Împreună cu generalul Ion Chirănescu vizionez cîteva casete din decembrie 1989. Imagini din 22 decembrie 1989, după-amiaza: lucrători atîrnînd pe clădirea Informaţia Bucureştiului firma noului ziar, Libertatea, în aplauzele mulţimii de jos (nu le ştiam); o cucoană strigînd din uşa unui autobuz, în Piaţa Aviatorilor, că Spitalul Fundeni nu mai are sînge (diversiunea munţilor de cadavre şi răniţi din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Va fi fost o naivă sau o provocatoare?); poporul urcat în basculante, camioane, tractoare şi Dacii, bîntuind prosteşte pe străzile Bucureştilor, pentru a-şi zbiera fericirea de a fi liber.
Alte şi alte imagini cu poporul suveran, vorba lui Caragiale, muieri ţipînd „Ceauşescu judecat pentru sîngele vărsat!”, cetăţeni punînd la iuţeală de o „Horă a Unirii”, lume, multă lume umblînd încolo şi încoace fără rost.
Mi-e clar acum că uneltitorilor din umbră nu le pica bine, dar nu le pica bine deloc, faptul că oamenii umblau brambura: erau uşor de manipulat, uşor de împins împotriva noilor stăpîni. Şi astfel au apărut teroriştii, care i-au alungat pe maturi şi pe bătrîni în casă, iar pe tineri, în staţiile de metrou.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
