Există două moduri de a nu înțelege ce se întâmplă în România. Primul este cel prin care se neagă cu vehemență orice intervenție rusească în alegerile prezidențiale din România, sugerând că tot ce s-a întâmplat a fost consecința neafectată a unor evoluții interne și reacția inadecvată, chiar „ilegală”, a autorităților. Al doilea mod este de a considera că tot ce s-a întâmplat este exclusiv intervenție străină, a unui „actor statal” din afară care a deturnat la modul absolut evoluțiile electorale „naturale” din țara noastră.
Ambele versiuni sunt excesive, simplificatoare și, prin urmare, nu ne ajută prea mult să înțelegem realitatea, transmite Laboratorul pentru Analiza Războiului Informaţional (LARICS).
LARICS prezintă o versiune nuanțată și simplificată a cercetărilor realizate în cadrul laboratorului, consecința numeroaselor dezbateri interne pe care le-a avut în această perioadă fierbinte și fără precedent pentru România. Sugerează, de asemenea, un model de a înțelege dezinformarea și posibilele efecte ale acesteia.
Miza principală a acestui material este să arătăm că provocarea majoră la adresa stabilității României de astăzi nu este (doar) persoana „Călin Georgescu”, ci (și) „sindromul Georgescu”. Chiar dacă acum pare că problema României este „Călin Georgescu”, și probabil că se vor clarifica lucrurile cât mai curând, „sindromul Georgescu” va rămâne dacă nu se va întreprinde ceva, precizează LARICS.
Analiza începe cu prima perspectivă asupra evoluțiilor electorale, respectiv cea după care dezinformarea unui „actor statal” nu ar fi existat. Această perspectivă acreditează ideea că, practic, toată lumea din regiune a ignorat alegerile de la București, nu există influențe externe, totul este un produs intern, genuin și neafectat, de parcă România ar trăi într-un acvariu.
LARICS: Dincolo de faptul că ideea după care alegerile din România ar fi trecut pe sub radarul interesului oricărui actor statal inamic al SUA, NATO sau UE, mai ales după tensiunea inclusiv hibridă de la alegerile prezidențiale din R. Moldova, este cel puțin neplauzibilă, rămâne interogația majoră. Federația Rusă a gândit acțiuni de dezinformare și subminare a Vestului de mulți ani, uneori, profitând de slăbiciunile Vestului, nu puține. Nu înseamnă că ea a tulburat de fiecare dată apele, dar evident că a pescuit în ape tulburi de fiecare dată. Dacă acceptăm această idee, și e greu să nu o accepți, cum se face că Moscova ar fi ignorat tocmai un exercițiu electoral atât de însemnat într-un stat UE și NATO, foarte apropiat de SUA?
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
