimentați de propaganda extremei drepte, au protestat față de amenințarea percepută a invadării piețelor europene de produse agricole ucrainene care ar fi generat o concurență neloială. Pentru a stopa protestele, majoritatea statelor naționale au aplicat sau au promis să aplice restricții la importuri, încercând să își protejeze fermierii locali.
Politica alimentară devine astfel vulnerabilă în contextul instabilității geopolitice globale și al schimbărilor climatice. Există așadar un risc crescut de dependență crescută de importuri, deprofesionalizarea agriculturii, scăderea competitivității europene și tensionarea raporturilor între fermieri și autorități.
Cheltuieli externe și lipa unui consens
Bugetul prevede 200 miliarde de euro pentru acțiuni externe, dintre care 100 miliarde pentru Ucraina, în contextul reconstrucției post-război și al aderării graduale. Deși important din punct de vedere geopolitic, acest angajament extern reduce spațiul de manevră pentru investiții interne.
În plus, problema principală este legată de o lipsa clară a coeziunii interne. Sprijinul pe termen lung pentru Ucraina nu este susținut de un consens ferm în toate statele membre. Țări cu guverne ultra-naționaliste precum Ungaria și Slovacia contestă majoritatea măsurilor de sprijinire a Ucrainei. Asta în ciuda faptului că raportat la nivelul securității europene cele 100 de miliarde reprezintă o fracțiune din cât s-ar cheltui în eventualitatea unei confruntări militare directe cu Federația Rusă. De pildă doar programul de reînarmare al Germaniei este estimat la aproximativ 400 de miliarde de euro, de patru ori mai mare decât sprijinul alocat Ucrainei.
În concluzie, în forma sa actuală, bugetul Uniunii Europene 2028–2034 este mai degrabă o schiță a unei Europe ambițioase, dar lipsită de instrumentele reale pentru a-și atinge obiectivele. Fără ajustări semnificative, riscul este ca promisiunile strategice să rămână doar pe hârtie.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
