Cezar Gheorghe, expert în piața cerealelor, a explicat pentru Digi24, de ce nu au încredere protestatarii în promisiunile guvernanților și de ce vor să le vadă adoptate în acte normative. De asemenea, mai spune expertul, fermierii nu au vândut la timp cerealele așteptând să crească prețurile, ceea ce a condus la o parte dintre problemele pe care le expun astăzi.
” Pe lista mea, să zicem, proprie, ce ar trebui să facă Guvernul este să urgenteze plata subvențiilor prin APIA și să elaboreze un cadru pentru a despăgubi fermierii ce au suferit din cauza secetei. Dar și acolo cu multe semne de întrebare, pentru că a au fost costuri foarte mari în toamna lui 2022. Cu toate acestea, România, în vara lui 2023, a recoltat circa 10,2 milioane t de grâu. Deci acolo trebuie foarte bine analizat. Să se elibereze banii oamenilor, pentru că de aici a plecat totul. Banii de la APIA au întârziat. A venit, firește, pe lanț, de doi ani (care se vor împlini pe 24 februarie) criză ucraineană, care a secătuit.
Peste toate, au venit aceste ordonanțe de guvern care începând cu 1 ianuarie au aplicat noi taxe asupra fermierilor, au aplicat noi discount-uri de preț, pentru că, în mod firesc, o firmă care trebuie să plătească 1% din cifra de afaceri, costurile se revarsă pe lanț, până la prima verigă”.
Fermierii nu au dorit să vândă cereale, în luna mai 2022, crezând că prețul va crește la nesfârșit
« Încă din februarie 2022, noi nu am știut să ne coordonăm, nu am știut cum trebuie să întâmple lucrurile. Și iată-ne astăzi aici, cu fermieri care au și ei, să știți, o parte a lor de vină, pentru că la vârfurile de preț care au fost în luna mai 2022, enorm de multă lume nu a dorit să vândă, crezând că va crește la nesfârșit. Păi, atunci s-a creat problema. Ne aducem aminte că de atunci, au început să sesizeze faptul despre ceea ce se întâmplă cu cerealele care vin din Ucraina ».
Zilele acestea se poate observă o lipsa de coordonare între o parte din fermieri, și cealaltă parte, sau între fermieri și între asociații. Nu au reușit să ceară toți același lucru, mai exact.
« Nu au cum să se coordoneze, pentru simplul motiv că există un clivaj de înțelegere între fermele mai mari și capitalizate și fermierii mici. Înțelegeți, sunt două tabere care nu se egalizează. Deci decalajul între ele este senzațional de mare. Nu se înțeleg când, la urmă urmei, ele sunt ca un sistem simbiotic. Pentru că cel mare poate ajuta pe cel mic preluându-i recolta, distribuindu-i anumite inputuri. Pentru că cel mic n-are nici puterea de negociere, nici mediul de depozitare a mărfurilor mici, absolut nimic. Ar trebui să se adune în asociații ».
Există o reminiscență a colectivizării
„Gândiți-vă că noi am plecat din 1990 și am mers pe un traseu ca niște bărcuțe, dacă vreți, pe un lac fără vânt, fără furtună. Din 2007, de când am intrat în Uniunea Europeană, au început să vină banii, a început să vină know-how, au început să vină multe lucruri. Cu o strategie clară pe Agricultură, direcții de dezvoltare, etc. Noi am mers în stilul pompieristic, iar Ministerul Agriculturii doar stingând focarele în fiecare etapă, când ele s-au aprins. Și iată-ne astăzi pe o mare sălbatică, plină de furtună. Pentru că asta consider eu că se întâmplă astăzi ».
România poate să devină un hub regional doar că a devenit un cartof fierbinte
« Țara noastră poate fi un hub regional pentru producție, pentru depozitare, procesare, distribuție internă și externa. Asta poate să fie România pe toate cele șase filiere de produse. Dacă luăm legume, fructe, lapte, brânzeturi, carne și cereale și oleaginoase, asta poate să fie România. Doar că, în momentul ăsta, România a devenit un cartof atât de fierbinte, iar nimeni nu-și da seama ».
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
