Ponta nu a avut nicio șansă. Brigada militarizată din Pro România a trecut cu șenilele peste el. Într-un ritual de intelligence pe care Ponta îl cunoaște foarte bine. Doar a participat la mesele lui George Maior. Când interesul național o cere, de sub costumele politicienilor iese la suprafața vipușca militară.
Aripa dură a Pro România a fost și este “un partid de intelligence” cum spunea Gabi Oprea, nașul lui Ponta și fondatorul primului partid de acest soi, declarat și asumat ca atare. Așa că Ponta nu are de ce să se smiorcăie. Noua Securitate vrea să participe la guvernare, și o face la vedere, în forță. Nu este comod și nici indicat să pui pe hârtie/ pixeli asemenea afirmații în contextul politic de azi. Pentru că te vei trezi dimineața în ceafă cu urmăritori. Pe de altă parte, trebuie spus și repetat răspicat, cu toate riscurile: bai, băieți, ajunge! E rezonabil să aveți atâta putere cât vă dă Constituția și Legea. E suficient, este decent să vă opriți din “jocurile de putere”.
Care este problema de fond? E simplă: gradații și vipuștele militare trebuie să stea în cazărmi, nu să treacă linia roșie civilă spre partide, guverne, ministere și agenții. Din pieptul lor de aramă, militarizații țipă că ei trebuie să aibă oameni în structurile de decizie guvernamentale pentru a păzi interesul național. E suficient să te uiți pe CV-urile funcționarilor de rang înalt, de exemplu secretarii generali ai ministerelor din ultimii douăzeci de ani, pentru a întrezării din nou, fatidic, vipușca, moletierele și chipiul. Asta, cu toată dragostea patriotică “a interesului național”, nu mai este democrație.
Politicienii slabi fac guverne care au în burta lor, în mățăraia birocratică, acest cancer al securismului care ne bântuie de treizeci de ani. Cancerul îl transmitem de la o guvernare la alta, ca un cadou otrăvit al Securității.
Vorbeam de Ponta, cu el începusem. La el, lucrurile sunt simple: valoarea lui de întrebuințare militarizată s-a încheiat. Restul sunt urlete, țipete, povești despre trădări care fac deliciul presei și al opiniei publice. Și acum, sincer, la ce se aștepta Ponta, la rândul lui unul dintre cei mai prolifici trădători militarizați produși în politică?
Asta e, viața merge mai departe cu umbra rece a securismului pe spatele și plămânii țării. Încă nu am făcut pneumonie, ceea ce e un argument pentru opinia potrivit căreia securismul, totuși, nu te omoară.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
