Confruntat cu consolidarea militară a Rusiei și cu invazia ulterioară a Ucrainei, Macron s-a scufundat într-o fundătură a negocierilor fără rezultat cu Vladimir Putin. Într-un moment în care ar fi putut prelua cârma ca lider al Europei, acesta a calculat greșit și nu a reușit să valorifice inițiativa politică, notează publicația POLITICO.
În schimb, în Europa, personalitățile de tipul premierului britanic eurosceptic Boris Johnson au fost cele care au preluat conducerea în ce privește mobilizarea sprijinului pentru președintele Volodimir Zelenski și furnizarea de arme.
În timp ce Johnson a devenit un erou pentru Kiev, Macron i-a înfuriat pe ucraineni insistând că Putin nu ar trebui să fie umilit și sugerând că Moscova merită „garanții de securitate”. Ucraina, declara, la vremea respectivă președintele francez, se afla „cel mai probabil la zeci de ani” de aderarea la Uniunea Europeană.
Dar de atunci a avut loc o schimbare radicală la Paris. Președintele francez a preluat acum rolul unuia dintre cei mai puternici aliați ai Ucrainei, promițând sprijin „până la victorie” și încercând să conducă discuțiile în chestiuni legate de aderarea la NATO și sprijinul militar, acest lucru în timp ce europenii se tem că sprijinul SUA este în scădere, existând îngrijorări tot mai mari că o eventuală președinție a lui Donald Trump ar putea priva Ucraina de cel mai important aliat al său.
„Macron era fixat pe ideea de a juca un rol de mediere între Putin și Zelenski. Iar acest lucru a însemnat că a fost extrem de prudent în ceea ce privește livrările de arme”, a declarat François Heisbourg, consilier principal la Institutul Internațional pentru Studii Strategice. Dar la începutul acestui an „Macron a înțeles în cele din urmă că Putin îl lua peste picior și că nu era interesat să negocieze”, a adăugat acesta.
Cu toate acestea, diplomații francezi nu se aventurează până la a spune că președintele „și-a clarificat” poziția față de Ucraina.
Acolo unde francezii s-au abătut cel mai semnificativ de la poziția lor este în ce privește problema extinderii UE. Dincolo de războiul din Ucraina, Franța caută acum noi aliați, vrea să conducă discuțiile privind extinderea și face jocuri de război cu privire la modul în care ar funcționa o Uniune extinsă. Există o activitate diplomatică agitată în spatele ușilor închise de la Paris și nu numai. Guvernul francez conduce consultări și testează liniile roșii înainte de un mare discurs pe care Macron urmează să îl țină la începutul anului viitor, în care își va expune ambițiile privind extinderea.
O schimbare de mentalitate
Timp de luni de zile după invazia Rusiei în Ucraina de anul trecut, președintele francez a părut să adopte o poziție de „zig-zag” în felul cum trata Rusia. Putin era atunci o personalitate pe care Macron se străduia să o „citească”. Într-un interviu acordat în 2019 publicației The Economist, Macron a trasat o imagine a modului în care, după părerea sa, un Putin logic va ajunge în cele din urmă să realizeze că va trebui să formeze „un proiect de parteneriat cu Europa”. A fost o viziune generoasă a mentalității lui Putin, care a subestimat primatul istoric copleșitor al chestiunii ucrainene.
În luna decembrie a anului trecut, schimbarea de direcție a lui Macron a început să devină mai evidentă. El a ținut un discurs energic în care a spus că va susține Ucraina „până la victorie”. Cu doar câteva săptămâni înainte, el declarase că Occidentul ar trebui să ofere Rusiei „garanții de securitate”.
În luna mai a acestui an, Macron a lăsat să se înțeleagă, la Bratislava, că Franța „a irosit uneori oportunități” și că nu a reușit să ofere atenție istoriei brutale a perioadei sovietice.
În aceeași lună, Franța a dat Marii Britanii permisiunea de a exporta rachete de croazieră franco-britanice Storm Shadow în Ucraina, urmată de livrări de rachete de croazieră franceze cu rază lungă de acțiune SCALP-EG. Potrivit lui Heisbourg, acesta a fost un semnal decisiv, deoarece Franța făcea ceea ce SUA au refuzat să facă până acum.
Dar serenadele diplomatice anterioare ale lui Macron față de Putin și-au lăsat amprenta. Potrivit unui diplomat francez, Macron „s-a împușcat singur în picior”, făcând prea multe oferte Moscovei, spunând reporterilor că „Rusia nu trebuie să fie umilită”. În primele luni ale războiului, „a umbrit ceea ce am făcut, sprijinul militar, unitatea europeană”, a spus diplomatul care, ca și alții, a beneficiat de anonimat pentru a vorbi cu franchețe despre un subiect sensibil. Un alt diplomat francez a spus-o mai direct: „Macron a ratat momentul său Churchillian”.
Guvernul lui Macron acționează acum pe mai multe fronturi în favoarea Ucrainei: extinderea UE, sprijinul militar și NATO. În această lună, președinția franceză a anunțat că deschide discuții cu Ucraina pentru a semna un acord bilateral de securitate după summitul NATO de la Vilnius.
„Nu suntem naivi, am făcut un pas mare… dar nu ne facem iluzii că oamenii vor crede că Franța s-a schimbat peste noapte”, a declarat un al treilea diplomat francez.
Accelerarea extinderii
Încă din 2019, Macron s-a opus deschiderii discuțiilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania.
„Franța nu a fost niciodată împotriva extinderii, dar a fost întotdeauna prudentă în această privință”, a declarat Georgina Wright, director pentru Europa la Institutul Montaigne, cu sediul la Paris. „Franța a spus întotdeauna că Uniunea trebuie să se ințeleagă temeinic înainte de a se extinde, deoarece a existat o teamă că prin extindere UE va deveni mai disfuncțională”, a spus ea.
Dar, într-un discurs recent, Macron a îndemnat la „îndrăzneală” în ceea ce privește acceptarea extinderii, prezentând ideea unei „Europe cu mai multe viteze” pentru a menține ritmul spre o mai mare integrare.
Pentru Franța, schimbarea se înscrie, de asemenea, în contextul realizării faptului că Balcanii și R. Moldova – nu doar Ucraina – se află în prima linie a unui război hibrid împotriva Rusiei.
„Există o adevărată deșteptare cu privire la faptul că ne aflăm în ajunul unui moment istoric, similar căderii Zidului Berlinului, cu un nou val de extindere a Uniunii Europene, care va contribui la stabilizarea continentului”, a declarat Benjamin Haddad, un deputat al partidului Renaissance al lui Macron.
Dar schimbarea de opinie se poate reduce, de asemenea, la un calcul politic dur. Inițiativele diplomatice inițiale ale Franței cu Putin au alienat europenii din Europa Centrală și de Est. În contextul în care se vorbește despre deplasarea centrului de greutate spre est, Franța are nevoie de sprijin dincolo de aliații săi tradiționali, cum ar fi Germania, Italia și Spania, dacă dorește să influențeze schimbarea pe care o consideră acum inevitabilă.
Totul devine politic
În perspectiva alegerilor europene de anul viitor, Franța se pregătește pentru o bătălie între viziuni opuse, între eurofilii care susțin că UE îi protejează pe cetățeni și populiștii care scot în evidență eșecurile Uniunii.
În Franța, unde partidul Adunarea Națională de extremă-dreapta se află pe primul loc în sondaje și unde, recent, fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a criticat ambițiile de a aduce Ucraina în Uniune, o poziție anti-extindere susținută de mai multe personalități politice franceze, se așteaptă ca lupta să fie sângeroasă.
Haddad spune că tabăra sa va argumenta că UE, chiar și extinsă, va proteja cetățenii împotriva tulburărilor din lume: războiul din Ucraina, „o Chină prădătoare” și o posibilă președinție Trump. „Dacă extrema-dreaptă ar fi fost la putere … Rusia ar fi ocupat toată Ucraina”, a spus el.
Dar ceea ce poate submina, de asemenea, noul impuls al lui Macron este ceea ce Heisbourg numește „tentația față de mediere”, adăugând că președintele francez nu a reușit să amintească de politica Franței privind Taiwanul în timpul unei vizite la Beijing, în încercarea de a determina China să joace un rol de mediere cu Rusia.
„Această tentație îi face pe partenerii noștri să fie sceptici, în ciuda schimbării reale și profunde [în Franța], teama este că ne-am putea întoarce la vechile noastre obiceiuri”, a adăugat el.
Autor: Clea Caulcutt. Politico.eu. Credit foto: Reuters.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
