Am fumat până am ajuns pe masa de operație. Nu am fumat mult, nu eram înrăit. Dar fumam la o cafea, fumam când mă întâlneam cu prietenii, fumam la un șpriț. Puteam să și stau însă fără țigară. Dar toată lumea fuma în jurul meu, așa că oricum nu conta.
Am fumat chiar și înainte de-a ajunge la spital, în noaptea cu pricina. Era forma mea de relaxare după o zi lungă. Nu știam că am o problemă a sângelui pe care țigara o potențează. Și cred că dac-aș fi știut, tot nu i-aș fi dat o mare importanță.
Sunt vremuri în care te crezi invincibil și probabil că sunt segmente în care și ești. Oricum și viața noastră arata ca într-o reclamă de țigări: fast&furious. Am avut timp să meditez anii ăștia la ceea ce mi s-a întâmplat. Să rememorez și să pun câteva întrebări.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
