Există un semnal coerent transmis de Statele Unite care arată că principala contraparte în discuțiile privind controlul armelor nucleare nu mai este Federația Rusă, ci China, a declarat joi, pentru AGERPRES, analistul pe probleme de politică externă și securitate Iulian Chifu. El s-a referit la expirarea New START, ultimul tratat de dezarmare nucleară dintre SUA și Rusia.
„Semnalul vine și marchează și faptul că în momentul de față sigur nu mai avem superputeri, dar avem două mari puteri și că cele două mari puteri sunt SUA și China, nu Rusia, chiar dacă Rusia rămâne cu arsenalul său solid. De asemenea, avem o chestiune nouă, care ține de calitatea acestui armament. Știm foarte bine că Federația Rusă are desfășurat numărul care era în tratatul START de ogive și de capacități nucleare, are în depozite foarte multe, până la vreo șase mii erau, însă ele sunt de producție în cea mai mare parte sovietică, sunt foarte puține care sunt de producție nouă, inclusiv când vorbim de purtătoare sau de celebra discuție privind rachetele hipersonice. Deci sunt un nivel restrâns”, a explicat expertul.
Pe de altă parte, Statele Unite ale Americii au avut un proces de reînnoire, care s-a făcut periodic.
„Există în continuare capabilități din acestea nucleare care vin din urmă, sigur, post-Război Rece și în ultima perioadă, cel puțin în ultimul an, există o decizie, vom vedea și documentul final privind postura nucleară a Statelor Unite, care a readus în discuție înlocuirea cu capabilități noi, inclusiv purtătoare noi”, a adăugat Chifu.
China – marea preocupare și refuzul controlului internațional
Totodată, în China nu este dorit un control pe propriul teritoriu privind capabilitățile nucleare naționale.
„Preocuparea cea mai mare este China, despre care se știe că ajunge la o formă de, hai să zicem, comparabilitate, dacă nu paritate, pentru că va ajunge la peste 1.000 de ogive la orizontul anului 2030 iar unele voci spun chiar înainte de 2030, la nivelul lui 2028. Toate aceste lucruri, rachete nucleare, arme nucleare ale Chinei, sunt de producție de ultimă oră, deci au o valoare mult mai mare și capabilități mult mai dezvoltate. Și aici intervine preocuparea. Pe de altă parte, China nu-și dorește niciun fel de acord nuclear, în sensul în care nu-și dorește un control internațional pe propriul teritoriu vizând capabilitățile sale nucleare și aici este marea problemă și marele semn de întrebare”, a subliniat analistul.
El afirmă că SUA nu consideră în mod specific că Federația Rusă „este un partener cu care să merite să semneze ca paritate un acord”, în timp ce își dorește un dialog cu China, care refuză însă acest tip de control.
Chifu spune că, în timp, vor exista formule „de ieșire și de încheiere și a unor acorduri care să liniștească în primul rând opinia publică, dar să reintroducă formulele de control ale armamentelor nucleare”.
Rusia, amenințările nucleare și apelul NATO la reținere
În ceea ce privește apelul NATO la reținere și responsabilitate în acest nou context, Iulian Chifu apreciază că „e vorba în primul rând de a evita celebra fluturare a armei nucleare, pe care Federația Rusă o face de ceva vreme”.
„Are chiar și un purtător de cuvânt preferat în a amenința cu utilizarea armei nucleare, cu amplasarea armei nucleare la frontierele NATO. Mă refer la Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate. Această reținere este o invitație ca părțile să nu utilizeze. De altfel, în variantele vechilor tratate, nici unul dintre marii jucători în perioada superputerilor, Uniunea Sovietică și Statele Unite, nu amenințau că vor folosi arma nucleară, din contră, ajunseseră la concluzia foarte clară a distrugerii reciproc asigurate. În consecință, aveau toate instrumentele, în așa fel încât nu se punea problema ca unul dintre ei să utilizeze arma nucleară”, a menționat el.
Expertul a amintit că, la 14 decembrie 2014, noua doctrină militară a Federației Ruse a marcat pentru prima oară utilizarea armei nucleare într-un conflict convențional regional în care îi sunt afectate interesele.
„Deci, practic, Federația Rusă, succesor la tratate față de Uniunea Sovietică, și-a asumat că poate să utilizeze arma nucleară în conflict convențional, ca primă lovitură. Mai mult, dezbaterea din interiorul Federației Ruse este și mai vastă (…). S-a vorbit de faptul că o eventuală lovitură cu dimensiunea de teatru, lovitură nucleară în Ucraina, n-ar determina escaladarea și contrareplica nucleară. Sigur, dezbaterea este în curs, arma n-a fost utilizată și cel mai probabil nu va fi utilizată pe teren, pentru că nu aduce avantaje practice, dar dezbaterea s-a făcut și preocuparea este foarte naturală”, a completat el.
Europa, Franța, Marea Britanie și ideea unei umbrele nucleare europene
La nivel european, cele două state care dețin arme nucleare sunt Franța și Marea Britanie.
„În Uniunea Europeană, după Brexit, avem un singur stat care deține armă nucleară și acesta este Franța. Și există deja pe masă o dezbatere (…) privind o formulă de dezvoltare a unei umbrele nucleare europene, în care Franța, Marea Britanie să colaboreze. De altfel, există un acord între cele două de colaborare și punere în acord a tipului de reacție. Și, eventual, cu fonduri europene (…) să se asigure o variantă alternativă”, a explicat Chifu.
Analistul avertizează însă că un astfel de proiect ar fi extrem de costisitor și ar ridica probleme legate de Tratatul de neproliferare, în condițiile existenței umbrelei nucleare americane.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
