Dan Mihalache, Ambasadorul României în Cipru, propune câteva direcții de dezbatere pornind de la întrebarea „ce vrea România într-o lume în schimbare”. Este o întrebare la care oficialii responsabili de politica noastră externă ar trebui să reflecteze și să răspundă, dacă vrem să ieșim din inerție și să formulăm obiective pragmatice și creative, adaptate noii realități, susține diplomatul, într-o opinie publicată pe Digi24.
Ce vrea România într-o lume în schimbare?
„Politica externă a României are nevoie de o reconstrucție conceptuală care să răspundă dinamicii relațiilor internaționale din ultimii ani. Suntem cumva la încheierea unui ciclu istoric. Perioada de peste 30 de ani după 1989 a fost dominată de două elemente principale: prevalența unei singure superputeri – Statele Unite ale Americii și victoria democrației liberale, respectiv convingerea că valorile liberalismului și economiei de piață globale vor prevala.
Acum, la câteva decenii de la încheierea Războiului Rece, lumea se mișcă în direcția multipolarității, iar statele își regândesc strategiile pentru a putea fi jucători politici sau economici globali. Unicitatea actualului moment ține de convergența a două tipuri de provocări. Pe de-o parte asistăm la reîntoarcerea vechilor tensiuni care țin de competiția între marile puteri, inclusiv a conflictelor militare clasice. Pe de altă parte, acestea se intersectează cu un set de provocări și incertitudini noi, pe care încă nu știm cum să le gestionăm și care ne pot surprinde oricând – de la pandemii la criza climatică, dezvoltarea inteligenței artificiale și în general a unor tehnologii revoluționare. Adăugăm aici perspectiva cuceririi spațiului și exploatării resurselor, dar și revenirea pericolului proliferării armelor nucleare.
(…) Astăzi, actori statali (precum Rusia) au ca obiectiv schimbarea ordinii mondiale bazate pe reguli și revenirea la epoca sferelor de influență, iar imaginea lor despre lume este una „hobbesiană” în care marile puteri redefinesc granițe după bunul plac, iar suveranitatea proprie este reinterpretată în sensul refuzului regulilor internaționale și al absenței răspunderii. Printre motivele restructurării conceptuale a politicii externe românești trebuie să menționăm și schimbările de viziune geostrategică ale noii administrații a Statelor Unite. Indiferent dacă le împărtășim sau le privim cu rezervă, noile direcții ale politicii externe americane creează o nouă realitate de care trebuie să ținem cont și la care să ne adaptăm”, susține Dan Mihalache.
Care este locul României în această lume?
„Astăzi România stă într-un discurs ancorat în trei parametri: securitar Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii și apartenența la NATO și economico-securitar apartenența la Uniunea Europeană. Direcțiile sunt corecte. Și, evident, prioritatea cea mai importantă este ca ele să fie păstrate. Dar în baza lor România trebuie să elaboreze noi inițiative și să se adapteze lumii contemporane. Nivelul nostru de creativitate într-o lume în schimbare este foarte redus.
România pare a fi confundat rolul de partener de încredere cu rolul de soldat disciplinat fără inițiativă. În fapt, poți să fii un partener de încredere cu inițiativă, care contribuie la dezbateri, concomitent cu valorificarea rolului României în interiorul Uniunii Europene, în interiorul Parteneriatului Strategic cu SUA, dar și în spații diverse.
Două teme mari vor trebui discutate foarte serios în perioada următoare: în primul rând poziționarea noastră în raport cu relația transatlantică, care e posibil să cunoască evoluții imprevizibile; și în acest context organizarea pe noi baze a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, respectiv cum menținem și aprofundăm nivelul securitar și cât și pe ce paliere dezvoltam Parteneriatul Strategic.
O a doua temă majoră va fi rolul României în cadrul Uniunii Europene și în dezbaterile și deciziile care vor prefigura viitorul UE în noul context geopolitic. Presiunea schimbărilor de politică externă în administrația americană accelerează deja dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene, cu opțiuni diverse: o Europă mai centralizată condusă unitar sau o organizație mai „confederală”. Ce este mai avantajos pentru România, care e punctul nostru de vedere în această dezbatere? Trebuie să fim pregătiți pentru orice tip de evoluții, inclusiv pentru o înțelegere de tip Ialta 2, care ar defini sfere de influență în Europa dincolo de apartenența formală la organizații precum NATO și UE. Cum va juca România într-un asemenea posibil, sperăm nu probabil, scenariu?”, mai explică diplomatul.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
