Partidul condus de George Simion continuă să fie pe primul loc în intenția de vot a românilor la alegerile parlamentare, urmat de PSD şi PNL, potrivit unui sondaj realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională – CURS. Mai exact: AUR ar obţine 33% din voturi dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, urmat de PSD cu 24% şi PNL cu 16%, potrivit sondajului CURS. Pe locurile următoare în privinţa intenţiei de vot la parlamentare se situează USR cu 9%, UDMR – 5%, S.O.S. România – 4% și Partidul Oamenilor Tineri – 3%.
Sondajul CURS nu aduce, de fapt, o surpriză. AUR rămâne pe primul loc, PSD crește ușor, PNL scade, iar aproape 80% dintre români cred că țara merge într-o direcție greșită. Nu cifrele sunt șocante — ci stabilitatea lor. Nemulțumirea nu mai e un puseu, nu mai e o reacție emoțională de moment, ea a devenit o stare. Un semn că, fie că ne place sau nu de Ilie Bolojan, Guvernarea pe care o reprezintă a intrat într-o zonă de uzură accelerată. Reformele, inevitabil dureroase, nu mai necesare, ci sunt mai mult văzute și percepute ca fiind abuzive. Aici intervine jocul real al PSD. Deși parte a guvernării, PSD a reușit performanța uluitoare de a nu plăti costurile acesteia. Dimpotrivă, se delimitează, critică, negociază din interior și, mai ales, își conservă electoratul. Creșterea din sondaje nu este spectaculoasă, dar este semnificativă: arată că strategia funcționează. Pe scurt, PSD face ceea ce știe cel mai bine: stă la masă, dar nu decontează nota. De aceea, întrebarea nu este dacă Bolojan va pleca. Întrebarea este când și în ce condiții. Sorin Grindeanu a reluat astăzi ideea potrivit căreia PSD are pe masă trei scenarii: Primul este cel de a rămâne la guvernare în formula actuală. Al doilea este ca PSD să rămână la guvernare dar “să existe o reconfigurare”, iar al treilea se referă la intrarea în opoziție. Astfel, pentru PSD, menținerea lui Ilie Bolojan în funcție devine din ce în ce mai puțin rentabilă.
Dar dincolo de ce spun partidele, se vede tot mai des în sondajele din ultima perioadă faptul că România de astăzi nu mai reacționează la promisiuni, dar nici nu mai crede în reforme. Nu mai are răbdare pentru explicații tehnice, dar nici nu mai este ușor de mobilizat prin entuziasm. Vorbim de o societate care a trecut de faza speranței și a intrat într-o zonă de scepticism profund. Pentru că ceea ce nu înțeleg politicienii este că într-o societate dominată de nemulțumire, nu câștigă neapărat cel mai bun proiect, ci cel mai credibil mesaj de opoziție, deci nu performanța administrativă este premiată, ci capacitatea de a canaliza frustrarea publică. Ceea ce AUR face în fiecare zi.
Deși în mod paradoxal, România pare stabilă la suprafață, și totuși, în profunzime, există o tensiune acumulată, o lipsă de încredere care se adâncește. Dacă ne uităm spre anul viitor, direcția nu pare să se schimbe radical. Vom avea, cel mai probabil, aceeași structură: un electorat fragmentat, partide tradiționale care încearcă să își conserve pozițiile și o opoziție care capitalizează constant pe fondul nemulțumirii.
Nu este o perspectivă de prăbușire, dar nici una de reconstrucție. Vorbim de o Românie care merge mai departe fără să fie convinsă că merge în direcția corectă. Și poate că acesta este cel mai îngrijorător lucru: nu că lucrurile merg prost, ci că tot mai puțini oameni mai cred că pot merge bine.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
