În plin scandal privind acuzații de abuz în gimnastica românească, atât artistică, dar mai ales ritmică, Federația Română de Gimnastică Ritmică (FRGR) face un gest surprinzător. La scurt timp după ce Agenția Națională pentru Sport (ANS) a suspendat fondurile FRGR, invocând decizii abuzive asupra sportivilor minori, președinta federației, Irina Deleanu, o invită în România pe Emanuela Maccarani — antrenoarea italiană pusă sub acuzare oficială pentru „maltrattamenti aggravati” (maltratare agravată) și trimisă în judecată de procuratura italiană.
Cuprins:
- Contextul controversat: FRGR invită o antrenoare judecată penal
- Acuzațiile din dosarul Maccarani: Umilințe și teroare psihologică
- Sfidarea normelor CIO și dublul standard față de cazul Maria Gîrbă
- Cine este Emanuela Maccarani: Performanța nu justifică abuzul
- Discrepanța dintre politicile de „safeguarding” și realitate
1. Contextul controversat: FRGR invită o antrenoare judecată penal
Federația Italiană de Gimnastică (FGI), pe baza probelor strânse, a suspendat-o, marcând finalul „ciclului Maccarani”. În România, președinta FRGR a fost acuzată la rândul ei de numeroase abuzuri, hărțuire instituțională și decizii discriminatorii care au vizat sportivii minori. Subiectul abuzurilor din Italia și incriminarea Emanuelei Maccarani au fost intens acoperite în presa din România la începutul acestui an.
2. Acuzațiile din dosarul Maccarani: Umilințe și teroare psihologică
Mai multe publicații românești au descris în detaliu acuzațiile și contextul scandalului:
-
„De fiecare dată când ratau, trebuiau să își dea jos o parte din haine” (GSP);
-
„Simțeam frică în fiecare zi. Erau momente în care nu voiam să intru în sală” (GSP);
-
„Ne spuneau că suntem ‘grase’, ‘porci’, ‘negre’, ‘rușinea Italiei’” (Ziare.com);
-
„Ne puneau să ne dăm jos hainele, câte una, dacă greșeam. Rămâneam în lenjerie” (Ziare.com);
-
„Ne închideau într-o cameră rece, fără telefoane, ca pedeapsă” (Digi24);
-
„Țipau la noi până ajungeam să tremurăm” (GSP).
Românii au putut citi pe larg despre gravitatea cazului Maccarani, chiar înainte ca FRGR să o invite în țară. Decizia federației devine astfel și mai greu de justificat.
Sfidarea normelor CIO și dublul standard față de cazul Maria Gîrbă
În timp ce Comitetul Internațional Olimpic (CIO) cere evitarea colaborării cu persoane sancționate, FRGR, prin decizia președintei Irina Deleanu, face contrariul. Politica CIO privind safeguarding prevede ca organizațiile sportive să evite colaborarea cu persoane având istoric de abateri disciplinare, investigații credibile sau comportamente incompatibile cu siguranța sportivilor. În acest context, invitația adresată Emanuelei Maccarani nu este doar neinspirată, ci este o sfidare la adresa autorităților române, a principiilor internaționale de protecție a sportivilor și a însăși ideii de responsabilitate în sport.
La începutul acestui an, antrenoarea Maria Gîrbă, cercetată pentru acuzații de abuz, a fost suspendată de COSR și îndepărtată din facilitățile plătite de Comitet, inclusiv din Sala Floreasca, pe care COSR o plătește cu 10.000 euro/lună. Maria Gîrbă a fost acuzată, printre alte abuzuri, de agresarea fizică a nepoatei Simonei Halep, moment surprins chiar de camerele de filmat. În schimb, Emanuela Maccarani, deja suspendată în Italia și trimisă în judecată pentru tratamente degradante aplicate minorilor, este primită în exact aceeași sală, în calitate de „consultant internațional” și speaker motivațional, având acces la loturile FRGR, inclusiv lotul olimpic.
Cine este Emanuela Maccarani: Performanța nu justifică abuzul
Pentru corectitudine jurnalistică, trebuie spus că Emanuela Maccarani a fost una dintre cele mai titrate antrenoare din gimnastica ritmică mondială. Timp de peste două decenii a condus ansamblul național al Italiei („Le Farfalle”). Sub coordonarea ei, Italia a câștigat titluri mondiale și europene. Este o figură recunoscută internațional. Dar exact aici este problema esențială — performanța nu este o scuză pentru comportamente abuzive.
Însuși președintele ANS, Bogdan Matei, pe fondul acuzațiilor din gimnastica românească spunea: „N-am nevoie de medalii de aur câștigate pe un astfel de comportament și cu astfel de metode de lucru”. Medaliile nu justifică abuzul asupra minorilor. Acesta este principiul central al politicilor moderne de safeguarding adoptate de CIO, FIG, FGI, UK Sport, USOPC și majoritatea federațiilor europene.
Discrepanța dintre politicile de „safeguarding” și realitate
Italia a înțeles mesajul. România pare că nu. FRGR a prezentat vizita acesteia drept „consultanță internațională pentru dezvoltarea strategiilor de performanță”. Însă în Italia, perioada Maccarani este asociată cu mărturii detaliate privind abuz psihologic, cântăriri repetate și umilitoare, control corporal excesiv, sportive care plângeau înainte de cântar și practici restrictive cu impact emoțional sever.
E greu de ignorat ironia și sfidarea FRGR — în timp ce gimnaste italiene descriu tehnici de control bazate pe frică și rușine, România consideră relevant să aducă aceeași persoană să „instruiască” loturile naționale. România invită exact persoana care în alte țări este considerată incompatibilă cu protecția sportivilor. Federația Română de Gimnastică Ritmică vorbește despre „siguranța copilului” în politica sa de safeguarding, organizează cursuri și conferințe pe tema prevenirii abuzului — dar, în practică, aduce în sălile de antrenament și o promovează pe o persoană inculpată pentru abuz asupra sportivelor.
Abuzul nu devine acceptabil doar pentru că a adus medalii. Problema nu este Italia. Problema nu este nici măcar Maccarani. Problema este la cei care au decis că acest model merită importat în România.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
