Ce știm: că Grindeanu vrea să fie co-premier, că Bolojan vrea să fie unic-premier, că USR vrea Sănătatea și UDMR pădurile, iar Nicușor Dan vrea o configurație între cei patru care să dureze măcar patru ani, cu sau fără un premier tehnocrat. În mod logic, candidatul lui preferat este Delia de la FMI, specialistă în cifre, ca și el. De la asta plecăm.
Nu știm, din păcate, de ce nu colectăm anual între 4 și 8 miliarde de euro, mare parte din trafic transfrontalier cu mărfuri purtătoare de tva. De mafia asta, care include comercianți de legume-fructe, cereale, carburanți și lemn, nu s-a atins nimeni și nici nu se va atinge. Avem dovezi de la toate partidele că mai degrabă ar mări tva-ul colectat de la oamenii cinstiți decât să se atingă de leprele care, cel mai probabil, le finanțează carierele politice.
Nu știm de ce nu se dorește controlul cheltuielilor directe, așa numitele bunuri și servicii. Milioane de borduri de 300 de lei bucata, de bănci de 3.000 de lei bucata, banale toalete de 20.000 de euro bucata, telefoane ultimul răcnet, de 9.000 de lei bucata disponibile la toți cei 15.000 de purtători de funcții publice. Stadioane de zeci de milioane de euro în localități cu un singur semafor, alei pietonale care costă cât limuzine de lux, straturi de asfalt mai subțiri decât în facturi, plus ștrandul de la Suceava, unde s-au cheltuit 3 milioane de euro din bani publici pentru ca bijuteria acvatică să fie concesionată unui băeat deștept.
Aveam 400.000 de bugetari în 1990. Mai trebuie, au zis. Trebuie sedii, birouri, computere, au zis. Trebuie alte computere, acum digitalizăm, dar vom reduce oamenii. Ia uite cum digitalizăm din nou, pentru că evoluție. Acum digitalizăm și angajăm, pentru că UE. Și am ajuns la 1,4 milioane de bugetari care folosesc sute de milioane de metri pătrați de birouri dotate cu tot ce vrei și ce nu vrei, deși jumătate dintre ei pot fi înlocuiți și mâine de agenți AI de 40 de dolari pe lună.
Și n-aud nimic din toate astea. Aud doar că Grindeanu a zis și Bolojan s-a opus, sau că Drulă a zis și Nicușor a amânat. Parcă-l văd pe G, căruia i-am dat 100 de dolari să plece în Franța, în 1995: și acum se scuză că mi i-ar da înapoi, dar n-are la el.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
