Cu doar șase luni în urmă, presa rusă a difuzat un film de propagandă care îi prezenta pe europenii înghețați care se înghesuie pentru a se încălzi și își gătesc animalele de companie, într-un viitor distopic fără combustibili fosili furnizați de Rusia. La mai bine de un an de la începutul războiului din Ucraina, continentul a renunțat mai mult sau mai puțin la dependența sa de gazul rusesc – și nimeni nu a fost nevoit să recurgă la astfel de metode drastice, scrie POLITICO.
Săptămâna trecută, prețurile europene en-gros la gazele naturale au ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii doi ani: 24,84 de euro pe megawatt oră, potrivit firmei de analiză ICIS.
Aceste cifre se apropie de media anilor 2010, care a fost de 20,11 euro, și reprezintă o scădere majoră în comparație cu aprilie 2022, când prețurile de referință ale gazelor au atins pragul colosal de 200 de euro, după ce Rusia a înghețat pe termen nelimitat și apoi a oprit o mare parte din fluxurile sale obișnuite de gaze către Europa, ca represalii la sancțiunile economice.
„Depozitele noastre de stocare se află la un nivel foarte ridicat, cererea a fost redusă semnificativ, iar o nouă infrastructură a fost dezvoltată pentru a sprijini eforturile de diversificare”, a declarat Comisarul european pentru energie, Kadri Simson. „Am reușit să scăpăm de dependența noastră de combustibilii fosili ruși în principal prin diversificarea în favoarea unor parteneri de încredere.”
În 2021, livrările din Rusia reprezentau aproximativ jumătate din totalul importurilor de gaze naturale ale UE, cu 150 de miliarde de metri cubi pe an. Până în noiembrie 2022, reprezentau puțin sub 13%, iar acest număr a continuat să scadă.
Țările bogate în gaze, precum Norvegia și Azerbaidjan, și-au intensificat exporturile, iar Comisia a semnat memorandumuri de înțelegere cu Egiptul și Israelul pentru a diversifica sursele de energie. Creșterea energiei regenerabile, reducerea cererii și creșterea importurilor din SUA au ajutat, de asemenea, în acest sens.
Cu toate acestea, în ciuda demersului UE de diversificare a aprovizionării, rețelele sale energetice rămân vulnerabile la șocuri și la creșteri de prețuri. Miercuri, 31 mai, gigantul energetic de stat norvegian Equinor a anunțat că o scurgere de gaz a oprit producția la singura uzină de gaz natural lichefiat (GNL) de mari dimensiuni din Europa, care produce până la 18,4 milioane de metri cubi de gaz lichefiat pe zi. Contractele futures la gaze au crescut cu aproximativ 15% în urma acestui anunț, înainte ca Equinor să confirme că a oprit scurgerea și că lucrează pentru a relua producția.
Chiar dacă continentul intră în iarna următoare fără un deficit uriaș și cu rezerve sănătoase, o perioadă rece prelungită de frig – sau chiar o cerere mare de aer condiționat în timpul verii – ar putea duce la o nouă creștere a prețurilor.
Care „armă energetică”?
Totuși, îndepărtarea Europei de combustibilii rusești înseamnă că Putin și-a pierdut cea mai bună pârghie pe care o avea asupra Europei, spun experții.
„Nu va exista niciun mandat politic pentru a cumpăra cantități uriașe de gaz rusesc, chiar dacă situația politică se schimbă. Nimeni nu se va duce și va semna un nou contract cu Gazprom pentru un volum semnificativ [de gaze]”, a declarat Tom Marzec-Manser, șeful departamentului global de analiză a gazelor la ICIS.
Așteptările Moscovei legate de o criză energetică în Europa care ar putea să diminueze sprijinul pentru Ucraina nu s-au materializat, potrivit lui Andras Toth-Czifra, cercetător la Institutul de Cercetare în domeniul Politicii Externe din SUA.
„’Arma energetică’ a lui Putin a eșuat cu siguranță, în sensul că întreruperea exporturilor de energie rusească către Europa nu a provocat tulburări sociale sau politice semnificative în țările cheie care sprijină Ucraina”, a spus acesta.
Acum, Moscova este izolată, având un surplus de gaze naturale pe care se străduiește din greu să le introducă pe piață. Între timp, sancțiunile economice continuă să aibă un impact major asupra țării, iar Kremlinul se chinuie să găsească bani pentru a continua să-și finanțeze războiul.
În ciuda unui acord de profil înalt privind trimiterea mai multor livrări către China printr-o nouă conductă numită Power of Siberia, „este foarte puțin probabil ca Rusia să poată construi în câteva luni sau chiar ani infrastructura pe care nu a fost capabilă să o construiască înainte de 2022”, a declarat Toth-Czifra.
Iuri Șafranik, fost ministru rus al Energiei în timpul administrației președintelui Boris Elțîn, în prezent ocupând funcția de președinte a Uniunii Producătorilor de Petrol și Gaze din Rusia, a fost de acord că „pentru Rusia, pierderea pieței europene de gaze este o problemă gravă”. El a adăugat însă că îndepărtarea Europei de Rusia a avut un impact dureros și pentru UE: unele dintre industriile cele mai energointensive ale blocului comunitar au înregistrat o scădere a productivității ca răspuns la prețurile volatile ale gazelor.
Într-adevăr, în timp ce consumul de gaz în Europa este cu aproximativ 18% mai mic decât înainte de război, există îngrijorări că cel puțin o parte din această scădere se datorează reducerii activității economice.
Comisarul pentru energie a insistat asupra faptului că nu există un viitor în care Europa să restabilească legăturile energetice cu Rusia la nivelurile de dinainte de război.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
