Într-o atmosferă politică și socială în care tensiunea atinge cote din ce în ce mai înalte, în care trădările sunt la ordinea zilei, în care foștii prieteni sau parteneri politici își înfig cuțite în spate urmărindu-și doar interesele politice imediate sau fiind manevrați de alții din umbră, este clar că avem cu toții nevoie de un respiro.
La 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, Octav Bjoza vorbește, într-un interviu în exclusivitate pentru PSnews.ro, despre comuniști și urmașii acestora, despre clasa politică actuală și despre cum sunt tratați foștii deținuți politici de către reprezentanții acesteia.
Octav Bjoza, Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, și-a petrecut tinerețea în temnițele comuniste. Între 1958 și 1962, Bjoza a trecut prin locurile de detenție în care tratamentele aplicate deținuților erau dintre cele mai crunte, precum închisoarea Jilava sau lagărele de muncă din Balta Brăilei. După căderea comunismului se află într-o permanentă luptă pentru apărarea drepturilor foștilor deținuți politici.
Reporter: Ce părere aveți despre impactul mediatic și despre percepția publică asupra dezvăluirilor din cazurile torționarilor?
Octav Bjoza: Percepția publică nu a fost foarte mare. Publicul e prins de ce mănâncă mâine și nicidecum de torționari. Nu pot să nu subliniez că dintre țările UE suntem pe ultimul loc la nivel de trai, adică pe primul loc ca număr al cetățenilor care trăiesc prost. Dar în același timp suntem pe primul loc ca număr de îmbogățiți într-un timp foarte scurt. Sigur, IICCMER a luat naștere acum 10 ani, în vremea prim-ministrului Tăriceanu, dar se vede treaba că după aceea, politic nu s-a mai dorit investigarea domeniului. Cei care fac legi și cei care le aplică, nu toți, dar o parte din ei, nu sunt nimeni alții decât fii și nepoții criminalilor care ne-au trimis la moarte.
Sigur că noi i-am iertat, doar că iertarea noastră a fost prost înțeleasă. Ne simțim, acum, în ultimii ani de viață, mai umiliți decât oricând.
Treaba cu torționarii are o relevanță doar pentru cei tineri, care au posibilitatea să cunoască adevărul.
Reporter: Cum apreciați abordările clasei politice asupra acestui subiect?
Octav Bjoza: Clasa politică abordează cu dezinteres acest tip de problemă. În maldărul de documente pe care îl am există o adresă trimisă de un fost comandant de Securitate, de la Direcția Politică, Generalul Aron Bordea. Fiul său a fost ales, la un moment dat, șeful CSM, Adrian Bordea. De unde să mai sperăm noi la dreptate?! Eu nu vreau să cad în greșeala extraordinară a comuniștilor, prin care dacă într-o familie era un deținut politic, ceilalți membri, chiar dacă erau medici, avocați, ingineri, erau excluși din societate, erau trimiși la sapă. Eu sunt de părere că copiii nu au nicio vină, dar am voie să-mi pun întrebarea cum de au ajuns acolo?! Sorin Oprescu, fiu de colonel de Securitate, Geoană fiu de colonel de Securitate. Pe unde mergi, dai peste ei. După decembrie 1989 s-a încercat închiderea subiectului. Poate dacă ar fi venit Monarhia ar fi dat o notă de echilibru, poate nu ar fi avut loc atâtea scandaluri.
Reporter: Ce părere aveți despre clasa politică actuală?
Octav Bjoza: Când sunt la putere toți ne pupă, ne iau în brațe, ne promit. În realitate, când ajung la putere, au uitat de toate cele promise și nu ne mai cunosc. Punctual luând, am întâlnit în toate partidele politice persoane dispuse să ne sprijine, să ne ajute în demersurile noastre, dar toți erau în minoritate. Și nu au reușit să ne ajute cu nimic, deși erau sinceri.
Eu nu pot să mai bat palma cu politicieni. Eu nu am remarcat decât doi oameni politici adevărați: Corneliu Coposu și, mi-e greu să recunosc, Ion Iliescu.
De la Boc eu am preluat o singură chestie. Pensii nesimțite, salarii nesimțite. Au zis că le vor reduce, dar le-au făcut mai mari. Eu am o pensie de 1500 de lei, plus ce primesc ca indemnizație de fost deținut, nu ajung la suma primită de un fost revoluționar. Indemnizația de revoluționar este de 3,5 ori mai mare decât cea a unui fost deținut politic. Mie-mi răspunde ministerul justiției că mi-a dat foarte mult.
Statul român ne-a trimis la moarte, ne-a luat tot și pentru totdeauna. Tinerețea, libertatea, agoniseala și multora viețile. Și acum ne aruncă niște firimituri. Noi am cerut despăgubiri morale măcar.
Făcătorii de legi, Parlamentarii români sunt ignoranți, amnezici și sfidători. Niște agramați, afazici, afrazici. Este inadmisibil. Mai bine am avea câte un țăran din fiecare județ, câte un Moș Ion Roată. E plină țara de Igași. Ce să vrei de la niște asemenea indivizi?
După Revoluție au apărut mulți revoluționari închipuiți. Mai mult de jumătate sunt niște impostori. Noi nu am avut așa ceva printre noi. Cineva mi-a spus și era bine documentat, că miliarde de lei vechi se dădeau asociațiilor de revoluționari pentru comemorări, pentru ajutoare, în timp ce nouă nu ni s-a dat niciun leu. Ei au un secretariat format din 40 de persoane, cu reprezentant în secretariatul guvernului. Noi nu avem niciun reprezentant în preajma guvernului. Doar eu am reușit să ajung la primul-ministru Victor Ponta, pentru că m-a primit, după ce am vorbit și cu fostul președinte Emil Constantinescu. În trecut, doamnei Sulfina Barbu îi tremura barba, habar nu avea cine suntem, doamna Câmpeanu la fel. De unde să știe ei că noi am muncit la Barajul de la Bicaz, la combinatele chimice, la fostul stadion din Constanța. Au fost făcute toate cu roaba, de deținuții politici. De unde să știe că noi am smuls iarba cu mâinile și mâncam șerpi cruzi de foame. Și când e vorba de reparații morale, nu primim nimic. Noi lăsăm decât lacrimi familiilor noastre.
Dacă îți aruncai o privire peste Parlamentul din 1990 constatai că ai de a face cu o faună marină adaptată la viața de uscat. Numai rechini și caracatițe. Când Burcan a zis că ne trebuie 20 de ani să depășim perioada comunismului a avut mare dreptate. Din păcate nici în 1996, după ce a câștigat președinția domnul Constantinescu nu s-a rupt nimic de trecut.
Sunt foarte puțini oameni care sunt de bună credință, acum.
Reporter: Cum ați colaborat, ca președinte al AFDPR, cu politicienii, de-a lungul timpului?
Octav Bjoza: De când a murit Constantin Ticu Dumitrescu, am adunat mai multe bibliorafturi de solicitări trimise instituțiilor politice. Eu i-am scris de 6 ori în trei ani lui Băsescu. La a șasea scrisoare, un consilier mi-a răspuns că în București e o grădină botanică și vis-a-vis de această grădină botanică e un Palat. Să mă duc, să bat la poartă și să mă înscriu în audiență cu consilierul prezidențial însărcinat cu probleme sociale.
Degeaba a condamnat el comunismul. Doar așa, de fațadă, pentru că noi ne așteptam la reparații, morale cel puțin. Suferința noastră nu a durat doar pe perioada detenției ci întreaga viață.
Eu am fost invitat nominal la condamnarea comunismului și a fost un circ făcut de Vadim Tudor, care chiar dacă e un om de cultură are probleme, nu se poate stăpâni.
Ministrul justiției a încercat chiar să mă înfrunte. Noi am cerut despăgubiri morale măcar. De 7 ani și jumătate zace un proiect de lege în Parlament. Și au venit foștii deținuți la Parlament pentru a susține proiectul de lege și i-au văzut pe parlamentari cum fumează, cum se uită pe Internet, cum citesc ziare. Și noi stăteam să așteptam. Mai este și problema cu retrocedările. L-au dat pe unul mort, ca să-i ia terenul și casa prin retrocedări înscenate. Am colegi care așteaptă de 15 ani să reintre în posesia proprietăților. Alții au murit judecându-se. Alții au câștigat dar n-au văzut un ban.
Stau și mă întreb care este rolul justiției în acest stat? Au cheltuit mai mult decât au încasat din recuperarea banilor de la evazioniști. Nici Băsescu nu a făcut mare lucru. A promis independența justiției. Cei din sistem trebuie să-i aleagă pe cei mai destoinici dintre ei, nu cei din politic. S-a ajuns până și directorii de liceu să fie numiți politic. Și la spitale, directorii și managerii. Lipsește meritocrația din sistemul de promovare. Nu vom ajunge așa la o destinație dorită.
Ca persoane Isărescu și Tăriceanu ne-au ajutat cel mai mult. În rest, s-a tăiat, cum a făcut domnul Boc. În legea 118 sunt prevăzute medicamente gratuite, spitalizare gratuită, un bilet gratuit de tratament pe an. Dar vine un bilet de tratament la 20 de solicitanți, medicamentele gratuite se dau cum se dau.
Reporter: Credeți că va fi folosită tema decomunizării, a torționarilor, în campania electorală?
Octav Bjoza: Probabil, dar nu cred că va avea foarte mare impact. La generația tânără poate avea impact, pentru că cei tineri sunt uimiți și dezaprobă. Sunt mii de cărți de memorialistică care confirmă același numitor comun, crima. Sunt peste două zeci de mii de morți, de dispăruți. Oamenii politici se folosesc de obicei de orice fel de temă care poate avea impact.
Reporter: Pe cine preferați pentru a câștiga alegerile prezidențiale? Cine credeți că va câștiga?
Octav Bjoza: Este o funcție din care ar trebui ca cel care este Președinte, va trebui să împrăștie echilibru, echidistanță, sinceritate, calm, liniște, atitudine demnă în exterior și nu să întrețină zâzanie.
În ce privește liniștea și un alt fel de politică, Iohannis pare a fi pe acest profil, dar nu știu dacă ar fi cea mai bună soluție. El ar fi un Obama al nostru. În America, la 300 de ani de la Independență, avem primul Președinte de culoare, ceea ce este un semn de democrație. Ar fi ceva asemănător și la noi. Dar totuși nu știu dacă reprezintă o soluție.
Însă mai toți sunt căpătuiți. Poate nu toți, în România sunt și procurori cinstiți, judecători cinstiți, politicieni cinstiți. Vorba lui Igaș, „e mulți, e mulți”. Ce caută el în Parlamentul în României fără să știe să vorbească?!
Nu pot spune cine va câștiga. Pentru prestanță l-aș alege pe Tăriceanu. Chiar îl invidiez, pentru că e un om de succes. El a fost ultimul prim-ministru care ne-a mărit aceste indemnizații, a fost ultimul om politic care ne-a ajutat, atât cât s-a putut, dar a făcut-o. Despre Antonescu nici nu se mai poate problema să-l prefer în vreun fel. El trebuia să stea să își termine mandatul. Eu, electorat român, te trimit să mă reprezinți în Parlament și tu, cu dezinvoltură incredibilă părăsești alianța, din interes. Nu trebuia să părăsești electoratul. Ar trebui să se dea o lege, să se intervină în asemenea situații, să-și piardă mandatul. Sunt convins că au fost lucruri necurate. Când s-a rupt USL, Antonescu nu a avut dreptate, ca după ce a bătut palma să rupă alianța. Trebuia să nu o facă, din capul locului, eventual. Dar dacă ai bătut palma și ai obținut mandatul cu 70% aproape, mergând pe această carte, a unității, trebuia păstrată formula. Trebuia să meargă un mandat până la capăt. Prin treaba asta el a trădat. Iar chestiunea cu trecutul la populari nu o pot accepta, deși nu sunt liberal, sunt apolitic.
Reporter: Ce părere aveți despre candidatura Monicăi Macovei la prezidențiale, având în vedere că dumneaei este fost procuror comunist?
Octav Bjoza: Ea nu are nicio șansă. În clipa asta, dacă aș avea cine să îmi adune semnături, chiar dacă m-aș face de râs, nu aș lua 1,5% cum probabil va lua ea, aș lua probabil 2%. Ar trebui să existe un auto-control și să fie conștientă, să o mustre propria conștiință. Vorba unuia din temniță: „Cel mai greuu e să te cunoști pe tine și să reușești să te învingi”. Inerția și inepția sunt fără limite.
Reporter: Ce ar trebui să facă viitorul președinte?
Octav Bjoza: Să lase specialiștii să se ocupe de problemele țării, nu tot grupurile de interese și corupții. Nu cred în existența unui om providențial. Probabil sunt oameni care doresc să schimbe ceva, dar nu cred că vor reuși prea curând.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
