Economistul Radu Nechita, profesor la UBB, explică de ce nu se poate face reformă economică fără măsuri de austeritate, așa cum cer sindicaliștii. Oricât de mult s-a produs în această țară, statul a impus mai multe impozite și a cheltuit și mai mulți bani, explică el.
„Măsurile de austeritate sunt inacceptabile. Nu vrem să se taie sporuri și salarii” – a transmis, luni, liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, în cadrul întâlnirii cu președintele Nicușor Dan.
În debutul discuțiilor, Hossu a exprimat un punct de vedere ferm referitor la măsurile de austeritate vehiculate în mass-media.
„Din punctul nostru de vedere, al Cartelului Alfa, dar cred că și colegii mei sunt de acord, măsurile de austeritate care s-au vehiculat prin mass-media sunt inacceptabile și nu suntem de acord cu un sistem heirupist să se taie sporuri și salariile, ceea ce ar conduce la o cădere a puterii de cumpărare, care și așa este erodată de inflația galopantă cu care ne confruntăm”, a spus Bogdan Hossu.
„Adevărul” a discutat cu economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), despre cât de realist este un astfel de scenariu de reforme economice fără adoptarea unor măsuri de austeritate.
„Oricât de mult s-a produs în această țară, statul a impus mai multe și mai multe impozite”
Cum comentați aceste declarații ale liderilor sindicali, care vor reformă, dar fără austeritate?
Eu constat doar că sindicatele sunt mult mai active atunci când PSD nu este la guvernare și intră într-un fel de semi-adormire atunci când PSD este la guvernare. Mai constat că sunt aceleași personaje de decenii, sunt aceleași personaje care sunt mereu la butoane.
Mișcarea sindicală din România a mers mai puțin pe ideea de creștere economică și mai degrabă pe păstrarea privilegiilor celor care erau pe acolo, pe la conducere.
Cunoaștem permeabilitatea dintre mișcarea sindicală și partidele politice. Nici nu trebuie să-mi bat capul foarte mult să-mi aduc aminte de lideri sindicali care au intrat în politică. Mie nu mi se pare că mișcarea sindicală îndeplinește întotdeauna și în exclusivitate rolul de protejare a intereselor salariaților față de abuzurile angajatorului privat.
Aici trebuie văzut un pic ce fel de interese se reprezintă. Pentru că la un moment dat apare un conflict de interese. Nu poți să vii și să spui că tu aperi interesele tuturor salariaților în condițiile în care sectorul de stat are o anumită siguranță a locului de muncă și salariul mediu este mai ridicat la stat decât la privat; în plus, sectorul privat este cel care este contributor net la bugetul de stat, deci nu pot să spui că există o unitate de monolit a intereselor salariaților.
Există niște conflicte de interese acolo și dacă ne uităm de unde vine grosul membrilor de sindicat, vom vedea că sunt din sectorul public. Odată ce am înțeles acest lucru, înțelegem foarte bine poziționarea lor față de această poveste a austerității.
„Cheltuitele publice au fost mai mari decât veniturile bugetare, prin construcție, sistematic, an de an, mereu”
Să revenim la discursul pe argumente….
S-o luăm cu începutul. Să intrăm în logica asta a sindicatelor: să facem reforma, dar fără austeritate. Eu întreb: de ce trebuie să facem reformă? Din moment ce sindicatele acceptă ideea că trebuie făcută reformă, înseamnă că situația actuală nu este bună. Hai să înțelegem ce s-a întâmplat. Diagnosticul l-am pus cu alte ocazii, îl repet: statul a cheltuit mai mult, cheltuielile publice au crescut și au fost mereu mai mari decât veniturile bugetare, care la rândul lor au crescut.
Deci cei care spun că România nu are venituri bugetare și că statul nu are bani, nu spun un adevăr. Cheltuielile publice, în prezent, exprimate în euro, în 2024, erau la nivelul PIB-ului din 2014 aproximativ. Iată, în 2024, statul român a cheltuit 100% dintr-un PIB de mai demult. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că oricât de mult s-a produs în această țară, statul a impus mai multe și mai multe și mai multe și mai multe impozite.
România nu și-a dublat suprafața, nu s-au dublat numărul de spitale, nu s-a dublat populația și cumva se cheltuie mult mai mult decât în trecut.
Deci, cheltuitele publice au fost mai mari decât veniturile bugetare, prin construcție, sistematic, an de an, mereu.
Și nu mai discut de faptul că veniturile bugetare au fost mereu supraestimate pentru a permite niște cheltuieli publice supradimensionate. Că acesta era mecanismul. Noi vindeam pielea ursului din pădure, se spunea că vom avea nu știu ce creștere economică, deci vom avea venituri bugetare mai mari. Prin urmare, puteam cheltui și mai mult decât anul trecut, și mai mult decât veniturile bugetare.
Noi nu am avut un echilibru bugetar în acești 30 de ani. Și sunt unii mari economiști conectați la cercurile de putere ale acestei țări care spun că asta ar fi o situație normală, care justifică această abordarea înlănțuirii și succedării deficitelor fără nicio noimă, fără nicio reținere.
„Putem să înțelegem că finlandezii, suedezii sau danezii, vor să plătească impozite mai mari”
Care a fost rezultatul acestei politici de creștere constată a cheltuielilor statului?
O creștere a datoriei publice. Au crescut cheltuielile publice, au fost mereu mai mari decât veniturile. Deci a crescut și datoria publică. Veniturile bugetare au crescut pe măsură ce creștea și economia. Și poate că un pic mai repede. Au fost ani în care ele au crescut mai repede.
Mă deranjează ideea asta de venituri bugetare. Singura persoană care poate să spună că acesta sunt venituri bugetare este ministrul Economiei. Noi, toți ceilalți, ar trebui să folosim o altă expresie, care desemnează acest raport și anume povară fiscală. Povara fiscală, adică totalitatea prelevărilor obligatorii din PIB-ul produs în țara respectivă. Este povară fiscală, nu venituri bugetare.
Noi cheltuim mai mult decât vor oamenii să finanțeze, pentru că oamenii nu vor să finanțeze aceste lucruri. Putem să înțelegem că finlandezii, suedezii sau danezii vor să plătească impozite mai mari, în ideea că primesc la schimb niște servicii publice de o calitate mai ridicată. Noi nu suntem acolo. Politicienii din România își doresc ca noi să plătim și să nu întrebăm ce se întâmplă cu banii. În momentul în care serviciile sunt de calitate proastă, nici măcar la nivelul banilor pe care îi plătim, ni se spune: „Dar n-ați plătit destul, mai plătiți”. E ca și cum te duci la magazin, ți-ai luat pâine, e o pâine tare și mucegăită, și explicația ar fi: „Păi n-ai plătit de destul, mai plătește încă 10 lei și îți dau poate alta”. Și după aceea, la anul îți dau tot pâine mucegăită. Exact cum fac politicienii noștri.
Nevoia de reformă constatată de sindicate sau acceptată de sindicate provine din, în primul și în primul rând, incontinența fiscală a statului român și incontinența legislativă a statului român. Se votează prea multe legi, se schimbă legile de pe azi pe mâine, se schimbă fiscalitatea de pe azi pe mâine și se cheltuie în neștire, fără ca toate acele cheltuieli publice să fie decente, să fie făcute în mod decent, în mod responsabil.
Bugetul de stat a fost folosit ca buget de campanie electorală pentru partidele care au fost la putere. Eu nu am auzit în opoziție pe cineva să spună: „trebuie oprită creșterea cheltuitelor”. Am înțeles că nu au fost la putere, AUR și alții, dar niciunul nu s-a opus frontal și vocal creșterii cheltuitelor publice și haosului din finanțele publice.
Fiecare a zis, „să mărească, dar să ne dea și nouă.” Câți politicieni au zis că trebuie privatizate cele 3-4.000 de firme de stat? Eu n-am auzit pe nimeni. Avem, deci, această situație.
„Sindicaliștii care îi reprezintă pe privați pot să ceară fără austeritate”
Ce facem atunci cu austeritatea? Putem și fără austeritate?
Fără austeritate a fost până acum. Am explicat înainte că politica „fără austeritate” ne-a adus în situația de astăzi în care până și sindicatele au înțeles că trebuie reformă. Austeritatea înseamnă a-ți restrânge larghețea cu care cheltui. Asta înseamnă austeritate. Treci printr-o perioadă în care consumi mai puțin.
Sindicatele au înțeles doar pe jumătate povestea, au înțeles că este nevoie de reformă, au înțeles că situația este gravă din moment ce acceptă reformă, dar mergem și facem același lucru. Vor să facă exact același lucru ca și până acum. Ce înseamnă „fără austeritate”?
Deci, practic, e o contradicție în termeni…
Vor cercuri triunghiulare sau triunghiuri rotunde. Nu se poate să rezolvi încurcătura în care ai ajuns făcând același lucruri, aceleași greșeli care te-au adus în încurcătură asta. Nu poți să te vindeci de alcoolism continuând să bei.
Aici practic sunt două paliere: sindicaliștii care îi reprezintă pe angajații de la stat, respectiv cei îi reprezintă pe cei din mediul privat. Pot cei din mediul privat să ceară fără austeritate?
Păi să vedem dacă îi reprezintă cu adevărat. Pe multe lucruri scrie ceva, dar de fapt sunt altceva. Ideal, da, ar trebui să-i reprezinte și pe cei din privat. Ori dacă i-ar reprezenta, s-ar opune politicilor de hăituire a capitalului.
Este pledabilă abordarea asta, în care sindicaliștii care îi reprezintă pe privați să ceară fără austeritate, pentru că până la urmă, și în perioada pandemiei, ajustările și greul au fost duse apăsând pe sectorul privat. Pentru că eu nu știu să fi fost dați afară de la vămi sau de prin învățământ sau de prin domenii unde nu se lucra atât de mult ca înainte, că era carantină. Nu a fost nimeni pus pe șomaj tehnic. Tot sectorul de stat și-a luat salariul integral. Încă au mai primit și spor de ecran sau de antenă sau de altceva, unii dintre ei.
Și atenție, și acolo la stat, există diferențe: ca să vorbesc de educație, unii dinte noi ne-am ținut orele, toate orele, și am văzut acest lucru la învățătorii și profesorii copiilor mei, și am mai discutat și cu alți prieteni, unii și-au ținut orele, inclusiv profesorul de sport făcea cu cameră video și fiecare la el în cameră. Deci sunt unii în învățământ care şi-au făcut datoria, iar pentru ații a fost o minunată ocazie să-şi ia liber. Știu cazuri în care în tot trimestrul, unii nu au catadicsit să intre online și să facă nimic, nici măcar simbolic.
Deci lucrurile sunt foarte, foarte nuanțate. Adică eu n-aș dori să se facă un fel de război civil, bugetar, contra sectorul privat.
Atunci cum împărțim austeritatea?
Păi austeritatea va fi făcută reducând componentele non-necesare ale statului.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
