A cucerit prin frumusețea și simplitatea ei designeri, membri ai caselor regale, pictori. Materialul, modelele, motivele pline de semnificație au făcut din ie un adevărat obiect de artă.
De ziua Națională a Iei, iată câteva lucruri mai puțin știute despre cea mai importantă piesă a costumului tradițional românesc:
Termenul vine din latinescul tunicae lineae, tunică subțire, purtată direct pe piele.
A apărut în perioada Cucuteni, civilizație dezvoltată între 5200 și 3200 î.e.n. în spațiul cuprins între Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și al Basarabiei.
Sărbătoarea Iei, pe 24 iunie, odată cu Sânzienele, a apărut la inițiativa comunității online „La Blouse Roumaine” și a fost preluată de comunitățile românești din străinătate.
Are formă de cruce, cu o singură bucată de pânză, cu o deschizătură în partea de sus.
Sunt mai multe tipuri de ie, cea cu altiță, ce mai răspândită la noi, are motive cusute la gât, la mâneci și pe piept si este încrețită; ia cu tăblie, specifică zonei Hunedoarei, mai plină în ornamente; ia cu umăr se găsește mai ales în Transilvania, Sibiu și Făgăraș și are o dungă îngustă cu motive care acoperă umărul.
Materialele din care este făcută ia sunt pânza topită de bumbac, borangicul, inul, cânepa și mătasea.
Se spune că cel care poartă o ie are noroc, datorită puterii istoriei, strămoșilor și legăturii cu aceștia.
România Frumoasă: Oameni, fapte, locuri.
Sursa foto: Muzeul Țăranului Român
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
