Dacă Europa vrea să aibă o forță de muncă competitivă, trebuie să-și învețe cetățenii o lecție importantă: școala nu se termină niciodată, scrie POLITICO.
Timp de mulți ani, traseul educațional al unei persoane era simplu. Învăța la școală sub supravegherea profesorilor. Obținea o diplomă sau făcea cursuri de formare profesională și își folosea aceste abilități pe piața forței de muncă până la pensionare.
Reconversia profesională era o raritate. Acum, însă, progresele tehnologice și nevoile în continuă schimbare ale industriei riscă să expună o forță de muncă europeană lipsită de competențe relevante și oportune. Acest lucru ar putea să aibă costuri mari pentru UE – tocmai când aceasta are planuri îndrăznețe în domeniul ecologic și digital.
Anul trecut, în cadrul discursului despre starea Uniunii, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că viitoarea competitivitate europeană depinde de „o forță de muncă cu competențele potrivite”.
Apariția recentă a unor instrumente de inteligență artificială generativă, precum ChatGPT, care poate genera conținut nou pe baza unei solicitări, la o viteză uluitoare, pune și mai multă presiune asupra blocului pentru a-și recalifica lucrătorii.
Sam Altman, CEO al OpenAI, producătorul ChatGPT, a declarat în fața Congresului Statelor Unite că chatbotul va „automatiza în întregime unele locuri de muncă” – creând în același timp noi locuri de muncă „care credem că vor fi mult mai bune”.
Cursa constă acum în echiparea oamenilor cu competențele de care au nevoie pentru a parcurge cu succes această frontieră emergentă a locului de muncă.
Adaptare sau dispariție
Pentru a face față acestei provocări, Comisia a dat startul așa-numitului An european al competențelor la începutul lunii mai. Noile competențe sunt la fel de importante mai târziu în viață – când oamenii sunt deja pe piața forței de muncă – ca și în sala de clasă, a declarat Comisarul pentru locuri de muncă și drepturi sociale, Nicolas Schmit.
„Trebuie să avem un sistem foarte deschis de calificare și recalificare. Nu putem spune: ‘Ei bine, acum ești calificat, asta e tot’. Trebuie să spunem: ‘Ei bine, competențele fac parte acum din viața profesională normală’. Trebuie să ne adaptăm permanent capacitățile și competențele”, a declarat acesta.
Competențele digitale sunt un domeniu în care Bruxelles-ul a încercat să își folosească forța de finanțare și de elaborare a politicilor pentru a recalifica oamenii, în scopul de a reduce decalajele existente în rândul forței de muncă.
UE dorește să aibă 20 de milioane de profesioniști în domeniul TIC până în 2030; în prezent, există doar 9 milioane. Pentru a schimba situația, Comisia a venit în aprilie cu un plan pentru a reduce deficitul de competențe digitale, unul dintre punctele de acțiune fiind axat pe recalificarea angajaților în timpul orelor de lucru. Anul trecut, unul dintre vehiculele de inovare ale UE și-a stabilit, de asemenea, obiectivul de a pregăti 1 milion de persoane în domeniile tehnologice mai avansate, cu un volum mare de cercetare.
Totuși, cea mai mare parte a eforturilor pentru atingerea acestor repere va cădea pe umerii altora.
UE se bazează pe ofertele unei largi coaliții de întreprinderi, universități și alte instituții de învățământ pentru a susține angajamentul privind competențele. Unul dintre elementele-cheie ale pachetului mai amplu de competențe al UE este Pactul pentru competențe, care se bazează pe aproximativ 1.500 de membri din întregul bloc. În egală măsură, planul privind talentele tehnologice a devenit real doar atunci când companii precum Intel s-au angajat să contribuie cu programe de formare personalizate.
Existența acestor opțiuni educaționale este doar primul pas în ceea ce privește recalificarea oamenilor mult timp după ce aceștia au părăsit învățământul formal.
Unul dintre cele mai mari obstacole care trebuie depășite în cadrul promisiunii de recalificare a Europei este, de fapt, dorința oamenilor de a se recalifica. Schmit a confirmat această „problemă de mentalitate”, adăugând: „Nu poți recalifica oamenii cu ușurință dacă există o mentalitate… ostilă sau negativă. [Când] oamenii spun: ‘Ei bine, de ce ar trebui să fiu recalificat?’”.
Angajatorii, aflați în prima linie a provocării de recalificare, și-ar putea motiva proprii lucrători să se angajeze în învățare continuă. UE a propus țărilor sale membre să înființeze conturi individuale de învățare, care ar oferi adulților un buget de formare.
Stimularea motivației
Organizațiile axate pe competențe din Bruxelles au abordat de ceva vreme provocarea motivației.
Debateville, cu sediul la Bruxelles, oferă adolescenților ateliere de lucru după orele de curs pentru a-și îmbunătăți abilitățile de dezbatere și de prezentare. În timp ce Debateville face adesea prezentări despre activitatea sa în școli, copiii participanți învață și în afara sălii de clasă – chiar și în timpul taberelor din această vară din alte orașe belgiene, cum ar fi Ghent și Antwerp.
Organizația se confruntă cu dubla provocare de a motiva adolescenții să învețe în afara orelor și în primul rând, de a-i atrage să se înscrie, ceea ce ar putea inspira mentalitatea care îi va încuraja pe aceștia să continue să învețe și după ce ajung la vârsta adultă și încheie educația formală.
Una este, însă, să fii consumator de informații când ești tânăr. Este o experiență diferită atunci când te afli poate la jumătatea carierei și ești copleșit de sentimentul că nu te simți în largul tău când vine vorba de expertiză. Dar există modalități de a face ca recalificarea să fie mai puțin împovărătoare, spun experții.
Trei universități belgiene – din Bruxelles, Ghent și Antwerp – au înființat Academia Nova, care reunește o serie de inițiative menite să încurajeze învățarea pe tot parcursul vieții. Printre ofertele oferite se numără cursuri de scurtă durată – cunoscute sub numele de microcredite – în afara programelor obișnuite de licență sau de masterat ale universităților care sunt deschise pentru o audiență mai largă. Este o modalitate de a cunoaște un nou domeniu, fără a investi prea mult timp în el.
Pe măsură ce oamenii învață noi competențe, fie la locul de muncă, fie din proprie inițiativă, ultimul obstacol de trecut este înregistrarea acestor competențe – și convingerea angajatorilor că au fost dobândite. De asemenea, țări precum Olanda lucrează la un „pașaport de competențe”, a declarat ministrul olandez al muncii, Karien van Gennip, pentru POLITICO în martie.
Autor: Pieter Haeck, sursa: politico.eu.
Credit foto: Canva.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
