Ce m-am bucurat de imaginile din Franța! De ani de zile le spun cunoștințelor că Franța e în metastază, că nu mai contează decât în virtutea inerției, că nu întâmplător ne lipsesc din casă produsele franțuzești, iar despre muzică și film nici nu vreau să aduc vorba. Dar m-am bucurat doar pentru că am intuit corect și atât. Veștile nu-s bune.
18 miliarde de euro a costat Olimpiada asta. Și de toți banii ăștia, nu s-au găsit nici o echipă care să facă un marketing la subiect: despre olimpism ca suma dintre sport și lipsa oricăror ingerințe politice, religioase sau ideologice. Niște tâmpiți au zis, probabil: „e musai să ajungem pe tiktok cu un scandal, ceva mare de tot, eventual o blasfemie, altfel pierdem bani”.
Și aici, un detaliu: Franța își face un titlu de glorie din blasfemie. Așa sunt ei, nu se pot abține. O bună perioadă de timp au făcut (non)artă din blasfemii la adresa tuturor religiilor, până la faza cu caricaturile făcute profetului Mahomed, când acei desenatori denumiți în mod stupid jurnaliști au fost omorâți de niște extremiști islamici. Din momentul ăla Franța n-a mai fost blasfemică cu toate lucrurile sfinte de pe pământ, ci doar cu blegii religioși ai planetei: creștinii. „Pe ei, pe mama lor”, și-au zis, curajoși ca întotdeauna, faimoșii războinici francezi ai glumelor. De-aia au bășcălit Cina cea de Taină și nu vreo scenă din Coran, la debutul Olimpiadei. Ăsta e singurul motiv. De frica musulmanilor. Nu e nici un complot planetar aici: Franța se poartă doar ca un băiat gras și sadic care chinuiește colegul mic și slăbuț pentru că de băiatul înalt cu turban se teme.
Faza e că ar fi putut ironiza creștinismul în sute de feluri, cum s-a mai făcut deja. Se putea vorbi despre faptul că Iisus ar trebui să fie negru, că Maria Magdalena era o parașută, că fecundarea cu Duh nu avea cum să se producă conform științei, etc. Ar fi putut fi amuzanto-progresiști până la delir. Au ales însă să se ducă în zona trans-gay pentru că asta este prioritatea principală a puterii politice din Franța acestui moment. Cu asta se scuză pentru falimentul educațional, economic și diplomatic al Franței de azi, o putere atât de mică încât e izgonită și din țări africare mai mici decât Parisul. Clasa politică a Franței este irelevantă și la nivel intern și internațional, exact așa cum un mesaj religios, fie el pro sau contra, este irelevant la o olimpiadă.
Ce mi se pare amuzant este că au spus: „Nu avem nimic cu creștinii. Am ironizat un tablou, nu o religie. Este vorba doar despre metafora schimbării, înnoirii, progresului”. Pe scurt, a fost ca atunci când Raed Arafat și Valeriu Gheorghiță ziceau că piețele trebuie închise pentru că virusul e mai prezent acolo decât în aglomerația din supermarketuri, dar nu era nimic împotriva micilor producători agricoli care urmau să dea faliment ca să prospere Carrefour, nu-nu!
Și asta spune ceva. Că progresiștii nu sunt interesați de consecințele acțiunilor lor. Să nu uiți de asta la toamnă, când o să-ți bată la ușă, cerând voturi.
Later edit: după 78 de ore de reacții contondente ale organizațiilor sportive și creștine din întreaga lume, organizatorii au șters o parte din mizeriile de clipuri video de pe rețelele sociale și și-au cerut scuze, lăsând fără argument progresiștii români care au vociferat în numele modernismului de joi până duminică. Momentul mi-am adus aminte de Dan Barna care scria fără tastatură.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
