Poate că relațiile dintre ei sunt apropiate, poate că strângerile de mână au fost ferme, dar președintele Volodimir Zelenski a fost nevoit de mai multe ori să-și suflece mânecile în timpul călătoriei sale în SUA și Canada, scrie BBC.
Prim-ministrul Justin Trudeau a promis să sprijine Ucraina „atât timp cât va fi nevoie” împotriva invaziei Rusiei și se bazează pe sprijin transpartinic în acest demers.
Pe de altă parte, buzunarele Americii sunt mai adânci, dar politica sa este mult mai complicată. Președintele Zelenski a obținut un alt ajutor militar de 325 de milioane de dolari de la Casa Albă, nu însă și marele pachet de 24 de miliarde de dolari la care spera. Propunerea privind cele 24 de miliarde este blocată în prezent în congres, din cauza dezacordului asupra bugetelor, iar problemele lui Zelenski nu se termină aici.
Pe lângă omologul său Joe Biden, liderul ucrainean a avut întâlniri și cu politicieni republicani care se străduiesc să stăpânească scepticismul tot mai mare al celor din partid.
„Protejăm lumea liberală și asta ar trebui să rezoneze cu republicanii, afirmă un consilier guvernamental de la Kiev. A fost mai dificil când a început războiul, pentru că era haos, spune acesta. Dar acum putem fi mai specifici cu cererile noastre, deoarece știm de ce dispun aliații noștri și unde depozitează resursele. Președintele nostru ar putea juca rolul de ministru al Apărării în mai multe țări”, spune acesta. Din păcate pentru Kiev, provocările politice sunt din ce în ce mai mari.
De ce ar trebui ca Ucraina să primească în continuare un cec în alb? Și cum arată o victorie? – acestea sunt două întrebări la care liderul ucrainean a încercat să răspundă pe scena mondială.
Tot acesta este motivul pentru care acum pare să negocieze mai mult decât să facă campanie electorală – doar pentru a continua să primească ajutorul occidental.
O interdicție poloneză asupra importurilor ucrainene a dus la o acuzație indirectă a președintelui Zelenski la adresa Varșoviei că „ajută Rusia”.
Polonia a primit foarte prost această afirmație, președintele Andrzej Duda descriind Ucraina ca fiind „o persoană care se îneacă și care te poate trage în jos cu ea”. De atunci, situația s-a detensionat.
Chiar și pentru un lider experimentat în timp de război, sunt vremuri dificile din punct de vedere diplomatic.
Viitoarele alegeri din țările partenere, precum Polonia, Slovacia și SUA nu ajută deloc, tulburând și mai mult situația, unii candidați acordând prioritate problemelor interne în detrimentul sprijinului militar pentru Ucraina.
„Nevoia de a echilibra ajutorul militar cu satisfacția alegătorilor face ca lucrurile să fie foarte complicate”, explică Serhiy Gerasymchuk de la centrul de politică externă Ukrainian Prism.
„Ucraina trebuie să pună în balanță promovarea intereselor sale, folosind toate instrumentele posibile, ținând cont în același timp de situațiile din țările partenere și din Uniune. Este o provocare”, afirmă acesta.
Acesta este motivul pentru care Kievul încearcă să prezinte acest război ca pe o luptă nu doar pentru suveranitatea sa, ci pentru democrație însăși.
După căderea Uniunii Sovietice, Ucraina, Rusia, SUA și Marea Britanie au convenit asupra Memorandumului de la Budapesta din 1994. Ucraina a predat Rusiei armele nucleare sovietice rămase pe teritoriul său, în schimbul promisiunii că integritatea sa teritorială va fi respectată și apărată de celelalte țări semnatare. Nouă ani de agresiune rusă au făcut ca acest acord să pară aici o promisiune încălcată.
Kievul încearcă, de asemenea, să joace un joc desfășurat pe o perioadă mai lungă de timp, încercând să implice țări precum Brazilia și Africa de Sud, apatice față de invazia Rusiei – o strategie care nu a adus rezultate imediate.
„Este adevărat că depindem de succesul de pe linia frontului”, spune consilierul guvernului ucrainean.
El susține că mass-media a simplificat prea mult contraofensiva Ucrainei, concentrându-se prea mult pe teatrul de operațiuni de pe linia frontului, unde câștigurile au fost marginale, și mai puțin pe succesele substanțiale ale atacurilor cu rachete în Crimeea și pe țintirea navelor de război rusești.
Într-adevăr, Ucraina a susținut întotdeauna că „nu se va grăbi” în contraofensiva sa, iar acest lucru pare acum mai clar ca oricând.
Autor: James Waterhouse, bbc.com.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
