Într-un interviu acordat Irinei Petraru pentru „Adevărul”, ministrul Educației, Daniel David, a răspuns criticilor sindicaliștilor și protestelor profesorilor. El își asumă rolul de „ministru al austerității” și avertizează că nu va rămâne în funcție dacă în 2026 educația va fi din nou vizată de reduceri.
Ministrul abordează situația din școli după boicotul profesorilor, riscul unei greve generale, efectele comasărilor în mediul rural și valul de dezinformări care a amplificat tensiunile din sistem.
În această dimineață s-a aflat că cei de la AUR au depus o moțiune simplă, care vă vizează. Care este răspunsul dumneavoastră?
Daniel David: Este un gest și o procedură democratică. AUR-ul are dreptul să facă acest lucru. M-aș bucura ca și discuția să fie una serioasă. Adică vreau să văd care sunt îngrijorările lor. Și sper să putem avea o discuție în care să pot răspunde la întrebările și la îngrijorările pe care le au, fiindcă am mai văzut discuții în Parlament, unele au fost, efectiv, narațiuni paralele și critici și, ca să spun așa, înjurături ambalate intelectual. M-aș bucura să problematizeze lucrurile și să-mi dea ocazia să le răspund și după aceea, sigur, să decidem în consecință. Dar este o procedură democratică.
Spuneați de critici ceva mai devreme, ați urmărit tot ce s-a spus sau, mă rog, o mare parte din ce s-a spus în aceste zile și sunt convinsă că nu a fost ușor pentru dumneavoastră, dar una dintre critici vi s-a părut un model pentru perioada următoare, chiar v-a dat o idee, nu v-ați fi gândit la acel aspect și poate chiar prin acea critică…?
Daniel David: Din păcate nu. Haideți să vă spun sincer. Eu am discutat foarte mult de când am preluat al doilea mandat și am conștientizat la începutul lunii iulie că dintr-un ministru al reformei, fiindcă eu așa am acceptat al doilea mandat, gândindu-mă că voi implementa raportul QX, susținut de coaliție. Mi-am dat seama că voi deveni un ministru al austerității, un ministru de criză. Eu m-am întâlnit de foarte multe ori cu elevii, cu studenții, cu profesorii, cu sindicatele, cu alți lideri, dacă doriți, experți din zona educației. Dar fiecare, din păcate, refuza premisa de la care eu, ca ministru, eram obligat să plec, și anume că este o situație de criză, că nu avem banii pentru a ne acoperi salariile și bursele până la sfârșitul anului și că măsurile pe care trebuie să le luăm trebuie să fie măsuri care să îmi permită mie, ca ministru, să mă asigur că oamenii au salarii și burse până la sfârșitul anului. Ori propunerile pe care le primeam erau propuneri de bun simț, propuneri care veneau de la, repet, unii oameni admirabili, dar erau propuneri ale unor oameni normali pentru vremuri normale, cu care și eu eram de acord în vremuri normale. Dar dacă n-ai avut 6% din PIB sau 15% din bugetul general, consolidat în condiții de normalitate sigur că te bați mereu pentru acel procent. Crezi că o să-l obții în condiții de criză când tu ai nevoie, de fapt, de bani pentru a avea salarii și burse? Faptul că n-ai luat niște măsuri când ai fost tu, nu știu, secretar de stat, ministru, consilier sau ai fost în jurul celor care au luat decizii, n-ai luat atunci măsurile pe care mi le spui mie acum, în condiții de criză, este un lucru care ține de înțelepciune? Deci, altfel spus, n-am avut parteneri foarte mulți care să pornească împreună cu mine de la premisa: E criză, avem acest deficit. Ce măsuri putem lua să terminăm anul cu salarii și burse? Foarte puțini au fost alături de mine în acest demers. Ori asta este miza, că poți să discuți despre reforme după ce ai salvat situația. Altfel blocam efectiv sistemul, nu doar sistemul nostru. Vedeți că toate sistemele au aceste probleme. Dar ca să vă răspund la întrebare și să închei, poate eu prea lung răspunsul, am discutat, n-am prea primit soluții utile. Am primit propuneri bune, cu care și eu sunt de acord, dar de la oameni normali, în perioada de normalitate, aceasta nu este o perioadă de normalitate.
De ce s-a ajuns în această situație?
Daniel David: Asta vă spun sincer, trebuie să discutați cu Ministrul de Finanțe, cu premierii. Sigur, și eu am fost membru al Guvernului începând de la începutul acestui an. Grozăvia, ca să spun așa, deficitului și implicațiile pe termen mediu și lung au fost descoperite mai degrabă sau spuse, discutate public, după ce domnul Ilie Bolojan a devenit premier. Azi a făcut acea prezentare, a vorbit despre deficit, ce se poate face. Vedeți, trecând, cineva mi-a și spus care este… cu toate aceste măsuri care au fost luate în educație. Nu s-a salvat aproape nimic sau că câștigul a fost foarte mic. Ceea ce nu este adevărat. Eu în această perioadă am văzut atâtea narațiuni, atâtea lucruri false spuse.
Ne-ați putea da o cifră?
Daniel David: Vă dau câteva exemple. Să știți că nu fac niciun reproș nimănui. S-ar putea ca unii să fie prezentate aceste date din neînțelegere. Nu pornesc cu ideea neapărat că ai fost rău intenționat, ai vrut să creezi catastrofe când nu era cazul. Dar au fost câteva lucruri care au agitat gratuit un sistem și chiar o țară când tu trebuie să salvezi, de fapt, sistemul respectiv. Vă dau câteva exemple. Câți bani s-au salvat prin aceste măsuri de criză în domeniul educației? Păi, în primul rând, ca să încheiem acest an cu salarii și burse, noi mai avem nevoie de 2 miliarde. Bani pe care nu i-am avut. Cu aceste măsuri, nu mai cerem cele 2 miliarde și din bugetul pe care l-am avut alocat se salvează undeva în jur de 380-400 de milioane de lei. Deci altfel spus… Educației nu i se taie nimic, doar că la rectificare, cum eram obișnuiți în fiecare an, nu mai primim banii necesari pentru a putea încheia anul cu salarii și burse. Am văzut o declarație, de exemplu, la unul dintre liderii de sindicat, iarăși nu-i fac reproș, probabil nu avea datele la îndemână, sau poate presa a prezentat greșit declarația, dar spunea că este o catastrofă, clasele sunt supra-aglomerate, sunt clasele cu 36 de elevi și imaginați-vă dacă în clasa respectivă ai și copii cu CES, cu cerințe educaționale speciale, ce se întâmplă, iarăși vă spun… Nu poți avea prin lege clase cu 36 de elevi. Dacă există așa ceva, vreau să-mi fie semnalat la minister. Nu poți avea 36. În plus, dacă ai un copil cu CES, CES înseamnă Cerințe Educaționale Speciale, limita maximă stabilită scade cu 3. Deci asta înseamnă că, nu știu, dacă ai o limită de 30 și ai un copil cu CES, limita devine 27. Dacă ai 2 copii cu CES, devine 24. M-am uitat, de exemplu, câți au mers la excepția maximă, adică peste limită mai poți să pui încă patru copii la nivel de primar, gimnaziu sau liceu. Din totalul claselor, reprezintă cam 1,2-1,3%, nu mai mult. Deci a venit cu ideea că este o catastrofă, că toată școala este reprezentată de clase supraaglomerate, chiar nu este corect. Mai ales că decizia în final, dacă treci peste limite și cu câți treci, nu este a ministrului sau a ministerului. Este decizia școlii. Școala solicită acest lucru și în funcție de resursele pe care le are, inclusiv de profesori, resursele de spațiu și așa mai departe. Apoi, o altă catastrofă care n-a mai venit, că dacă facem comasări, copiii vor fi mutați, se dau oameni afară dacă combin sau grupezi două sau trei unități școlare, ceea ce nu este adevărat. Noi am spus că comasarea înseamnă de fapt faptul că din doi directori sau din trei directori rămâne unul. Copiii rămân acolo unde au fost, oamenii care se ocupă cu curățenia sau cu administrația rămân acolo unde au fost. Nu se schimbă altceva. Este chiar un avantaj, în sensul că un titular, de exemplu, nu are două sau trei contracte, că fiecare unitate avea personalitate juridică, are unul singur, este o singură structură școlară. Deci au fost foarte multe lucruri care au fost prezentate ca fiind niște catastrofe, care însă n-au mai venit. Nu știu, faptul că nu o să fie norme pentru titulari.
Și că vor dispărea oameni din sistem s-a spus chiar.
Daniel David: Da, că nu știu, jumătate.
Dar s-a întâmplat asta?
Daniel David: Nu, toți titularii sunt în sistem. Toți titularii care au dorit să rămână în sistem sunt în sistem.
Au plecat oameni din cauza asta?
Daniel David: Nu, nu știu. Adică toate normele titularilor, toți cei care au dorit să rămână și normele lor au fost acoperite. N-au dispărut jumătate dintre titularii din sistem. O altă catastrofă: N-o să fie suplinitori și oameni interesați la plata cu ora. Ba sunt. Deci, altfel spus, eu nu vreau să apăr aceste măsuri. Că nu sunt măsuri de reformă. Dacă erau, era o perioadă de normalitate, eu implementam raportul QX pentru care am acceptat să rămân ministru până la al doilea mandat. Dar nu aveam o problemă cu creșterea numărului de ore sau să încep creșterea numărului de ore. Comasări trebuiau făcute, fiindcă OECD-ul ne spune de nu știu câte ori că aveți un sistem foarte fragmentat, noi avem școli cu șapte copii și un director.
Păi poate d-asta s-a ajuns la o cifră atât de mare. 30 și ceva de copii în clasă, pentru că au fost comasate, au fost inclusiv cazuri în care părinții s-au trezit cu o zi înainte că în mediul rural, nu mai merg copiii la aceeași școală, merg la altă școală.
Daniel David: Nu pot să meargă la altă școală.
A fost o dezinformare atunci.
Daniel David: Da, sigur.
Din cauza cui?
Daniel David: Păi, asta încerc să spun și eu. Să știți că atacurile au fost venite și din supărarea oamenilor, pe care le accept și accept să fiu paratrăsnet pentru nemulțumirea oamenilor de bună credință. Un ministru trebuie să facă și acest lucru când ia măsuri de criză. Dar au venit și influențe politice de diverse tipuri, inclusiv destabilizări de diverse tipuri, fiindcă narațiunile erau catastrofale. Adică erau povești că e haos și se blochează sistemul. Încă o dată vă spun, comasările n-au avut ideea că muți copiii, dai oamenii afară din școlile pe care le comasezi. Nu a fost această idee și nu s-a întâmplat. Așa că sunt măsuri de criză. Aceste măsuri, să știți că ne-au salvat salariile și bursele până la sfârșitul anului. Eu am și spus că, luându-le, educația nu mai are de dat nimic. Am dat tot ce trebuia să dăm. Noi de acum trebuie să ne stabilizăm și să creștem. Am fost în primul pachet, nu fiindcă cineva avea o problemă cu educația și ținea neapărat să ia aceste măsuri. Noi, dacă nu eram în primul pachet, nu reușeam să implementăm aceste măsuri din septembrie, fiindcă noi începem școala în luna septembrie. Acesta a fost motivul pentru care am fost în primul pachet. Și să știți, au fost perioade foarte complicate, pentru că presiunile, catastrofele, poveștile, atacurile au fost, repet, și din supărarea unor oameni de bună credință, dar au fost și din…
Din zona politică, spuneți?
Daniel David: Politică și nepolitică, uneori chiar chestii pot probabil foarte… Nu vreau să folosesc cuvinte grele, dar…
Sindicaliștii vi se pare că au fost influențați de politicieni?
Daniel David: Nu știu dacă au fost influențați de politicieni, dar au fost narațiuni și în zona lor, pe care, repet, aș fi vrut să le discute cu mine înainte să declare acele lucruri. Eu m-am întâlnit cu ei, știau că au ușa mea deschisă, fiindcă generezi pur și simplu catastrofă, agiți oamenii gratuit în sistem și după aceea toți suferim și țara suferă. Pentru că, dacă Ministrul Educației, care reprezintă un sistem bugetar foarte mare, noi cred că avem al treilea buget după finanțe și muncă, foarte aproape de muncă, după ce s-au luat peste măsuri prin legea fiscal-bugetară în data de 8 iulie, ar fi început să răspundă la toate aceste controverse, ar fi început să dea în spate, să se clatine, ca să spun așa. ECOFIN, în data de 9, s-ar fi putut, sau ar fi putut să nu ne evalueze cum ne-a evaluat, ci să fie la risc, să avem la risc fondurile europene și PNRR-ul. Evaluarea agenților de rating din iulie, din august, S&P în iulie, Fitch în august, ar fi putut să ne ducă în zona de junk. Încă avem luna această, evaluarea agenției Moody’s. Ori era foarte important, repet, ca să rămânem angajați în lucrurile pe care le-am spus, pentru a putea să ne asigurăm salarii și burse în educație și a da și stabilitate țării în aceste valori internaționale. A fost o perioadă foarte, foarte complicată. De ce am și spus sindicaliștilor care mi-au solicitat demisia și în timpul protestului, le-am spus: demisia mea, ca să-mi fie mie bine, ar fi trebuit să o dau înainte de 8 iulie. Când, repet, am văzut că dintr-un ministru de reformă…
Deci v-ați gândit la demisie, să înțeleg.
Daniel David: La început, când simțeam că mă voi transforma într-un ministru la austerități, m-am gândit de ce să-mi pun imaginea la risc.
Aveți demisia scrisă, pregătită?
Daniel David: În sensul ăsta am spus atunci și premierului că domnule, demisia mea este pe masă, că lucrurile arată complicat, eu voi putea, trebuie să mă gândesc dacă vreau să rămân un ministru al austerității, pentru că măsurile sunt complicate și trebuie luate pe repede înainte, fiindcă din septembrie trebuia să le implementăm. Vreau să văd forța coaliției. Că asta nu este decizia ministrului sau decizia PNL-ului, este o coaliție care își asumă aceste pachete și în sensul ăsta am spus că demisia mea este pe masă, fiindcă în funcție de aceste lucruri, eu s-ar putea să mă răzgândesc. În plus, i-am spus premierului că orice măsură fiscal-bugetară va fi utilizată sau va fi implementată de mine, doar filtrată de anumite criterii educaționale. N-am pretenția că reprezintă cele mai bune standarde europene, dar sunt standarde europene. Toate măsurile. Și dacă o să avem cândva timp, probabil nu acum, le putem lua pe rând și eu vă spun unde avem numărul ăsta de copii într-o clasă în Germania, în Italia, în Franța, unde sunt. unde e numărul de ore în jur de 20 în Uniunea Europeană, în norma de predare, putem discuta toate aceste criterii, fiindcă am avut grijă să nu ieșim din aceste repere. Și nu știam cum o să perceapă factorul politic acest lucru, fiindcă, uneori, repet, trebuie să salvezi pur și simplu bani și unii nu se mai uită la repere, nu știu, educaționale sau în sănătate, la repere care țin de domeniul respectiv. Și atunci, în condițiile în care am acceptat, repet, pentru mine personal era bine să plec. Doar că pentru țara nu era bine să plec. Dacă Ministrul Educației ceda pe parcurs, repet, toate valoarile alea nu știm cum s-ar fi întâmplat și nu cred că era bine ca țara să intre în junk, că în momentul ăla nu doar salariile și bursele din educație erau afectate. Salariile în general, pensiile, ajutoarele sociale puteau intra într-un risc mare. Acum nu vreau să spun că doar faptul că eu n-am cedat a salvat țara, dar a avut o contribuție importantă, alături de, sigur, poziția premierului și a celorlalți miniștri care au fost prinși în pachetul 1 și, după aceea, sigur, și în pachetul 2. Dar nu uitați că educația reprezintă un sistem bugetar foarte mare. Contează cum se prezintă educația.
Și dacă nu își au efectul dorit aceste măsuri?
Daniel David: Aceste măsuri își au efectul dorit în acest moment. Eu sunt liniștit și mulțumit, deși repet, am fost paratrăznet și pentru critici justificate și pentru critici nejustificate. Pentru că eu sunt liniștit că avem salariile și bursele acoperite până la sfârșitul anului. În același timp, măsurile care s-au luat sunt măsuri de criză, pe care se poate construi o reformă fiindcă sistemul, așa cum îl avem în acest moment, nu este un sistem care funcționează bine. Nu funcționează bine sistemul nostru. N-avem ce să spunem că am afecta noi nu știu ce sistem. Sistemul nostru n-a funcționat bine și atunci a funcționat și ineficient din punct de vedere financiar. Deocamdată am echilibrat partea financiară și acum ar trebui să ne ocupăm de reformarea sistemului pentru a funcționa bine.
Dar credeți că veți apuca să faceți asta? Pentru că pachetele, toate pachetele din parlament sunt la Curtea Constituțională.
Daniel David: Nu știu, dar eu vă spun sincer, dacă am acceptat să nu plec. Eu n-am fugit când mi-am dat seama că îmi pun la bătaie imaginea, nu pentru succesul personal, ci pentru reușita țării. Da, pentru mine patriotismul a fost un element cheie. Eu știam ce înseamnă dacă țara intră în categoria junk și toți ar trebui să înțelegem acest lucru. Cât timp sunt ministru, eu îmi fac datoria. Și am și spus și factorului politic, eu sunt susținut de PNL, sigur că da. Coaliția și-a asumat pachetul 1 pe educație. Pentru mine e foarte important să stea toți în jurul măsurilor. Că dacă văd că nu stau, nu este un lucru în regulă. Atunci eu mi-am asumat degeaba rolul de ministru al austerității pentru a salva domeniul nostru. Și cât timp sunt ministru, am să fac ceea ce trebuie pentru țară, repet, cu riscul de a încasa critici uneori nejustificate. Oricum lucrurile încep să arate după mine, cel puțin în zona educației, pot să arate mai bine, pentru că am trecut de evaluarea S&P și Fitch, peste câteva zile primim evaluarea Moody’s și dacă nu suntem în junk, putem începe să ne gândim la dezvoltare pe anul viitor.
Vorbeați despre finalul anului, că puteți să plătiți bursele și salariile și că nu vor fi dați oameni afară până la finalul anului. Dar ce se întâmplă din 2026? Plus că, așa cum spuneați și dumneavoastră, avem acele episoade la Curta Constituțională, guvernul poate să pice. Domnul Bolojan a spus că nu mai are legitimitate guvernul dacă pică unul din pachete.
Daniel David: Să știți, încă o dată, pentru mine poziția de ministru nu este o miză. Eu am venit și în primul mandat pentru a întări zona euroatlantică a țării, a asigura stabilitatea atunci educației și cercetării într-un context foarte complicat, că lumea uită. N-au fost decât șapte, opt luni, când uităm cum a arătat țara, da? Mă rog, un ministru pleacă, în principiu, în trei situații. Când hotărăște Parlamentul, prin moțiune de cenzură, când hotărăște premierul și sau partidul care îl susține, trei, când își dă dimisia.
Patru, și prin moțiune simplă.
Daniel David: Nu pleacă prin moțiune simplă. Prin moțiune simplă i se dă doar un vot de încredere, premierul decide dacă rămâne sau pleacă. Moțiunea nu implică automat demiterea ministrului. Iar demisia, fiecare ministru își proiectează poziția în funcție de valorile pe care le are. Eu am prioritizat importanța valorilor pentru țară, dincolo de imaginea personală. Repet, pentru mine era extraordinar de bine personal să plec, după ce am preluat al doilea mandat, înainte de adoptarea legii fiscal-bugetare în 8 iulie. Numai că în momentul ăla nu știu cum arătă această destabilizare adusă în guvern de un domeniu bugetar mare, cum este educația. Nu știu cum ar fi fost percepută la nivelul evaluărilor internaționale.
Este guvernul anterior vinovat pentru această situație economică?
Daniel David: Nu cred că este doar guvernul anterior. Este o situație pe care o știm de mai mulți ani. Eu cred personal, sigur, că anii electorali au afectat ceea ce a putut și a vrut să facă guvernul.
A fost politica mai importantă decât educația?
Daniel David: Educația să știți că n-a fost afectată în urmă cu doi ani. Dimpotrivă, în urmă cu doi ani, noi am apucat să fim mai generoși decât puteam fi pe baza resurselor pe care le-am avut, că asta a creat o problemă mare. În 2023-2024 și anul școlar 2024-2025, banii au fost foarte mulți, astfel încât, de exemplu numai fondul de burse a ajuns la 6,4 miliarde.
Atunci a fost si greva, pe care ați susținut-o.
Daniel David: Da, 6,4 miliarde, în condițiile în care noi am început vorbim despre criză, reformă, măsuri de austeritate pornind de la un deficit de 30 de miliarde. Acum, sigur, raportați și vedeți că 6,4 miliarde nu este un număr mic. Dacă întoarcem țara pe dos de la 30 de miliarde. Problema este că această creștere nu este una sustenabilă economic, sustenabilă financiar. Și cu toate acestea vă spun, iarăși, încerc să dau și eu zona asta de narațiune care are adevărul datelor în spate, bugetul pe care îl are educația în acest moment este nominal, sigur, este cel mai mare buget pe care l-a avut vreodată, de după Revoluție, ca procent din PIB cred că este între primele 3. Cu toate astea, nu ne ajunge, pentru că am făcut, repet, aceste acte de generozitate și care, cum să spun, dacă ai bani – și eu l-aș face, dacă ar fi bani. Burse, plata cu ora, salarii crescute – sunt lucruri ok, pe care orice ministru dorește să le facă, doar că trebuie să le faci din banii pe care-I poți mobiliza din economie. Dacă faci aceste lucruri din împrumuturi, uite că ajungi în astfel de situații în care, din împrumuturi nu mai poți acoperi cheltuielile și trebuie să vii cu astfel de măsuri care nemlțumesc și creează deranj.
Considerați că profesorii ar trebui să aibă același nivel de salarizare ca medicii sau magistrații?
Daniel David: Da, eu am spus mereu. Statutul profesorului în orice societate trebuie să fie un statut aparte, trebuie să fie un statut de prestigiu. Evident că trebuie, în zona bugetară să fie vârf, dar este adevărat prin raportare la numărul de ani de studiu. Adică trebuie văzut, bun, câți ani ai studiat la licență, patru ani, ai făcut un masterat, nu știu, gradul 2, gradul 1, cum ți-ai luat examenele și în funcție, și coroborând și anii de studiu, da, ar trebui să fie acolo, în vârful societății.
Dacă ar fi să le dați un feedback profesorilor din România, asta vă întreb înainte de a lămuri chestiunea legată de ce se întâmplă mai departe cu greva, care ar fi feedback-ul pe care l-ați da profesorilor în general? Vi se pare că avem profesori buni, profesori care ar mai trebui să lucreze?
Daniel David: Am mai spus acest lucru. Avem lumini și umbre. Din păcate, prea multe umbre. În condițiile în care avem un sistem care generează în jur de 50% analfabetism funcțional, n-ai cum să spui că acest sistem funcționează bine. Nu funcționează. Pe de altă parte, avem și multe lumini, profesori care… stau la școală sau sunt dedicați educației într-o zi – nu 8 ore, cum am spus eu că ar trebui să o facem, să avem mintea la educație, ci stau mai multe ore, sunt dedicați copiilor, iubesc să meargă la școală, obțin performanțe și nu doar la Olimpiade. Și la Olimpiade obțin performanțe și cu clasa lor. Nu neapărat performanțe în zona Olimpiadelor, dar este un mare câștig când în mediul rural, de exemplu, reușeai să duci un copil de la 4-5 spre 7-8. Sunt și avem astfel de modele. Astfel de modele trebuie scoase în față, trebuie întărite, dar asta nu înseamnă că nu avem multe lucruri de schimbat.
Cu clasele comasate, credeți că va mai fi posibil în mediul rural să ai astfel de cazuri?
Daniel David: Da, dar vedeți aici, trebuie să fim cinstiți. Învățământul simultan n-a fost inventat prin aceste măsuri. Învățământul simultan, adică când ai o clasă în care ai trei copii din clasa a doua, doi copii din clasa a patra, un copil din clasa a treia, acest învățământ simultan, dacă vrem să îl păstrăm, îl păstrăm pentru că noi vrem să ținem școli în comunități mici. Trebuie să fie o opțiune socială, nici măcar politică. Ce vrea societatea? Adică vrem să avem măcar o școală în fiecare comună, cum am protejat în acest moment, fiindcă cu toate comasările m-am asigurat că fiecare comună are cel puțin o unitate școlară cu personalitate juridică. Adică primarul și oamenii din acele comune, chiar mici, să știe că au acolo o școală cu personalitate juridică a lor. Și atunci trebuie să ne hotărâm dacă vrem acest lucru. Pentru că nu poți face decât învățământ simultan când ai în școala respectivă, nu știu, doar șapte copii la nivelul învățământului primar. Este o astfel de opțiune în Franța, există o astfel de opțiune în Irlanda. La nivelul învățământului primar au învățământ simultan chiar mai dezvoltat, ca să spun așa, decât noi. Pentru că și Franța și Irlanda, cele două țări, au hotărât că da, vrem să menținem în comunitățile rurale unități școlare. Diferența între noi și aceste țări este că noi, de exemplu, nu ne-am antrenat profesorii să predea în logica unui învățământ simultan. Adică, când predai, când ai în acea sală de clase copii din clase diferite, metodele de predare trebuie să fie diferite. Și abia acum lucrăm și vom începe training-ul pentru a face, pentru prima dată de când ne punem această problemă în România pentru a face acest training, pentru a-I învăța pe profesori, cum să predea în învățământul simultan, așa cum se întâmplă și în Franța și în Irlanda. Alternativa care este? Nu are sens să ne tot gândim. Nu putem alege decât între învățământ simultan sau îi iei pe copiii respectivi de la școala din comună și îi duci cu microbuzele la cea mai apropiată școală și produci concentrări educaționale astfel încât să ai unități școlare mai mari. Sunt modele și modele. Vedeți, eu cred că nu trebuie să impunem un model în România. Ambele sunt legitime și ar trebui să lăsăm comunitățile locale să aleagă. Și mai apar modele pe parcurs. Că vedeți, noi am luat măsuri care, la nivel statistic, funcționează bine. Dar eu am fost foarte atent și sensibil și la aspecte personale. Pentru că, repet, comasările s-au făcut pe repede înainte. În general, sunt regulă, dar sunt lucruri care nu cred că funcționează bine. Am avut o situație unde… Am mai vorbit despre acest lucru, un copil de la nivel de gimnaziu din Deltă. Și mi s-a spus că, ok, ce facem acolo cu învățământul? Și am întrebat, bun, dacă e un singur copil, decât să duci șase, șapte profesori de gimnaziu acolo, nu poate să meargă la cea mai apropiată unitate școlară? Păi nu poate să meargă, fiindcă trebuie să meargă cu barca și drumul este cam periculos. Unde drumul e periculos și dacă merg profesorii acolo. Și din aceste discuții și analize, discutând și cu alții experți și văzând alte practici internaționale, la urmă soluția a fost acel copil să fie înscris în clasa din școala din comună, să facă învățământ online, fiindcă norocul nostru este că… internetul României funcționează, știți și unde, la Crișani. Și o dată pe săptămână să-l ducem totuși în mediul fizic al școlii. Și pot să fie și alte soluții particulare pe care le găsim. Eu totdeauna am fost deschis, ca dincolo de… Un ministru nu poate lua, când ai 3 milioane de copii, 200 și ceva de mii de profesori, 400 și ceva de mii de studenți, 50 și ceva de mii de angajați în învățământul superior, nu poate lua decizii individuale. Deciziile sunt cu impact statistic, dar eu totdeauna am fost sensibil la deviațiile care pot să apară după ce ai luat aceste măsuri și căutăm soluții.
Continuați așadar pe această linie a comasării, nu renunțați la proiect? Doar că va fi diversificată, să înțelegem?
Daniel David: Comasările care s-au făcut n-au cum să fie modificate în acest an. Este un an școlar. Deja normele sunt făcute în această logică, dar iarăși vreau să vă spun, reorganizarea rețelei școlare noi o facem în fiecare an, doar că nu s-a auzit despre acest lucru. În fiecare an se rediscută cum se grupează școlile, clasele și așa mai departe. Am pornit cu aceste comasări, le monitorizăm…Vom vedea la anul ce funcționează, ce nu funcționează …pentru anul școlar viitor va fi schimbat. Dar și în zona comasărilor vreau să mai spun un lucru, iarăși apropo de distorsiuni sau de neînțelegeri. Nu ministerul le face. Comasările sunt propuse de autoritățile locale și inspectoratele din județul respectiv. De ce? Fiindcă ei știu cel mai bine ce infrastructura au. Nu uitați, clădirile nu sunt ale Ministerului, clădirile sunt ale primăriei. Și atunci, cele două autorități se pun de acord. Dacă s-au pus de acord, ministerul nu mai intervine. Pur și simplu vine eventual noua structură la Agenția de Autorizare și de Acreditare pentru a parcurge aceste procese. Ministerul intervine doar când primarul nu se înțelege cu inspectoratul județean.
Tocmai. Au fost situații în care s-au opus?
Daniel David: Puțin, foarte puțin. Au fost, dar la numărul de comasări care s-a făcut, au fost nesemnificative și au fost discutate și am încercat să găsim o soluție. Totdeauna interesul meu este interesul educației.
Pe de altă parte, pentru a face această comasare, cum spuneați și dumneavoastră, e nevoie de microbuze școlare care se ducă pe copiii dintr-un loc în altul, bărci, în cazurile speciale în Delta, la Crișan. Dar ce faci cu suplinitorii că poate trebuie să meargă de la o școală la alta, dintr-o comună în alta. Poate nu au o mașină, poate nu e un trend?
Daniel David: Ceea ce s-a întâmplat și până acuma, pentru că, încă o dată vă spun, comasările n-au mutat copiii. Dacă ai avut un suplinitor, înainte de aceste comasări, care mergeau la două unități sau trei unități școlare în mediul rural, fiecare avea personalitate juridică. Ce-ai făcut acum? Că din 2 sau 3 directori a mai rămas unul, dar copiii au rămas tot acolo unde erau și unde tu ai fost anul trecut. N-ai mutat copiii. Comasările n-au avut această logică de a lua copiii dintr-o școală și a-I duce într-o altă școală. Sau a desființa posturile dintr-o școală cum am spus – administrator, pază, și așa mai departe.
Credeți că oamenii nu au înțeles ce înseamnă comasare?
Daniel David: Cred că nu au înțeles și au fost aceste narațiuni catastrofale.
Din vina cui?
Daniel David: Nu știu din vina cui că eu totdeauna, oriunde am fost invitat am comunicat clar, dacă vedeți mesajul meu și legat de comasări și legat de întregul demers de criză, am spus explicit: copiii rămân unde sunt, posturile nu se desființează, exceptând postul de director. Pur și simplu sunt aceste narațiuni distorsionate, repet, unele probabil din neînțelegere, altele probabil cu intenția de a ne destabiliza. Dar până la urmă, repet. Cred că anul școlar în condiții de criză fiscal-bugetare, cu toate aceste distorsiuni și aceste încercări de a crea catastrofe, anul școlar, ați văzut că a început eu aș spune rezonabil.
Și continuă, probabil cu o grevă.
Daniel David: Nu știu dacă continuă cu o grevă sau nu. Eu am spus.
Aveți semnale că ar începe o grevă, pe bune, în învățământ?
Daniel David: Nu am, fiindcă nu văd care poate să fie câștigul. Pentru că și eu ca ministru am spus tuturor și elevilor și studenților și liderilor de sindicat că suntem în momentul în care trebuie să creștem. Noi am dat ce trebuia să dăm, nu mai avem ce să dăm. Și acum trebuie să vedem în funcție de evoluția fiscal bugetară și bugetul pe care o să-l avem la anul, cu ce începem sau ce începem să flexibilizăm. Asta este părerea mea. Nemulțumirile pot fi folosite neînțelept, astfel încât să ne blocăm unii pe ceilalți, să începem să fluturăm cu toții demisii peste demisii. Vedeți că suntem o țară în care se anunță și se cer demisii prea multe într-o situație de criză, într-o situație politică din jurul nostru sau internațională în care se află țara. Putem să facem lucrul ăsta și vedem după aceea cum ne blocăm unii pe alții și intrăm într-o logică – cine este mai tare, ceea ce ar fi catastrofal pentru sistem. Sau putem să recunoaștem că sunt nemulțumiri. Și eu ca ministru sunt nemulțumit. N-am ținut să fiu ministru de austeritate, dar v-am spus, am luptat nu pentru binele personal, ci pentru binele țării. Și hai să construim pe asta cât se poate. Că și aici, nu poți să promiți, cum să vă spun, beneficii peste beneficii, că încă suntem într-o situație de criză fiscal-bugetară. Dar este această disponibilitate din partea mea și cred că și a guvernului, în general, de a analiza pentru la anul, ce putem să flexibilizăm și treptat, intrăm într-o logică de reformă. Acest sistem are nevoie de reforme, nu doar de măsuri de austeritate. Măsurile de austeritate au trebuit luate ca să ne salvăm acest stat, cu salarii și burse.
Credeți că 2026 vă va prinde în aceeași funcție?
Daniel David: Nu știu. Depinde cum va fi gândit bugetul din 2026 și dacă în 2026 ceea ce eu am spus public, că educația nu mai are nimic de dat și trebuie treptat să primească lucruri – se va întâmpla sau nu. Dacă mai trebuie să dea ceva, cu siguranță nu o să mă prindă în această poziție.
Și dacă măsurile propuse de dumneavoastră nu își vor arăta efectul?
Daniel David: Măsurile propuse de mine ne-au salvat salariile și bursele până la sfârșitul anului. Dacă avem probleme cu salarii și burse până la sfârșitul anului, da, este un alt motiv pentru a nu mă prinde 2026 ca ministru. Cel puțin două motive, dar nu uitați ce v-am spus. Beneficiul personal – Eu sunt un ministru. Când accepți o astfel de funcție, funcția de ministru nu e ca o funcție de nu știu, profesor, rector și așa mai departe. Funcțiile respective sunt funcții și foarte personale și ai responsabilități profesionale. Când ești ministru trebuie să gândești cumva dincolo de partea ta profesională, dincolo de ce-ți dorești tu ca om, pentru că ai depus un jurământ. Eu am luat foarte în serios aceste lucruri. Repet, cariera mea nu trebuie să fie de ministru. Eu când am jurat că trebuie să apăr independența, suveranitatea, stabilitatea țării, toate lucrurile astea le-am luat la modul serios. Și voi pleca din funcția de ministru atunci când voi vedea că nu afectez aceste lucruri, chiar dacă, repet, personal pentru mine este un cost. Dar, cele două motive pe care vi le-am menționat sunt motive cheie, fundamentale. Daca după ce-am luat aceste măsuri nu reușim să acoperim salariile și bursele până la sfârșitul anului este un motiv de demisie și de asemenea, dacă în 2026 educația mai trebuie să ia alte măsuri de austeriotate, aia este iarăși pentru mine o linie roșie, fiindcă eu consider că noi am dat tot ce trebuia să dăm. Nu uitați, am acceptat să devin ministru al austerității filtrând măsurile fiscal-bugetare prin criterii educaționale. Dacă va trebui să aplic măsuri fiscal-bugetare pe care nu le mai pot filtra educațional. Adică nu mai pot să spun: Domnule, clase de liceu cu 30 există și în Germania și Italia, alte măsuri… și nu o să mă pot raporta la astfel de indicatori este un alt motiv de demisie.
Deci a existat un plan B în care s-a discutat inclusiv despre plecări din sistem și despre tăieri de salarii, să înțelegem. Și v-ați opus.
Daniel David: Nu s-a spus direct. Pur și simplu…
Vi s-a cerut asta?
Daniel David: Nu. Discuția a fost așa: Bugetul nu ne ajunge, nu avem salarii și burse până la sfârșitul anului, mai avem nevoie de 2 miliarde, pe care la rectificare nu avem cum să-i dăm, nu putem avea rectificare pozitivă. Va trebui să luăm măsuri pentru reducerea, asta a fost discuția, pentru reducerea cheltuielilor, reducerea costurilor. Și în aceste discuții cu experții în zona fiscal-bugetară, eu am spus ok, putem gândi reducerea costurilor, dar dacă nu dăm oameni afară și nu tăiem salarii. Și banii pe care îi salvăm eventual și prin reducerea costului, îi întoarcem cumva în sistem. Și atunci, prin aceste măsuri, din bugetul pe care îl avem, insuficient, am salvat acel procent care este fluturat în spațiu public, spunând atât de puțin, totuși… 400 de milioane, dar socotiți că nu mai cerem cele 2 miliarde. Deci, în total, efectul în acest an a fost undeva în jur de 2 miliarde 400 de milioane.
În ziua de luni a existat acea invitație din partea președintelui Nicușor Dan. Dumneavoastră ați fost criticat în paralel de sindicaliști că nu îi chemați la dialog și că nu participați la întâlniri, nu vă implicați în întâlnirile pe care le-au avut la guvern cele de-a lungul timpului, de până acum. Ați avut o discuție cu președintele după întâlnirea cu sindicaliștii de luni, ca de la profesor la profesor?
Daniel David: Lăsați-mă întâi să nu accept prima premisă și vă răspund și la întrebare. Ca să nu spun o minciună, este un neadevăr. Eu am avut multe întâlniri cu liderii de sindicat. Totuși eu am mediat o întâlnire cu premierul și cu guvernul, la care am participat, cu liderii de sindicat. Adică, mi se spune că nu m-am implicat, că nu am încercat să discut cu Guvernul. Este cât de frumos pot să spun, un neadevăr.
Sunt ostili liderii de sindicat?
Daniel David: Nu știu și nu știu dacă au spus-o chiar așa sau cum au spus-o dar și ei vor recunoaște aceste lucruri: nu este adevărat. De ce nu am reușit să ne punem de acord? Dintr-un motiv foarte simplu. Repet, eu aveam mereu premisa: criză, deficit, trebuie să acopăr salarii și burse. Ceilalți parteneri de discuție îmi refuzau premisa respectivă. Educația să nu fie atinsă. Ceea ce și eu spuneam, dacă nu eram ministru, având în cap că eu trebuie să asigur salarii și burse. Asta este în legătură cu premisa de la care a pornit întrebarea. Da, după ce a fost întâlnirea am primit un mesaj de la administrația prezidențială. Un mesaj foarte normal, în care mi s-a spus, sigur, ce s-a discutat cu liderii de sindicat și cei din administrația prezidențială au auzit mesajele mele publice, că educația a dat ce a avut să dea, de acum trebuie să creștem și că analizăm, în funcție de cum evoluează lucrurile, ce din aceste măsuri temporare putem ameliora și mi-au spus că ok, haideți să vedem ce propuneri aveți și ce viziuni aveți de a ameliora, pe măsură ce lucrurile se stabilizează, inclusiv începând cu anul viitor. Astfel încât voi face acest lucru, sigur în discuție cu colegii mei din guvern și cu premierul și după aceea voi avea discuția la nivelul administrației prezidențiale.
Deci va fi o întâlnire și cu președintele pe tema acestor măsuri.
Daniel David: Într-o lună, două, va trebui să-i spun ce am avut în minte când am spus că educația trebuie să crească din acest moment.
V-a transmis ceva de când a aflat despre măsurile acestea, președintele?
Daniel David: Nu, pentru că acum ai haideți iarăși să fim cinstiți. Aceste măsuri n-au venit de jos în sus. Aceste măsuri totuși au fost asumate de o coaliție, într-un program de guvernare pe care ministrul are datoria legală să le implementeze. Adică nu m-am trezit eu să vin cu astfel de propuneri și a spus-o premierul. Nu vreau să intru în discuții. Premierul a spus foarte clar și a fost cinstit și corect, așa cum este el în comunicare, fiindcă pe noi singurul lucru care ne poate proteja în această perioadă, că sunt atâtea narațiuni și atâtea distorsiuni, este doar faptul că tu trebuie să spui mereu adevărul. Sigur că și acela poate fi distorsionat. Dar dacă îl spui când cineva te va întreba în diverse contexte…Ați spus nu știu ce… Eu pot să argumentez că ce am spus este adevărat. Nu este o narațiune cu distorsionare. Deci da, voi avea acea propunere. Și pentru a elabora acea propunere, eu am să invit și pe elevi, și pe studenți, pe sindicate, dar și alte organizații ale profesorilor să vedem dacă putem merge împreună cu o astfel de propunere rațională. Totuși, neuitând că avem o premisă.
Este complet nerealist să te aștepți ca în această perioadă se vor întâmpla modificări în legea fiscal-bugetară, spuneați luni, după care, marți am aflat că cei de la PSD au proiect prin care ar urma să se elimine CASS pentru mame și pentru alte categorii. Deci, iată că se mai pot întoarce deciziile. Vă așteptați să se întâmple, să vină cu propuneri și în pachetul 1 care este pentru educație?
Daniel David: S-ar putea să vină, dar încă o dată vă spun. Noi am început anul școlar. Lumea trebuie să înțeleagă: Pe parcursul anului școlar, tu nu poți să „recomasezi comasările”, mă scuzați că folosesc barbarisme de genul acesta. N-ai cum să mai schimbi încărcătura normei didactice, n-ai cum să faci aceste lucruri. La plata cu ora, da, acolo se pot face, dar iarăși, nu acum, ci pe bugetul anului viitor. Acum nu avem bani. Abia am salvat, repet, salariile și bursele, care sunt gândite în nevoile pe care le avem în acest an. Și eu am spus, da, la plata cu ora, sunt dispus să gândim pentru anul viitor, pentru bugetul pe care-l avem, pentru că putem gândi un indicator în funcție de contexte, în funcție de unde predai de exemplu. Da, dacă predai într-un mediu dezavantajat, dacă predai în mediul rural, dacă vrei să mergi în mai multe unități școlare, sunt lucruri pe care le poți face. Dar eu, ce-am spus, când am spus că nu pot schimba în acest an: putem gândi pentru anul viitor, că de aceea am continuat, spunând: haideți să discutăm și vedem ce putem face anul viitor. Dar anul școlar a început în logica măsurilor în educație, pe componentă fiscal-bugetară. Celelalte măsuri din pachetul 1 sau pachetul 2 s-ar putea să mai fie modificate, pentru că ele nu se leagă logic de un an școlar. Adică, putem hotărî de pe o lună pe alta, nu, că CAS-ul este nu știu cât. Dar, odată ce ai comasat, ai norme, ai clase, ai un proces educațional început, este foarte greu să mai schimbi acel lucru de pe o lună pe alta.
Sunt foarte multe probleme ale sistemului de educație. Dacă ar fi să vorbim dincolo de proteste și dincolo de tot ce s-a spus în aceste zile, care considerați dumneavoastră că sunt cele mai grave?
Daniel David: Cea mai gravă după mine este cea legată de curiculum, de aceea reforma continuă. Eu n-am făcut mare caz, repet, fiindcă mintea mea a fost pe salarii și burse, nu pe reformă, dar continuă măsuri de reformă pe care le-am început în primul mandat. Curriculumul este fundamental, fiindcă în funcție de ce predai, cum predai, ce manuale ai, ce stil de predare au profesorii, poți contribui la reducerea abandonului școlar, poți contribui la reducerea analfabetismului școlar, în primul rând, așa că reforma 0 pentru mine, sau prima, dacă doriți, care continuă, este reforma legată de curiculum. 2. Reforma legată de sistemul de evaluare, de exemplu, iarăși fără să fac mare caz, în testele pe care de dăm copiilor, știți, în evaluările naționale, clasa a doua, a patra, a șasea, am introdus un subset de test, de itemi care trebuie să se lege nu doar de competențe, ci de utilizarea competențelor în viața de zi cu zi, tocmai pentru a-i pregăti să iubească mai mult școala, că atunci când vezi că matematica te ajută să rezolvi probleme din viața ta cotidiană sau știu eu, fizică sau chimia, ești mult mai motivat să înveți și să mergi la școală. Și îi pregătim pentru testările PISA, unde copiii noștri nu sunt antrenați, nu sunt pregătiți. Ei gândesc pe programă și pe conținut și acolo brusc se trezesc, nu cu o problemă de matematică, ci cu un item în care cineva îți spune ai o bâtă de baseball de nu știu ce în lungime, cum o bagi într-un portbagaj care are, nu știu, lungimea atât și lățimea atât. Ei, am făcut și facem aceste lucruri. Și ca efect secundar, să știți. Iarăși nu am făcut mare caz de asta, că văd nemulțumirile oamenilor și nu vreau acum să scot în evidență și componentele pozitive. Faptul că am mărit cu două ore activitatea de predare. Atenție! Nu timpul de lucru. Timpul de lucru este același. 42 ore pe săptămână. Numai din cele 40 de ore predai mai mult și ar trebui să faci mai puțină birocrație. În învățământul primar, cele două ore înseamnă învățare remedială. Uite că vom avea un program național de învățare remedială, în care copiii vor consolida competențele învățate, vor corecta împreună cu învățătorii lor competențele pe care nu le-au dobândit sau nu le-au dobândit bine, vor învăța să le utilizeze la viața de zi cu zi și unii dintre ei pot dezvolta pentru performanță. Este un lucru fundamental. Eu cred că acest program, implementat adecvat, o să-i pregătească pe copii mult mai bine pentru gimnaziu.
Cum vă explicați faptul că sunt foarte mulți elevi, studenți și absolvenți de facultate care nu vorbesc corect limba română? Care nu știu, de exemplu, unde să pună cratima.
Daniel David: Tot așa, adică noi vrem să transferăm competențele uitând că la un moment da, limbajul nu reprezintă un obiectiv în sine, ci este un mijloc pe care trebuie să-l folosim în viață. Sigur că trebuie să-l studiez și ca obiectiv în sine, dar trebuie să vezi cum îl folosești în viața de zi cu zi. Și atunci avem, uite, spre exemplu. O altă schimbare pe care am generat-o în ultimul timp, fără să fac mare caz, 25% din timpul alocat fiecărei discipline va fi focalizat tot pe componentele mediale. Adică, noi aveam prin lege 25% la dispoziția profesorului. Numai că am spus, hai ca cel 25% să nu mai fie tot lecție. Acel 25% să acopere ceea ce spuneam că se întâmplă și la nivelul învățământului primar, adică la gimnaziu și la liceu să te ocupi la fiecare disciplină 25% din timp de consolidare, corectarea competențelor, utilizarea lor în viața de zi cu zi și în același timp dezvoltarea pentru performanță. Și atunci cred că vom reduce analfabetismul funcțional și motivația copiilor pentru școală pentru că or să vadă că ce învăț aici, mă ajută și în viața de zi cu zi. Deci, altfel spus, cam așa văd lucrurile, inclusiv în ceea ce privește istoria noastră unde sunt tot felul de distorsiuni care mai de care mai ciudate și gramatica, așa cum ați descris-o foarte bine. Dar vedeți și aici a fost… Țineți minte discuțiile legate de planurile cadru din primul mandat? Câte narațiuni proaste au fost că ministrul vrea să lovească în istorie, în limba și literatura română? Și atunci am avut interpelare în parlament. Eu fiind, de fapt, ministru, care după 20 și ceva de ani voi readuce în planurile cadru de la învățământul liceal gramatica. Noi n-am mai avut gramatică la nivelul liceului, tocmai fiindcă văd aceste probleme. Și doi, voi readuce istoria denumită așa cum îi ajută pe copii să înțeleagă cum o pot folosi. Adică „Istoria României” sau „Istoria românilor”. O să discut cu Academia Română să văd care va fi titlul. Că până acum aveai pur și simplu, în fiecare clasa a 9a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, aveai disciplina istorie și făceai diverse teme. Unele de istorie națională, unele de istorie universală. Bun, a fost un model, l-am încercat, am văzut că nu funcționează. E cazul să întoarcem lucrurile. Deci mă preocupă partea asta de cultură națională.
Apropo de asta, cei de la AUR au propus, de exemplu, ca orele să înceapă cu imn și rugăciune?
Daniel David: Am văzut asta și am fost întrebat, vă spun sincer, prins cu măsuri de criză fiscal-bugetare, cu proteste, cu marșuri și așa mai departe, n-am putut analiza propunerea.
Vi se pare o idee bună?
Daniel David: Nu, vă spun, n-am analizat-o. Nu știu în acest moment. Probabil că va veni și spre noi, spre minister, pentru că de multe ori trebuie să dăm și noi avize pentru diverse modificări legislative și am să mă exprim atunci. Acum n-are sens să spun nici da, nici nu, nici… Nu vreau să fac niciun comentariu pentru că n-am văzut cum au formulat-o. Adică, opțional, obligatoriu, în ce variantă, la ce clase, de câte ori pe zi. Deci, nu vreau să mă exprim, dar o să mă uit cu atenție și voi avea o poziție într-un sens sau alt.
În aceste zile, cu siguranță ați văzut și dumneavoastră, se vorbește despre un eveniment care a avut loc la Brașov, în care au participat inclusiv medici și s-a vorbit despre tot felul de teorii ale conspirației din zona medicală, despre vaccinul Covid și așa mai departe. De ce prind atât de bine aceste practici la românii? De ce românii preferă să aibă mai multă încredere în horoscop decât în manualul de istorie, de exemplu?
Daniel David: Pentru că știința nu se face atractiv, nu se face pe înțelesul copiilor și pe înțelesul oamenilor. Când transferăm competențe științifice nu avem grijă la acel lucru: utilizarea competențelor în viața de zi cu zi. Că dacă ai face acest lucru, un copil care înțelege ce e astronomia sau chimia și așa mai departe, nu are cum să creadă în energii subtile și constelații și așa mai departe. Deci nu predăm bine științele și în general școala nu își face datoria. Avem luminile care ne salvează și ne bucură când le vedem în sistem, dar avem foarte multe umbre. Este anormal să ai un sistem de învățământ preuniversitar obligatoriu care scoate 50% analfabeți funcționali. Nu sunt de vină acei copii, nu sunt de vină acei oameni, cumva noi, ca sistem suntem de vină.
Sunt de vină și profesorii?
Daniel David: Și ministerul, și profesorii, și toți cei care suntem implicați în procesul educațional, exceptând copiii. Fiindcă ei ar trebui să beneficieze de măsurile și de îndrumarea noastră.
Spuneați ceva mai devreme despre neadevărurile care au fost enunțate în această perioadă. Cum le demontați și ce ați vrea să rămână după acest protest în legătură cu numele dumneavoastă. Acel ministru a făcut: asta, asta, asta.
Daniel David: Nu vreau, eu v-am spus, când am acceptat poziția de ministru al crizei, a austerității, nu am așteptări personale pentru imagine aproprie. Este clar că tot Guvernul și eu suntem la sacrificiu. Ăsta este adevărul. Repet, eu când am jurat pentru țară, eu am luat în serios acel lucru. Dar ce aș vrea, dacă mă întrebați așa, să rămână: faptul că aceste măsuri nu sunt măsuri de reformă, iar cei care mă cunosc – s-au uitat, și-au văzut ce am făcut, au înțeles că atunci când am preluat acest mandat, l-am preluat pentru că facem reformele din raportul QX, care a fost destul de bine receptat la nivel național. Din păcate, țara este la risc, astfel încât măsurile sunt măsuri de austeritate, nu de reformă. M-aș bucura să ne amintim că aceste măsuri ne-au salvat salariile și bursele. M-aș bucura să ne amintim prin faptul că eu am fost în această perioadă paratrăsnet alături de alți colegi și premier, în primul rând. Am reușit să contribuim și la stabilitatea țării. și că am creat premisele pentru a putea crește și aduce reformele după ce, vedeți, am ieșit din această criză fiscal-bugetară. Mai mult am avut curajul să spun că educația nu mai trebuie să dea nimic pentru această criză fiscal-bugetară. Am dat tot ce am putut să dăm și de aici trebuie să creștem.
Dacă săptămâna viitoare la moțiunea simplă care vă vizează (și înțelegeți că luni se va discuta și veți avea și un discurs cu această ocazie), vor exista voturi din rândul coaliției pentru plecarea dumneavoastră. Poate nu de ajuns de multe cât să însemne ceva, dar pentru dumneavoastră ca ministru ar însemna, ar fi un semn că trebuie să plecați în funcție?
Daniel David: Chiar dacă moțiunea simplă, repet, fie că trece, fie că nu trece, atât mai mult dacă nu trece, nu obligă premierul să-l demite sau ministrul să plece, chiar dacă moțiunea nu trece, chiar dacă premierul ar insista, și eu știu că el insistă, eu am susținere din partea premierului, fiindcă toți știu că implementăm niște măsuri asumate de o coaliție, aș pleca.
Dacă v-ar vota colegii din coaliție?
Daniel David: Nu, nu, dacă moțiunea trece. Ia, dacă premierul ar spune ok, nu sunt obligat să demit ministrul, aș pleca. Dacă moțiunea nu trece, m-aș uita totuși la voturi. Și dacă aș vedea că între cei care au votat pentru moțiune, nu că se află unii, că pe unii știm, se află un număr mare, dintre colegii noștri din coaliție, tot aș pleca. Pentru că eu am acceptat această misiune și știind că am în spate o coaliție pro-europeană. Măsurile sunt măsuri complicate pentru un sistem atât de inerțial cum este sistemul de educație și a trebuit să iei și măsuri complicate și foarte repede. N-am avut timp din 8 iulie până în 1 septembrie. Așa că dacă simt că nu mai am coaliția în spate, până la urmă eu nu sunt un ministru care am propus niște măsuri coaliției. Eu sunt un ministru care implementez un program de guvernare al unei coaliții. Și dacă simt că nu mai pot implementa, este un alt motiv pentru a mă retrage.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
