Începute în anii ’80, lucrările la Acumularea Mihăileni de pe Valea Crișului Alb urmau să asigure aprovizionarea cu apă și apărarea împotriva inundațiilor pentru regiunea minieră a Bradului. Patru decenii mai târziu, proiectul a fost abandonat, iar minele au ajuns amintire.
La patru decenii de la începerea construcției, acumularea Mihăileni, din județul Hunedoara, a rămas nefinalizată și înconjurată de controverse. Proiectul hidrotehnic de pe Crișul Alb a fost autorizat în 1987, într-o perioadă în care zona Bradului era un centru industrial și minier important în România, cu mine extinse pe zeci de kilometri pătrați, o industrie care asigura mii de locuri de muncă.
Tradiția mineritului aurifer din Munții Metaliferi, parte a Apusenilor, datează de peste două milenii, iar de-a lungul timpului, unele estimări arată că de aici au fost extrase aproape 2.000 de tone de metal prețios. Zăcăminte importante de argintul, cupru și alte metale neferoase au fost și ele conturate alături de cele de aur. Cel mai important centru minier de pe Valea Crișului Alb. numit Barza, faimos pentru aurul nativ extras în trecut de aici, avea peste 6.000 de angajați în anii ’80, când a început construcția barajului.
„Cu toții erau atrași în zonă de salariile destul de bune pentru acei ani. Eu, de exemplu, am reușit să îmi cumpăr casă și mașină, lucrând la Gura Barza”, își amintea Ilie Barabaș, fost miner din Ruda Brad.
Primii ani de lucrări, întârzieri mascate de optimism
Acumularea a fost proiectată pentru alimetarea cu apă și apărarea localităților de pe valea Crișului Alb, dar planurile regimului vizau și instalarea unei microhidrocentrale pentru producerea de energie electrică.
Citeşte mai mult aici.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
