Departe de mine ideea de a mustra oamenii bogați din România, de parcă bogăția e ceva rău. Ce mă enervează pur și simplu la o bună parte din ei este modul greșit în care manageriază relația cu odraslele. Dacă și-ar conduce firmele cum își conduc copiii prin viață ar da faliment. La firmă nu ignoră defectele majore ale angajaților, furtul, minciuna, relația mediocră sau proastă cu clienții, cu furnizorii, cu banca etc. De ce fac asta acasă? De ce permit copilului să fie un neterminat, un mincinos, un hoț, un vicios și de ce ignoră mijloacele de corecție/adaptare ale acestuia? Să mor dacă pricep.
Mă uit la informațiile privind puștiul-criminal. Băiatul ăla e un strigăt ambulant de ajutor, crima săvârșită în weekend, la Mamaia, e doar finalul unor încercări repetate de a-și distruge viața. Copilul dorea să devină respectat și faimos, pe măsura renumelui părinților săi, ambii cunoscuți oameni de succes, dar se poartă de parcă e singur pe lume, de parcă nu are de unde să ceară un sfat, o a doua opinie. Iar părinții săi pare că aproape l-au sabotat. Îl știi fragilizat de consumul de droguri și îi permiți să meargă singur la o petrecere la mare, unde drogurile sunt aproape obligatorii? Știi că se face zob cu tot felul de droguri și îi dai o mașină pe mână, s-o conducă? Aproape că l-aș lăsa liber pe puștan ca să-i anchetez pe părinți, pentru complicitate la infracțiuni deosebit de grave.
Știu personal o poveste de familie care se putea termina la fel. Poate cel mai mare dezvoltator imobiliar al orașului meu și copilul său, care la 14 ani a luat-o în direcția greșită din toate punctele de vedere: legal, chimic, sexual. Știți ce-a făcut omul? A tratat problema cu aceeași seriozitate cu care a umplut orașul de imobile: internare anti-drog, apoi terapie psihologică, apoi sporturi și activități sociale, apoi libertate controlată, cu echipă de 4 bodyguarzi/supraveghetori. Și a reușit. Copilul greșit de acum 7-8 ani este azi un adult care-și folosește mintea sclipitoare și banii familiei pentru niște business-uri foarte mișto. Deci de putut se poate.
Dacă o să citească textul ăsta vreun om cu mulți bani și un copil-doi pe-acasă îi recomand călduros să-și folosească viziunea antreprenorială și la domiciliu. Așa cum a închegat o echipă de succes care-i produce atâția bani poate fi atent și la dezvoltarea personală a copiiilor. Dacă a cheltuit bani pentru clădiri și scule, o poate face și pentru nevoile reale ale progeniturii. Ca să nu fie pus în situația familiei devenite faimoase în weekend, care, din păcate, a ales banii.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
