Relația tot mai strânsă dintre Giorgia Meloni și Friedrich Merz, supranumită frecvent „Merzoni”, marchează o schimbare semnificativă în distribuția puterii la nivelul Uniunii Europene, potrivit unei analize publicate de Informat.ro. Aceasta deplasează centrul de greutate de la cuplul tradițional franco-german către un tandem italo-german, axat pe competitivitate, dereglementare și redefinirea raportului dintre statele membre și instituțiile europene. Convergența lor pe subiecte precum industrie, imigrație, Green Deal sau respingerea mutualizării datoriilor a început să reconfigureze arhitectura decizională europeană și să limiteze influența Parisului, forțând alte state să își ajusteze pozițiile între federalism și suveranism interguvernamental.
Un nou nucleu politic în UE
Analiza indică faptul că Meloni și Merz s-au apropiat pe baza unui diagnostic comun: competitivitatea europeană scade, industria este afectată de costuri energetice ridicate și reglementare excesivă, iar piața internă rămâne insuficient exploatată. Înaintea unei reuniuni informale de la Alden Biesen, cei doi lideri, alături de premierul belgian Bart De Wever, au convocat 17 state membre la un pre-summit dedicat industriei, energiei și simplificărilor, cu scopul de a pregăti concluziile politice pentru Consiliul European din martie. Documentul programatic Germania–Italia–Belgia, un „non-paper” citat de sursă, subliniază completarea pieței unice, reducerea birocrației și promovarea unei politici comerciale pragmatice, fără a aborda deschis subiectul noilor împrumuturi comune sau protecționismul de tip „Buy European”.
În plus, textul introduce conceptul de „freno di emergenza”, un mecanism prin care statele ar putea suspenda sau bloca temporar norme europene considerate excesive, în special dacă afectează disproporționat IMM-urile.
Distanțarea de Paris și poziția lui Macron
Conform sursei citate, Meloni a sugerat că 2026 ar putea fi „anul Italiei și Germaniei”, prezentând alianța cu Merz ca benefică pentru întreaga Uniune. În timp ce tandemul Meloni–Merz își dezvoltă o viziune comună asupra competitivității, Emmanuel Macron apare tot mai des marginalizat, iar refuzul rapid al Germaniei față de propunerea franceză privind o datorie comună europeană pentru proiecte industriale și de apărare a accentuat această dinamica.
Tensiunile se extind și la dosare precum UE–Mercosur și inițiativele „Buy European”, unde opoziția Germaniei și Italiei, susținută de state nordice și baltice, a redus influența franceză, evidențiind o realiniere a echilibrelor în cadrul UE.
Federalism versus suveranism interguvernamental
Experții citați de sursa originală, printre care fostul ambasador italian Piero Benassi, susțin că Meloni și Merz funcționează mai degrabă ca facilitatori de agendă decât ca un „directorat” stabil al UE. Criticile lui Mario Monti evidențiază diferența de viziune: Macron și susținătorii federalismului pledează pentru integrare profundă, investiții comune și consolidarea capacității instituțiilor europene, în timp ce axa Roma–Berlin promovează controlul național asupra legislației și dereglementarea.
Mecanismul „freno di emergenza” simbolizează această abordare interguvernamentală, permițând guvernelor să filtreze norme considerate excesiv de împovărătoare, fără a perturba frontul solidarității fiscale. Tandemul italo-german insistă pe dereglementare și rearanjarea priorităților pieței interne, de la energie la infrastructură transfrontalieră, evitând subiectele sensibile de solidaritate financiară.
Critici și vulnerabilități
Diplomați din mai multe state, citați în analiza Informate.ro, atrag atenția că o agendă concentrată pe simplificare și reducerea birocrației poate ignora aspecte critice precum reducerea dependențelor externe și consolidarea capacităților de apărare. Într-un context marcat de presiune externă – antagonismul lui Donald Trump, competiția economică a Chinei și amenințările hibride din partea Rusiei – UE trebuie să își regândească rapid poziția globală.
Meloni și Merz se poziționează ca susținători ai dereglementării și accelerării deciziilor, argumentând că fără competitivitate internă, Europa nu poate susține apărarea comună sau autonomia strategică. Această abordare primește sprijinul mediului de afaceri din state industrializate, care prioritizează reducerea costurilor și simplificarea regulilor, dar obligă și alte capitale să echilibreze relația cu SUA și Uniunea Europeană.
Impactul asupra Europei Centrale și de Est
Pentru statele din Europa Centrală și de Est, inclusiv Polonia, apropierea Merz–Meloni oferă o platformă pentru promovarea dereglementării și creșterii economice, însă există și temerea unui „directorat” restrâns, în care deciziile majore sunt pregătite de un nucleu redus și comunicate ulterior. În Parlamentul European, consolidarea tandemului ar putea accelera cooperarea între PPE, ECR și grupul Patrioților, marginalizând stânga și verzii și influențând definirea agendelor legislative.
Scenarii pentru rolul global al UE
Analiza Informate.ro conturează trei scenarii principale:
- Merzoni ca motor de dereglementare controlată, cu măsuri de competitivitate și simplificare procedurală, menținând echilibrul cu Franța și consolidând rolul UE intern și global.
- Blocaj între viziunile Merzoni și Macron, cu diviziuni ireconciliabile și lipsă de noi instrumente de finanțare sau apărare comună.
- Policentrism european și fragmentare controlată, unde mai multe nuclee de putere colaborează în formate variabile, crescând diversitatea decizională, dar complicând coordonarea.
Indiferent de scenariu, un punct constant este vulnerabilitatea UE fără o creștere economică robustă. Tandemul Meloni–Merz susține că prosperitatea internă este cheia rezistenței la presiuni populiste și ingerințe externe, iar succesul lor va depinde de capacitatea de a transforma dereglementarea într-un proiect coerent, care să includă investiții strategice, reducerea dependențelor și o arhitectură de securitate credibilă.
Citește mai mult AICI.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
