Reabilitarea lui Vladimir Putin ridică întrebări incomode pentru cei care îl admiră pe Donald Trump, dar sunt suspicioși față de Moscova.
În noiembrie anul trecut, parlamentarii opoziției de dreapta din Polonia au sărbătorit victoria electorală a lui Donald Trump ca și cum ar fi fost propria lor victorie. Aceștia au întrerupt o sesiune parlamentară pentru a-l ovaționa în picioare pe Trump și a-i scanda numele. Unii deputați polonezi purtau chiar șepci roșii cu mesajul „Make America Great Again”.
Ca multe alte partide naționaliste din Europa Centrală și de Est, Partidul Lege și Justiție (PiS) din Polonia împărtășește cu mișcarea Maga a lui Trump o viziune a lumii conservatoare din punct de vedere social și împotriva imigrației, scrie ft.com.
Dar, după cinci luni, apropierea rapidă a lui Trump de omologul său rus Vladimir Putin și disprețul aparent față de mulți dintre aliații americani din NATO provoacă consternare într-o țară în care suspiciunea față de Rusia este profundă. Chestiunea amenință alegerile prezidențiale din Polonia, programate să aibă loc la 18 mai.
„Oamenii știau că Trump 2.0 ar putea fi mai dificil decât primul său mandat, dar cred că retorica lui Trump și ceea ce s-a întâmplat până acum au arătat practic că cele mai multe coșmaruri devin realitate”, spune Piotr Buras, șeful biroului din Varșovia al Consiliului European pentru Relații Externe. „Da, există politicieni aici care minimalizează lucrurile … dar cred că șocul este încă foarte, foarte profund”, adaugă el.
Tulburările geopolitice ale momentului actual nu se limitează la Polonia. Președintele american aruncă, de asemenea, o umbră lungă asupra țărilor de pe flancul estic al NATO, în timp ce el și Putin negociază un sfârșit al războiului din Ucraina, despre care mulți se tem că va fi obținut în termenii Americii și ai Rusiei. Acest lucru poate conveni liderilor din țări precum Ungaria și Slovacia, dar provoacă rupturi în politica internă în țări precum Polonia, România și Republica Cehă.
Simion se dă prieten cu Trump
George Simion, care va participa la o reluare a alegerilor prezidențiale din România în mai, în locul lui Călin Georgescu, a declarat pentru Financial Times că partidul său este „prieten cu figurile importante ale mișcării Maga și învățăm din experiența fiecăruia”. Anul trecut, el a împânzit străzile Bucureștiului cu mesaje pro-Trump și chiar a învelit o întreagă clădire cu un poster uriaș cu Trump.
Dar a moderat, de asemenea, retorica mai deschisă pro-Putin a lui Georgescu și, în schimb, a discutat recent preocupările sale cu politicieni din partidul polonez PiS. „Ne amintim bine de ocupația sovietică și cum am fost lăsați în urmă. Dar sper și cred că nu va mai fi cazul din nou”, spune el. „Credem în NATO”.
În Republica Cehă, partidul eurosceptic ANO, care a negat, de asemenea, că l-ar susține pe președintele Rusiei, conduce în sondaje. Liderul său, fostul premier Andrej Babiš, se declară încrezător că Trump va restabili pacea în Ucraina înainte ca alegerile parlamentare prevăzute pentru luna octombrie să îl readucă la putere în Praga.
Karel Havlíček, viceliderul ANO, a declarat pentru FT că Trump dorește să discute cu politicieni europeni care gândesc la fel, mai degrabă decât cu oficialii UE de la Bruxelles. „Nu sunt sigur că Comisia Europeană va fi acum partenerul calificat pentru Trump”, spune Havlíček.
Viktor Orban, în SUA cu Trump, în Europa cu Putin
Pentru ungurul Viktor Orbán, care nu se va confrunta cu alegeri până în 2026, este mai puțin necesar să încerce să se confrunte cu două căi. Admirator declarat al lui Trump și Putin, Orbán a vizitat atât Mar-a-Lago, cât și Moscova în ultimul an, a sprijinit negocierile de pace și a avertizat că Budapesta va încerca să blocheze încercarea Ucrainei de a adera la UE.
Robert Fico din Slovacia, care, la fel ca Trump, a supraviețuit unui atentat la viața sa anul trecut, l-a vizitat, de asemenea, pe Putin și l-a descris pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski drept „un dușman”.
Când Winston Churchill și Franklin Roosevelt au aderat la cererea lui Iosif Stalin privind o „sferă de influență” sovietică în Europa la Ialta în 1945, soarta postbelică a Europei de Est a fost pecetluită.
De la statele baltice și Polonia în nord până la România și Bulgaria în sud, apropierea Trump-Putin a reaprins amintirile acelui târg dubios. Consilierul prezidențial român Cristian Diaconescu a avertizat cu privire la o întoarcere la „porțile iadului” dacă se repetă.
„Am trăit acea perioadă a ceea ce înseamnă Ialta. Cozi de unsprezece ore la benzină, sărăcie, frig în case, femei care mureau în spitale . . . adulări de două ore la televizor ale liderului suprem”, a declarat Diaconescu unei prezentatoare TV din București în februarie. „Nimeni nu trebuie să creadă că avem o discuție teoretică, ezoterică despre strategii globale despre care nimeni nu înțelege nimic”.
În Polonia, colaborarea cu Moscova este și mai puțin tolerabilă. Poziția antirusească a PiS este una foarte personală pentru liderul său și fostul prim-ministru Jarosław Kaczyński. În 2010, fratele său geamăn Lech, pe atunci președinte al țării, a fost ucis într-un accident aviatic în Rusia. El dă vina pe Putin și continuă, de asemenea, să îl acuze pe rivalul său politic intern, Donald Tusk, că a contribuit la mușamalizarea cazului.
În ianuarie, când candidatul PiS la președinție, Karol Nawrocki, s-a opus aderării Ucrainei la NATO sau la UE, Tusk i-a reamintit lui Kaczyński că Lech a fost printre primii lideri europeni care au susținut candidatura Ucrainei la aderare. „Nu vă este rușine?” l-a întrebat Tusk pe Kaczyński pe X.
În schimb, sprijinul pentru SUA în regiune este ancorat în legături economice și militare puternice care datează de la George HW Bush, președintele SUA în momentul prăbușirii comunismului în Europa de Est în 1989. Sub conducerea succesorilor săi, Washingtonul a devenit rapid principalul motor pentru ca fostele țări din blocul estic să adere la NATO începând din 1999 – înainte ca acestea să devină membre ale UE și înainte ca Putin să devină președintele Rusiei.
JD Vance supărat pe CCR din România
Administrația Trump s-a grăbit să își afirme influența asupra regiunii. După ce Curtea Constituțională a României a anulat rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din decembrie anul trecut, vicepreședintele american JD Vance a denunțat această decizie de la tribuna Conferinței de Securitate de la Munchen, afirmând că decizia s-a bazat „pe suspiciunile slabe ale unei agenții de informații și pe o presiune enormă din partea vecinilor săi continentali”.
În țări precum Ungaria și Polonia, prezența SUA a crescut în timpul primului mandat al lui Trump, ajutat în parte de relațiile sale personale cu lideri precum Orbán și Andrzej Duda, președintele polonez al cărui al doilea și ultim mandat se apropie acum de sfârșit.
Dar cea mai recentă versiune a lui Trump i-a luat prin surprindere și pe unii dintre cei mai înfocați susținători ai săi din regiune. Întâlnirea lui Duda cu Trump din februarie a stârnit glume pe rețelele de socializare din Polonia după ce a fost redusă la o conversație de 10 minute și umbrită de imaginile televizate anterioare cu Duda plimbându-se prin cameră, deoarece Trump a sosit cu peste o oră întârziere. Simion s-a limitat la a face selfie-uri cu Trump în fundal când a vizitat reuniunea CPAC în februarie.
Pentru moment, nu există niciun semn că regiunea s-ar îndepărta de SUA. Premierul Tusk, al cărui partid Platforma Civică a revenit la guvernare, a moștenit un acord cu Westinghouse pentru construirea primei centrale nucleare din Polonia, în ciuda lobby-ului făcut de EDF din Franța pentru a înlocui compania americană.
Bani pentru apărare
Polonia a alocat, de asemenea, 4,7 % din bugetul din acest an pentru apărare, cel mai mare procent dintre toți membrii NATO. Dar chiar dacă Tusk sprijină eforturile europene de a construi o autonomie militară convențională și nucleară față de SUA, guvernul său rămâne angajat în achiziții masive de armament american, inclusiv un contract de aproape 2 miliarde de dolari pentru rachete de apărare aeriană Patriot, semnat marți.
În primul mandat al lui Trump, România s-a angajat să își extindă centrala nucleară cu tehnologie americană, inclusiv o flotă de mici reactoare modulare. Pe lângă cooperarea militară strânsă cu Washingtonul, România a semnat acum proiecte energetice în valoare de peste 15 miliarde de dolari cu companii americane, de la proiecte nucleare la Neptune Deep, un proiect de gaze naturale în Marea Neagră. Sunt în curs de desfășurare discuții privind hidroenergia în Munții Carpați din România.
Dar unii directori de întreprinderi avertizează acum cu privire la o încetinire a investițiilor, având în vedere incertitudinea geopolitică crescută. Anul trecut, „toată lumea spunea că România este locul unde trebuie să fii”, își amintește Răzvan Nicolescu, fost ministru român al energiei și consultant de afaceri în București. Dar de când Trump a preluat funcția, „totul s-a schimbat”, adaugă el. „Investitorii pun acum [proiectele] în așteptare”.
Ca și în Polonia, Franța se oferă să înlocuiască SUA ca investitor în sectoare precum energia nucleară. Această propunere este „mai bună decât nimic, dar dacă SUA pleacă cu adevărat, va fi greu”, spune Sorin Ioniță, directorul think-tank-ului Expert Forum din București.
Chiar dacă Trump își intensifică războiul tarifar împotriva UE și a altor parteneri comerciali, puțini în Europa Centrală și de Est sunt dispuși să contemple viața fără sprijinul SUA.
Tirada lui Vance de la Munchen i-a șocat nu numai pe cei prezenți în sală, ci și pe mulți români, care nu se așteptau ca un oficial american de rang înalt să desemneze țara lor drept un prim exemplu al defectelor democratice ale Europei. „România a privit întotdeauna SUA ca pe un parteneriat strategic”, spune Sandu Valentin Mateiu, un general în retragere și expert în securitate din București. „Nu avem o alternativă”.
În același timp, unii politicieni din Europa Centrală au fost principalii scandalagii din cadrul UE, în ciuda beneficiilor economice pe care aderarea la bloc le-a adus regiunii.
Orbán și Fico nu au fost invitați luna trecută la discuțiile găzduite de Paris și Londra cu privire la modul de securizare a Ucrainei după conflict și de reînarmare a Europei pentru a reduce dependența sa militară de SUA. Cei doi au fost singurii lideri UE care l-au vizitat pe Putin anul trecut, generând proteste și provocând neliniște în rândul oficialilor UE de la Bruxelles.
În timpul celor opt ani de mandat, guvernul PiS s-a certat cu Comisia Europeană, în special după ce aceasta a înghețat miliarde de euro din banii europeni ai Poloniei, în semn de protest față de slăbirea de către PiS a independenței sistemului judiciar polonez.
Această confruntare i-a oferit liderului PiS, Kaczyński, motive suplimentare pentru a insista asupra faptului că Washingtonul – mai degrabă decât Bruxellesul sau Berlinul – este adevăratul garant al securității Poloniei. Argumente similare au fost avansate de Orbán, Fico și Babiš, care anul trecut a co-fondat Patrioții pentru Europa, al treilea grup ca mărime din Parlamentul European, împreună cu Orbán și liderul austriac de extremă dreapta Herbert Kickl.
Perspective incerte
Candidații electorali din Europa Centrală și de Est sunt conștienți că perspectivele lor ar putea fi brusc modificate de momentul și condițiile unui armistițiu în Ucraina sau de orice alt gest radical al lui Trump care l-ar putea încuraja pe Putin.
Dar, având în vedere imprevizibilitatea președintelui american, aceștia se tem, de asemenea, să nu provoace o respingere a lui Trump care ar putea să le sperie alegătorii. „Sunt foarte puțini politicieni în Polonia care îndrăznesc să spună ceva rău despre Donald Trump”, spune Wojciech Szacki, analist politic șef la Polityka Insight, un think-tank din Varșovia.
Candidații „se simt limitați în ceea ce pot spune pentru că o propoziție, un citat i-ar putea face să piardă alegători care sunt foarte sensibili și vor să se simtă în siguranță”.
În timp ce unii dintre politicienii lor aderă la viziunea Trump asupra lumii, alegătorii din Europa Centrală devin, de asemenea, tot mai obosiți de costurile politice și economice ale susținerii Ucrainei.
La începutul anului 2022, Polonia a fost principala poartă de intrare în UE pentru milioane de ucraineni care fugeau de invazia totală a Rusiei, ceea ce a generat o dovadă fără precedent de solidaritate din partea societății poloneze.
La acea vreme, partidul de extremă dreapta Confederația, condus în comun de Sławomir Mentzen, a fost singura voce care a cerut limitarea ajutorului acordat refugiaților.
Mentzen este acum candidatul Confederației la președinția Poloniei, alegeri în care majoritatea candidaților încearcă să transforme în voturi oboseala crescândă față de refugiații ucraineni. PiS adoptă un mesaj mai dur față de Ucraina, în parte pentru a contracara impulsul lui Mentzen în sondajele de opinie.
Candidatul Platformei Civice, Rafał Trzaskowski, a declarat, de asemenea, în ianuarie, că refugiații ucraineni nu ar mai trebui să fie eligibili pentru sistemul polonez de subvenționare a copiilor, cu excepția cazului în care lucrează și plătesc impozite în Polonia.
Ucrainenii care locuiesc în Polonia se resemnează cu comentarii denigratoare în spitale sau în mijloacele de transport în comun, cum ar fi să li se spună să învețe mai bine poloneza. „Am fost primiți cu căldură ca victime, oameni care au fugit literalmente de moarte”, spune Anna Nowak, care a fugit din Kiev la Varșovia în martie 2022.
„Dar aceia dintre noi care au decis să rămână aici sunt văzuți acum de mulți polonezi mai ales ca concurenți economici sau chiar intruși”.
Discuțiile despre aderarea Ucrainei la UE au alarmat mulți alegători polonezi, care se tem de impactul pe care vecinul său mare l-ar putea avea asupra unor sectoare ale economiei țării, în special agricultura. „Toți politicienii citesc aceleași sondaje, aceeași analiză a înrăutățirii atitudinii față de ucraineni, așa că reacționează în consecință”, spune Szacki de la Polityka Insight.
Retorica politică este, de asemenea, în creștere. La cea de-a treia aniversare a invaziei Rusiei, Mentzen a vizitat orașul Lviv din vestul Ucrainei, unde a lansat un atac dur la adresa naționalismului ucrainean și a responsabilității acestuia pentru uciderea a aproximativ 100.000 de polonezi în anii 1940 în Volhynia, o regiune care acum face parte din Ucraina.
Primarul din Liov, Andriy Sadovyi, l-a denunțat ca fiind un „”, la care Mentzen a replicat că, dacă va fi ales, îi va politician pro-rus cu pașaport polonez interzice lui Sadovyi să intre în Polonia.
Simion interzis în Ucraina
Românul Simion are interdicție de a intra în Ucraina din 2000 pentru „activități antiucrainene sistematice”, potrivit serviciilor de securitate ucrainene, care consideră că pledoaria sa pentru reunificarea teritorială cu etnicii români care locuiesc în Ucraina și Moldova vecină reprezintă o încălcare a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei.
De asemenea, Simion are interdicție de a intra în Moldova. Vorbind pentru FT, el și-a atenuat ambițiile teritoriale, spunând că orice modificare a frontierelor ar putea avea loc numai dacă este aprobată prin referendumuri organizate în țările respective.
Orbán din Ungaria a vorbit recent despre „un teritoriu numit Ucraina” a cărui singură aspirație ar trebui să fie să devină „o zonă tampon” între NATO și Rusia, în timp ce Fico a folosit o analogie cu tenisul în februarie pentru a descrie discuțiile dintre Washington și Moscova cu privire la încetarea războiului. Pe Facebook, el a susținut că „perechea prezidențială” formată din Putin și Trump ar câștiga un meci de dublu cu Ucraina și UE „6-0, 6-0, 6-0”.
Pentru unii dintre politicienii din regiune, retorica antiucraineană a devenit o modalitate de a reconcilia temerile lor de lungă durată cu privire la Rusia cu credința lor durabilă în America ca protector.
„Situația Trump-Putin forțează partidele să devină inconsecvente, iar acest lucru este deosebit de evident atunci când vine vorba de PiS, care spune că este anti-rus, dar, de asemenea, puternic pentru Trump și contează pe sprijinul republican în alegerile viitoare”, spune Adam Leszczyński, director al Institutului de gândire politică Gabriel Narutowicz, un think-tank guvernamental polonez.
El adaugă că acesta este motivul pentru care politicienii „vorbesc despre Ucraina ca fiind o țară cu mari probleme și corupție și despre ucrainenii care se comportă iresponsabil în Polonia”. Este mai ușor decât să atragă atenția asupra propriilor inconsecvențe „care contează doar dacă electoratului îi pasă de ele”.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
