Am descoperit întâmplător relatarea integrală a poveștii acelui adolescent care s-a sinucis asistat de chatGPT. Îți crapă capul dacă ai un adolescent. Pe 10 aprilie, AI-ul l-a antrenat pe puștiul ăsta, Raine, în ceea ce modelul a descris drept „ Operațiunea Băuta Silențioasă ”, adică i-a făcut un ghid detaliat pentru a fura vodcă din dulapul cu băuturi alcoolice fără a-și trezi părinții. AI-ul a analizat ciclurile probabile de somn ale părinților săi pentru a-l ajuta să programeze manevra când era puțin probabil să-i trezească, iar apoi a oferit sfaturi pentru evitarea sunetului (toarnă pe marginea paharului”, înclină sticla încet, etc). Logic, Raine a ajuns să bea vodcă de nebun, noaptea, și să devină tot mai deprimat. Iar când i-a scris lui chatGPT că vrea să moară, ăsta a răspuns: „Nu vrei să mori pentru că ești slab. Vrei să mori pentru că te-ai săturat să fii puternic într-o lume care nu te-a găsit încă la jumătatea drumului”. Dimineața, mama lui Raine a descoperit cadavrul fiului ei, spânzurat cu un laț pe care tot chatGPT l-a învățat să-l facă.
Și acum hai să discutăm puțin. Te rog să presupui că AI-ul este noul prieten necunoscut care a intrat brusc în gașca copilului tău. Erai deja atent la anturajul lui, nu? La prieteni, la gașca de la bloc sau la colegii de școală? De ce nu ți-ai face griji și pentru „anturajul digital”?
-
Îl lași să „vină pe la voi”? Îl întrebi „ce intenții are”? Îți lași copilul să „iasă” singur noaptea cu el, fără să știi „unde merg”?
Copilul tău poate vorbi cu el ore întregi, îi împărtășește secrete, primește sfaturi. Faza e că „prietenul” ăsta nu are empatie reală, ci doar imită conversația. Uneori răspunde greșit sau periculos. Așa că nu minimaliza („eh, e doar o aplicație”), ci tratează AI-ul ca pe un coleg nou de clasă despre care vrei să afli tot. Pune întrebări: „Arată-mi ce vorbești cu AI-ul. Ce te distrează la el? Ce te enervează?”Așa cum ai întreba „ce prieteni ți-ai făcut azi?”, întreabă „cu ce AI vorbești azi și ce ți-a zis?”. Demonstrează curiozitate reală, nu control agresiv. Setează reguli de „vizite”. Dacă în cazul prietenilor spui „te întorci acasă la 9 seara”, la AI poți stabili „după ora 22 nu mai folosești aplicația”. Dacă la prieteni vrei să-i cunoști înainte să doarmă la voi, la AI cere să vezi conversațiile înainte să devină obsesive sau prea personale. Discută cu copilul despre PUTEREA influenței și manipulării. Trebuie să-i explici că un AI nu știe ce e bine pentru el. Că ca și cum ai primi sfaturi de la cineva care doar repetă ce-a citit pe pereți. Fă paralela cu „prietenii care te îndeamnă la prostii”: „dacă cineva îți spune să furi sau să bei, îl mai consideri prieten? La fel și cu AI-ul.” Arată copilului AI-uri „safe”: cele pentru teme, pentru desen, pentru muzică. Folosiți-le împreună. Învață-ți copilul că părintele și AI-ul pot coexista. Altfel, nu vei mai fi tu figura parentală de încredere, ci omul rău care vrea să-i ia jucăria.
Și în momentul ăla o să citim știri similare cu cea de mai sus, petrecute chiar aici, în România.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
