Tribunalul de Arbitraj de la Washington a dat dreptate României în mega-procesul intentat de Gabriel Resources Ltd. Canada, în urma căruia compania reclamantă ar fi dorit să obțină, din partea statului român, daune de miliarde de dolari pentru că nu a putut exploata aurul de la Roșia Montană. Totuși, toate eforturile Gabriel Resources, desfășurate pe parcursul a mai mulți ani, au fost zadarnice.
Tribunalul de Arbitraj de la Washington le-a „ordonat” reclamanților –Gabriel Resources Ltd. Canada – „să ramburseze părții reclamate o fracțiune a costurilor legale în valoare de 1.154.774,34 de euro, 30.284.053,32 lei și 928.641,70 de dolari americani, cu o dobândă simplă, reprezentând rata dobânzii unui titlu pe trei luni al Trezoreriei SUA, începând de la data actualei decizii până la rambursarea totală”.
Se poate spune, fără teama de a greși, că României i-a trecut glontele pe lângă ureche, exprimarea metaforică transmițând exact ceea ce s-a întâmplat în toți acești ani.
Din păcate, statul român nu a avut de luptat numai cu compania Gabriel Resoruces Ltd. Canada – care deține pachetul majoritar de acțiuni, de 80,6858%, la compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) -, ci și cu deciziile unor oameni politici (foștii premieri ai României Ludovic Orban, Dacian Cioloș și Florin Cîțu), cu acțiunile duse constant de Nicușor Dan, actualul primar general al Capitalei, cu liderul USR Cătălin Drulă și, mai ales, cu rețeaua înființată pe teritoriul României de controversatul miliardar George Soros.
Acesta, de mai bine de 20 de ani, a preluat societatea civilă din România prin diverse asociații și organizații civice pe care le alimentează cu bani grei.
Cătălin Drulă, legături suspecte cu Gabriel Resources, via Swiss Capital? Marcel Ciolacu: „Chiar nu le e rușine?”
Cătălin Drulă este liderul Uniunii Salvați România (USR) și, după ce România a câștigat procesul cu Gabriel Resources Ltd. Canada, a apărut în prim-plan în urma unei informații-șoc pe care a încercat să o infirme rapid.
Liderul USR a fost acuzat că deține acțiuni la Swiss Capital, companie care, de-a lungul timpului, a fost acuzată că manipulează piața de capital. În contextual în care acțiunile Gabriel Resources explodau în așteptarea verdictului Tribunalului de Arbitraj de la Washington, firește că au apărut semne mari de întrebare legate de această investiție a lui Drulă.
Și asta cu atât mai mult cu cât chiar Cătălin Drulă îl acuzase pe premierul Marcel Ciolacu că a „manipulat bursa” prin declarațiile făcute, iar premierul a ripostat.
„Eu de câte ori am avut intervenții pe acest proces, am spus că românii vor cunoaște adevărul. Nu am dat nicio informație, nu am dat niciun document din Guvernul României nu am dat de niciunde o motivare care să înfluențeze acest proces. Am spus foarte clar, toate documentele vor fi puse la dispoziția presei în momentul în care se finalizează procesul. Despre ce bursă vorbim, ce eu joc la Bursă? Poate dânșii joacă la bursă și știți bine că joacă la bursă, dar problema este că s-au jucat cu banii României. Cum adică, eu câștig un proces și nu las o datorie de miliarde de euro României și nu aduc o criză economică și o debusolare a sistemului fiscal și macroeconomic și eu sunt acuzat că de ce am câștigat procesul, chiar nu le e rușine?”, a declarat Marcel Ciolacu la Iași, după aflarea verdictului.
Potrivit declarației de avere, Cătălin Drulă este un investitor care deține mai multe conturi și este preocupat de fonduri de investiții.
Unul dintre acestea este Swiss Capital, care deține acțiuni la Roșia Montană. Însă Drulă a contestat informația, spunând că are acţiuni în valoare de 2.400 de lei, cumpărate în 2008, la un fond de investiţii numit Active Dinamic, gestionat de Swiss Capital, iar acel fond de investiţii nu ar deţine acţiuni la brokerul BRK.
„Nu mai răspândiți această minciună la adresa mea. Nu dețin și nu am deținut niciodată acțiuni la Gabriel Resources, direct sau indirect. Nu sunt acționar la Swiss Capital. Dețin din 2008 (de 16 ani), acțiuni de o valoare mică (2400 de lei) la un fond de investiții administrat de Swiss Capital. E ca diferența dintre a avea cont la BCR sau ING și a fi acționar la BCR sau ING. Acel fond de investiții (numit Active Dinamic), la rândul său nu deține acțiuni la BRK Finance sau la Gabriel Resources”, a spus Drulă după ce jurnalista Anca Alexandrescu de la Realitatea TV i-a prezentat declarația de avere.
„Cătălin Drulă, în ce consta dezinformarea? Nu scrie în declarația dv de avere Swiss Capital? Contează suma? P.S. Colegul dv Stefan Palarie va poate relata discuția cu mine în direct! Modificati declarația de avere înainte să certați presa!”, i-a transmis Anca Alexandrescu, pe pagina de Facebook.
„Unde este manipularea despre care vorbește Drulă?”
Sursele Gândul din piața bursieră au declarat, în exclusivitate, că acuzațiile lui Cătălin Drulă la adresa lui Marcel Ciolacu sunt puerile.
„Unde este manipularea despre care vorbește Cătălin Drulă? Iată un exemplu referitor la tranzacțiile de acțiuni. Ultima coloană reprezintă volumul tranzactiilor, începand cu 31 ianuarie. Dacă le adunăm și apoi le împărțim la 1.45, cursul euro va da undeva puțin peste 3 milioane de euro. Asta e manipularea.
Deci la Gold Corporation s-a tranzactionat în doua luni 10% din cât tranzacționează BT intr-o lună, pe Bursa de la București, nu pe cea de la Toronto, care are mult mai multa deschidere”, au explicat sursele Gândul.
Rețeaua Soros în România și vârfurile de lance care au fost sponsorizate pentru a „demoniza” proiectul Roșia Montană
Fundația Soros, înființată de controversatul miliardar George Soros, a fost – de la bun început – în spatele tuturor mișcărilor de protest împotriva proiectului minier de la Roșia Montană.
- S-a dus un război total împotriva intereselor statului român, iar Gândul prezintă, în exclusivitate, întreaga rețea care a militat asiduu, prin toate mijloacele, pentru ca acest proiect să fie, pur și simplu, aruncat în aer.
- Toți activiștii implicați a mișcările de stradă care avea ca scop distrugerea acestui proiect sunt membrii ONG‐urilor finanțate de George Soros în România.
Direct sau prin ONG‐uri intermediare, așa cum este Fundația pentru Parteneriat ‐ Miercurea Ciuc, aceștia trăiesc din banii primiți de la organizațiile și fundațiile lui Soros, implementând agenda intereselor acestuia în viața economică și politică din România. Pretextul pare a fi suportul social, dar țintă este controlul economic și politic, precum și urmărirea intereselor proprii în România.
Cum a sabotat Ungaria proiectul Roșia Montană
Ungaria a fost, de la bun început, adversar constant al proiectului Roșia Montană – fiind vorba depre interese nu numai istorice, ci și economice -, iar Gândul prezintă informații uluitoare, care demonstrează „războiul” purtat de țara vecină pe toate fronturile.
- Interesul strategic al Ungariei față de zăcământul de la Roșia Montană, este motivat de puternice considerente de ordin economic și istoric, Ungaria exploatând aproape 900 sute de ani resursele de aur și argint din Roșia Montană, inclusiv în perioada în care Transilvania a fost încorporată părții maghiare a Imperiului Austro – Ungar (1868 – 1918), până la Marea Unire, când Roșia Montană i-a revenit României.
- În urma Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, semnat de Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, statul maghiar și-a pierdut toate resursele de aur și argint aflate pe fostul teritoriu al Ungariei Mari, cel mai mare dintre acestea fiind cel de la Roșia Montană (Verespatak).
- După cel de al doilea război mondial, resursele de aur și argint din Roșia Montană au fost exploatate prin intemediul societății mixte romano-sovietică Sov Rom Metale Neferoase (până în 1965), continuată de regimul Ceaușescu până în decembrie 1989, după Revoluție exploatarea zăcământului de către statul român fiind continuată până în anul 2006 prin intermediul companiei naționale Minvest Deva SA.
În anul 1997, statul român a decis exploatarea modernă a zăcământului de la Roșia Montană, intrând în asociere cu investitorul Gabriel Resources și constituind compania de proiect mixtă, Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC)
În calitate de titular al Licentei de exploatare Roșia Montană, RMGC a efectuat cercetări geologice intensive, folosind tehnologii moderne, care au pus în evidența existența unui zăcământ de peste 300 tone de aur și 1500 tone de argint, exponențial mai mare decât indicau datele geologice existente până atunci.
Publicare noii dimensiuni a zăcământului de aur și argint de la Roșia Montană la Bursa din Toronto în noiembrie 2001, au determinat calificarea zăcământului ca “World Class Deposit” acesta devenind cea mai mare resursă de aur și argint din Europa și printre cele mai mari depozite auro-argentifere existente la nivel global.
- Ofensiva statului maghiar împotriva proiectului Roșia Montană a fost exercitată prin acțiuni în plan intern și international, inclusiv pe teritoriul României, Ungaria folosindu-și relațiile bilaterale, politice, diplomatice și administrative, pentru sabotarea proiectul minier în Guvernul României, Parlamentul României, Parlamentul European, Comisia Europeană și UNESCO.
- În afara demersurilor cu caracter oficial, Ungaria a finanțat și organizat operațiuni acoperite de sabotare a Proiectului Roșia Montană, folosindu-se de serviciile de informatii, politicieni maghiari, politicieni români de origine maghiara și filomaghiari, ONG-uri, lideri de opinie, fundații de finantare și biserica istorică maghiară din Transilvania.
Opoziția Ungariei fața de Proiectul Roșia Montană este motivată de valoarea economică a zăcământului
În data de 2 noiembrie 2001, după publicarea noii dimensiuni a zăcământului de aur și argint de la Roșia Montană la Bursa de acțiuni din Toronto, zăcământul a fost calificat “World Class Deposit”.
- A devenit cea mai mare resursă de aur și argint din Europa și printre cele mai importante resurse de aur și argint existente la nivel global, echivalată la peste 20 miliarde USD.
- Momentul publicării resursei de aur și argint de la Roșia Montană pe Bursa din Toronto și existența unui proiect minier prin care statul român urma să o valorifice, au declanșat reacția rapida a Ungariei.
Ungaria, în consecință, și-a angajat întreaga sa capacitate, oficială și neoficială, de influențare mediatică, lobby politic și diplomatic, împotriva implementării Proiectului Roșia Montană și a blocării exploatării resursei de aur și argint din Roșia Montană.
Interesul Ungariei de blocare a proiectului Roșia Montană este disimulat sub aparența unor preocupări de mediu
Lupta Ungariei pentru blocarea exploatării resurselor de aur și argint de la Roșia Montană a avut loc sub pretextul unor îngrijorări de mediu provocate de accidentul de la Baia Mare din anul 2000, când prăbușirea unui perete al iazului de decantare al sterilelor aparținând societății Aurul S.A. a provocat deversarea unor sterile cu cianură, care au ajuns in râul Tisa, accident al căror efecte au fost amplificate masiv de propaganda maghiară.
Ironia sorții a facut ca în anul 2015, în Ungaria la Kolontar, s-a produs cu adevărat cea mai mare catastofă ecologică din Europa de după Cernobîl, când pe 4 octombrie 2010, a avut loc la Ajka (vestul Ungariei) ruperea unui perete al iazului de decantare care depozita deșeuri chimice rezultate din procesul de purificare a bauxitei în alumină, ce a provocat deversarea a aproximativ 1.000.000 de metri cubi de deșeuri lichide toxice și un val de noroi roșu a inundat satul Kolontar, afectand direct comunele Somlovasarhely, Tuskevar, Apacatorna, Kisberszeni și orașul Devecser.
Aproximativ 40 de Km² de teren a fost direct poluat de deșeuri caustice și metale grele, iar valul de poluare al lichidul toxic a ajuns în Dunăre pe data de 7 octombrie 2010, poluând considerabil apele fluviului.
Spre deosebire de autoritățile ungare, care nu precupețeau nici un efort pentru a face propagandă negativă României în legatură cu accidentul de la Baia Mare petrecut în urmă cu 10 ani, în mod surprinzător, ministrul român al mediului Lazlo Borbely a fost solidar cu guvernul de la Budapesta, refuzând să comenteze afirmațiile critice ale Greenpeace referitoare la accidentul de la Kolontar, declarând în schimb că „apa va fi comestibilă”, referindu-se la unda de poluare cu compuși toxici alcalini deversați la Kolontari in 4 octombrie, urma sa prin Dunăre în România a doua zi, după calculele specialiștilor de la Apele Române.
În ciuda adoptării rapide de către Comisia Europeană a unui cadru legal extensiv în ceea ce privește protejarea apelor și managementul deșeurilor industriilor extractive, Ungaria a rămas consecventă și determinată în efortul său de coagula un front comun împotriva implementarii proiectului minier de la Roșia Montană.
Centrala Nucleară de la Paks, moneda economică de schimb pierdută de România în fața Ungariei
În anul 2006 a existat un moment politic favorabil in cadrul relatiilor romano-maghiare, în care Proiectul Minier Roșia Montană ar fi putut să constituie moneda de schimb a României în schimbul avizării României a extinderii duratei de viața a centralei nucleare de la Paks – similara cu cea de la Cernobîl, ajunsa la final de exploatare – existând discuții avansate în acest sens.
Centrala Nucleara Paks se află la 1 km vest de fluviul Dunărea şi la 120 km nord-vest de graniţa României, iar cele patru reactoare (de tipul VVER – 440, răcite cu apă sub presiune), de producţie sovietică, fuseseră date în funcţiune în anii 1982, 1984, 1986 şi 1987, cu un ciclu de viaţă proiectat pentru 30 de ani.
- Deoarece centrala nucleară Paks furniza aproximativ 40% din energia electrică necesară Ungariei, în februarie 2006, autorităţile ungare au demarat un proiect pentru prelungirea duratei de funcţionare a reactoarelor cu încă 20 de ani.
- Riscurile asociate menținerii în functie a unei centrale nucleare vechi, erau exponențial mai mari decât cele asociate proiectului minier Roșia Montană – în cazul Centralei Nucleare Paks probabilitatea accidentului cel mai grav (fisurarea circuitului primar al unui reactor) fiind de 10 ori mai mare decât în cazul celui mai grav tip de accident ( ruperea barajului) potențial analizat în cazul proiectului minier Roșia Montană.
Distanţa dintre centrala nucleara Paks până la graniţa cu România este de 120 km, iar distanţa pe apă de la Roşia Montană, până la graniţa cu Ungaria este de 595 de km, nemaivorbind despre viteza și consecințele propagării radiației radioactive în atmosferă, în comparație cu o potențială poluare a Tisei cu cianuri, imposibilă în cazul proiectului Minier Roșia Montană.
Spre deosebire de dezbaterile publice din Ungaria pe tema Proiectului Roșia Montană, unde autoritățile române au răspuns în 4 volume cu 750 de pagini, la dezbaterile publice de la Oradea pe tema prelungirii duratei de viața a centralei nucleare Paks, autoritățile maghiare au formulat 10 răspunsuri într-un document de 41 de pagini.
Citeşte mai mult aici.
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
