Într-un maraton de discuții ce s-a desfășurat miercuri la Palatul Cotroceni, președintele României, Nicușor Dan, a avut primele consultări cu partidele parlamentare în vederea formării unei noi majorități și a desemnării viitorului premier. Într-un context politic tensionat și o situație economică fragilă, aceste discuții au scos în evidență atât punctele de convergență, cât și diferențele de viziune ale principalelor forțe politice. Trei concluzii majore pot fi desprinse din această zi de negocieri.
Există un consens larg privind necesitatea unui program de guvernare clar și a unui acord politic
Declarațiile președintelui interimar al PSD, Sorin Grindeanu, au subliniat faptul că partidul pe care îl conduce pune accentul în mod prioritar pe conținutul programului de guvernare, nu pe negocierea de funcții sau pe împărțirea portofoliilor. Grindeanu a menționat că „ne interesează programul de guvernare și măsurile care vor trebui luate”, insistând că discuțiile actuale sunt de natură tehnică și că doar după ce se conturează o direcție clară în privința politicilor publice vor fi luate decizii politice majore, inclusiv în partid. PSD pare astfel să dorească evitarea unei intrări în guvern fără o busolă clară, care să orienteze deciziile din perioada următoare.
UDMR, prin vocea președintelui Kelemen Hunor, a fost și mai specifică în această direcție: a cerut explicit un acord politic foarte detaliat, care să prevadă nu doar măsurile concrete asumate de viitoarea coaliție, dar și ceea ce nu va fi făcut. Kelemen Hunor consideră că un asemenea acord reprezintă „o garanție că, în condiții dificile, o coaliție poate funcționa”. Prin urmare, el cere un angajament ferm și scris, care să conțină inclusiv termene și responsabilități, o propunere care denotă nevoia de previzibilitate și disciplină politică.
Liderii PNL și USR au susținut la rândul lor importanța unui cadru coerent de măsuri guvernamentale, în special în domeniul economic. Ilie Bolojan a vorbit despre necesitatea unui pachet integrat de măsuri fiscale, care va presupune inevitabil decizii dificile, inclusiv eventuale creșteri de taxe, dacă nu se pot crește încasările. Dominic Fritz, în schimb, a avertizat că nu poate exista o creștere a poverii fiscale fără o reducere a cheltuielilor statului, susținând că înainte de orice nouă taxare trebuie eliminate cheltuielile nejustificate, cum sunt „sporurile de antenă” de miliarde de lei.
În mod indirect, această divergență punctează încă o dată nevoia unui cadru de guvernare clar, discutat dinainte, care să evite blocajele post-factum în actul guvernamental.
Tema deficitului bugetar și a posibilei creșteri de taxe – punct nevralgic al negocierilor
Una dintre cele mai sensibile și tensionate teme ale negocierilor pentru formarea unei noi majorități guvernamentale o reprezintă deficitul bugetar excesiv și soluțiile posibile pentru a-l ține sub control. Această problemă este esențială nu doar pentru echilibrul financiar al statului, ci și pentru credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, a investitorilor și a Comisiei Europene, care monitorizează îndeaproape derapajele bugetare.
România se confruntă cu un deficit bugetar ridicat, generat în special de cheltuieli structurale mari, venituri fiscale insuficiente și un sistem fiscal ineficient. Comisia Europeană a avertizat în repetate rânduri asupra necesității reducerii deficitului sub pragul de 3% din PIB, conform Pactului de Stabilitate și Creștere. În prezent, România este deja într-o procedură de deficit excesiv, iar această presiune externă se adaugă celei interne, într-un an electoral cu multiple runde de alegeri.
Aici apare un focar de tensiune major între partidele aflate în discuții. PNL, prin vocea lui Ilie Bolojan, a recunoscut că „vor fi necesare măsuri care nu sunt plăcute”, sugerând că o majorare a taxelor ar putea deveni inevitabilă dacă nu se reușește creșterea colectării veniturilor. Declarația reflectă o deschidere față de o eventuală reformă fiscală, dar și o asumare politică riscantă.
USR, în schimb, a tras un semnal de alarmă puternic prin declarațiile lui Dominic Fritz, care a spus că nu poate exista o creștere a taxelor fără tăieri clare în cheltuielile aparatului de stat. El a cerut eliminarea cheltuielilor „aberante”, cum sunt sporurile nejustificate, și o reformă a aparatului public, subliniind că „nu se pot cere bani în plus de la oameni atâta timp cât statul cheltuie ineficient”.
PSD a fost mai rezervat în declarații directe privind taxele, dar în mod tradițional partidul a susținut politici fiscale mai relaxate și protecția categoriilor vulnerabile, ceea ce poate îngreuna adoptarea unor măsuri dure de austeritate sau tăieri de cheltuieli. În același timp, liderii social-democrați nu exclud complet o reformă fiscală, dar pun accentul pe protecția echității sociale și pe măsuri „cu impact pozitiv” asupra populației.
Kelemen Hunor a cerut un acord politic detaliat în care să fie clar stabilit ce măsuri fiscale se vor lua, dar și care nu vor fi aplicate. Aceasta este o poziție care denotă prudență și interes pentru predictibilitate, crucială pentru mediul economic. UDMR pare să joace un rol de moderare între abordările mai radicale ale USR și deschiderea PNL către măsuri nepopulare.
Coaliția largă: singura formulă viabilă, dar fragilă
În contextul actual marcat de fragmentarea profundă a scenei politice românești și de provocările economice și sociale multiple, formarea unei coaliții largi apare drept singura opțiune realistă pentru asigurarea stabilității guvernării. Cu toate acestea, acest tip de coaliție, deși teoretic solid prin numărul de mandate, este în mod structural fragil, fiind expus la tensiuni ideologice, rivalități personale și presiuni electorale.
După alegeri, configurația parlamentară și rezultatul votului din mai multe runde electorale (locale, europarlamentare, generale) vor contura un peisaj politic fără o majoritate clară.
În acest context, partidele mari (PSD și PNL) nu pot guverna singure, iar formarea unui guvern monocolor sau sprijinit de o majoritate subțire ar fi instabilă și lipsită de legitimitate.
Astfel, o coaliție largă, care să includă cel puțin două dintre partidele mari (PSD, PNL, USR) și poate UDMR sau alte formațiuni mai mici, pare a fi singura formulă capabilă să obțină majoritatea parlamentară necesară pentru a guverna.
O coaliție cu o largă susținere poate trece cu ușurință legi importante și poate implementa reforme de sistem, inclusiv cele cerute prin PNRR sau de Comisia Europeană. De asemenea, măsuri nepopulare precum creșteri de taxe, tăieri de cheltuieli sau reforme administrative profunde pot fi mai ușor asumate într-o coaliție în care partidele împart responsabilitatea.
Cu toate acestea, o astfel de coaliție este, prin natura ei, vulnerabilă. Partidele mari – PSD, PNL, USR – au orientări economice și sociale diferite. De exemplu, PSD promovează politici redistributive, în timp ce PNL și USR susțin un stat mai suplu și reforme liberale. Aceste diferențe fac dificilă elaborarea unui program de guvernare coerent.
Consultările de miercuri au marcat un început de etapă politică matură, în care partidele par să fi înțeles că guvernarea nu mai poate fi rezultatul unor simple împărțiri de funcții. Criza economică impune soluții dureroase, dar necesare, iar formarea unei coaliții stabile devine nu doar o opțiune, ci o obligație.
Rămâne de văzut dacă această deschidere și dialog vor fi dublate de compromisuri reale și reforme concrete. Un lucru este cert: timpul negocierilor sterile s-a încheiat, iar România are nevoie de un guvern funcțional, responsabil și cu legitimitate parlamentară solidă. Următoarele două săptămâni vor fi decisive.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
